Se pune tot mai des problema privind eficienţa Social Media. Vinde sau nu? Ce ROI avem? Nouă (companiilor) ce ne iese?
Cred că e total greşit să te întrebi dacă vinde sau nu. În primul rând pentru că n-ai cum să demonstrezi asta pentru majoritatea brandurilor prezente în acest moment în Social Media. Cum cuantifici rezultatele unei campanii online la un produs FMCG, de exemplu? Dincolo de Likes, Mentions, Shares, RTs şi alţi indici virtuali, cum măsori la raft? Nu măsori. Citeşte tot articolul
Nu e ironic ca într-o piaţă în care totul se întâmplă aici şi acum să ne raportăm la lucruri care erau valabile în urmă cu minim şase luni dar acum s-au schimbat total?
Câţi dintre bloggerii pe care îi citiţi scriu la fel ca atunci când a început să vă placă de ei? De ce nu rămân oamenii înfometaţi pentru o perioadă mai lungă de timp (de bani, de succes)? De ce continuăm să citim un blog/cumpărăm un ziar/urmărim un canal TV mult timp după ce nu ne mai regăsim în acel tip de conţinut?
Şi o întâmplare petrecută de curând: un om obişnuit, total rupt de fenomenul media, se întreba care este mecanismul prin care este măsurată audienţa TV. După ce i-am explicat pe scurt m-a întrebat dacă cumva n-ar fi posibilă măsurarea prin intermediul companiilor de cablu, sau măcar dacă nu s-ar putea găsi metode mai avansate.
Marius Pahomi anunţa joi lansarea unei noi agenţii de publicitate digitală, Conversion Marketing. Flanco şi eMag sunt primii clienţi. Detalii.
Marţi a avut loc SMS Bucureşti, primul eveniment din seria Social Media Summit ce a avut loc în capitală. Detalii aici, aici şi aici.
eMag a lansat ediţia în limba română a biografiei lui Steve Jobs. Numai 85 de lei. Detalii.
Tot marţi era anunţată AllThingsFacebook, „cea mai importantă conferinţă despre Facebook în România”.
Vineri se lansa ebook-ul 2011 Media Recap, un proiect hoinaru.ro împreună cu Prestigio şi Liternet.ro. Download aici.
Joi s-a lansat Digi24, un nou post al celor de la RCS-RDS. Sanda Nicola va prezenta principalele ştiri ale postului, Cristina Bazavan are în fiecare duminică emisiunea Ca-n Filme.
Facebook a introdus Timeline-ul pentru pagini, valabil pentru toate brandurile de pe 30 martie. Detalii aici şi aici.
Alte ştiri pe scurt: ING a lansat aplicaţiile pentru iOs şi Android ale serviciului HomeBank, The Sun a publicat săptămâna trecută prima ediţie de duminică – 3,2 milioane de exemplare vândute, au apărut rezultatele preliminare pentru BR 2011, iar ediţia de iPad a Gazetei Sporturilor e gratuită.
– Şi… ce pasiuni ai?
– Îmi place să mă îmbrac.
– …?
– Cu haine.
În accepţiunea românească „ieftin” capătă de cele mai multe ori sensul de „aproape gratis”. La noi nu e folosit aproape niciodată cu sensul din dicţionar: „care nu costă scump; convenabil„.
Mă feresc cât pot de oamenii care vor lucruri ieftine. Am stabilit deja că n-avem noţiunea de „prestări servicii” şi de cele mai multe ori preferăm să ne descurcăm singuri. Totuşi, în rarele ocazii în care nu reuşim să ne descurcăm singuri (sau cu ajutorul unui prieten), căutăm ceva ieftin. De fapt, „ieftin” e deja o formă de compromis din partea cumpărătorului. Înseamnă că şi-ar dori acel serviciu sau produs gratuit, însă înţelege că e foarte greu să-l obţină fără niciun ban şi atunci încearcă să diminueze pierderea. Mai ales că, se ştie, „puţin dai, puţin face”. Suntem conştienţi că de cele mai multe ori serviciile ieftine sunt proaste. În loc să achităm un preţ ceva mai mare pentru un produs bun, preferăm să căutăm produsul cel mai ieftin.
