Pe vremuri, când eram mic, hypermarketurile ofereau pungile alea de 1 leu pentru cumpărături. Gratis. Toată lumea se umplea de sacoşe care ajungeau mai apoi la gunoi. Până când ne-am dat seama că suntem ecologişti (şi magazinele şi-au dat seama că pot lua bani pe pungile alea). Au reapărut sacoşele mari, rezistente, de rafie (de data asta colorate frumos). Şi am cumpărat una, am mai cumpărat una când am uitat-o pe aia acasă, am mai cumpărat încă una şi încă una.
Şi la un moment dat m-am săturat de colecţionat sacoşe scumpe. Aşa că am luat una de pânză care e mai uşor de pliat şi am pus-o în portbagaj. Ocupă spaţiu puţin şi e mereu acolo. De fiecare dată când mergem la cumpărături ştiu că am plasa respectivă în maşină, aşa că nu mai cumpăr nici măcar pungi de-alea de plastic eco. Iar după fiecare drum la cumpărături o golesc, o împăturesc şi o duc înapoi în maşină. E una din chestiile mici care mă ajută să nu mă enervez.
