We bought a Zoo – e un alt film destul de trist. Cum ziceam, lumea cataloghează filmele triste drept „bune”. Avem un Zoo e un film drăguţ, de familie, dar parcă puţin cam trist. Totuşi, e după un caz real. Matt Damon joacă rolul unui tată care trebuie să crească de unul singur 2 copii după ce soţia lui moare. Şi îi iese aproximativ bine. Dar pentru că toţi trei suferă, decide să se mute din casa în care locuiau într-o Grădină Zoologică dezafectată. Iar povestea se învârte în jurul refacerii acestui Zoo. Dacă n-ar plânge Damon din 15 în 15 minute ar fi un film care te lasă cu un zâmbet larg. Aşa rămâi doar cu un zâmbet discret pe faţă. Iar Scarlett Johansson e destul de bună.

The Artist – este un film „mut şi alb-negru”, după cum au ţinut să anunţe cinematografele din toată lumea. Dar chiar dacă este mut, nu e lipsit total de sunet. Evident, e ceva mai dificil să urmăreşti un film în care nu se vorbeşte. Dar e o plăcere să citeşti replici pe buzele actorilor, să le studiezi reacţiile, să-i priveşti cu maximă atenţie. Sigur nu e genul de film care va reveni, e doar o idee care a prins o singură dată pentru că nimeni nu s-a gândit să o facă. Ne întoarcem la 3D şi IMAX.