Practic, atunci când accepţi să laşi la preţ pentru cineva, nu-i faci o favoare. El simte că îţi face ţie o favoare acceptând să-ţi plătească pentru un serviciu prost. Pe această scară de valori denaturată „ieftin” devine preţul decent, acceptabil, în timp ce suma corectă devine o utopie. De lucruri scumpe în adevăratul sens al cuvântului nici nu putem discuta. Doar gratuităţile devin astfel chilipiruri, dar chiar şi atunci este pusă la îndoială calitatea serviciilor. Oare n-am fi găsit pe cineva care să facă treaba mai bine (tot gratuit, evident)?
Safe House – cred că e unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima perioadă. Ryan Reynolds arată că s-a făcut băiat mare şi nu mai primeşte roluri doar în comedii romantice. E un agent CIA (mai pămpălău şi fără experienţă dar tot agent CIA) care păzeşte o casă conspirativă şi se plictiseşte de moarte prin Africa de Sud. Asta până când intră în scenă Denzel Washington, un fost agent care devenise traficant de informaţii secrete. De aici încep o grămadă de împuşcături, urmăriri şi e o abundenţă de efecte speciale. Chiar stai cu sufletul la gură. În film mai apare şi Vera Farmiga (poate o ştiţi din Up in the air).
Bel Ami – sau altfel spus, filmul cu băiatul ăla care e vampir (Robert Pattinson pe numele lui real). Acţiunea se petrece în Parisul anilor 1900. Georges (Pattinson) e un băiat frumos care ajunge să pătrundă în lumea bună a Franţei. Din păcate pentru el, e cam nesăbuit şi nu apreciază şansa primită. Nu-i puţin lucru să te afli în compania mai multor femei frumoase (Uma Thurman, Kristin Scott Thomas şi Christina Ricci – care e absolut superbă). Pattinson joacă extrem de prost, dacă n-ar arăta bine probabil că ar vinde mici la Kaufland. Dar filmul merită văzut pentru cele trei femei frumoase care apar (mai ales pentru scenele cu Christina Ricci).
În numărul din februarie al revistei The Industry (două materiale bune – unul cu Ricky Gervais şi altul cu Chris Simion) sunt anunţate şi abonamentele, valabile începând cu luna martie: 30 de lei pe 3 luni, 60 de lei pe 6 luni şi aşa mai departe. Abonarea pe 1 an este 100 de lei şi primeşti un card de membru+goodie bag. Detalii aici.
E clar că revista a prins într-o anumită zonă, dar asta pentru că era distribuită gratuit. Să vedem câţi oameni vor alege să se aboneze. 10 lei pe lună nu e mult pentru o revistă care conţine câteva materiale interesante dar parcă am stabilit că printul e pe ducă.
Imediat după lansarea numărului 0 al revistei, cei de la The Industry spuneau că vor lua în considerare şi un preţ de copertă la momentul oportun. A venit momentul oportun? Mie mi se pare că încă n-a devenit „indispensabilă” de pe birourile oamenilor din industrie, aş mai fi aşteptat câteva luni. Ce ziceţi? Rezistă?
Acum câţiva ani nici nu îndrăzneam să visez la un volum publicat (de orice fel). Nu cred că am ajuns la maturitatea necesară pentru a scrie o nuvelă sau vreun roman, încă învăţ şi experimentez. Uneori mă mai surprind în timp ce studiez anumite tehnici de construire a personajelor. Dar încă joc la pitici.
Nu mă aşteptam să se ivească atât de repede ocazia de a publica ceva pe care să fie trecut numele meu în dreptul autorului. Pe la sfârşitul anului trecut mi-am amintit de ebookurile scoase de Prestigio în anii precedenţi. Câteva mailuri mai târziu pregăteam primul draft al materialului, o recapitulare a celor mai importante evenimente din media anului 2011.
Ulterior s-au alăturat şi cei de la Liternet.ro, care au făcut ca ebookul să aibă ISBN (adică va fi indexat de Biblioteca Naţională).
Textul e bazat pe seria săptămânală ce apare pe acest blog în fiecare duminică de vreun an jumate. Totuşi, sunt şi ceva adăugiri, acolo unde am considerat că ar fi nevoie.
Sper să găsiţi util acest demers, e o muncă de arhivare destul de migăloasă. De un an şi jumătate mai toate duminicile îmi sunt ocupate cu lecturarea de articole. N-a mai făcut nimeni asta în mod organizat şi chiar mi se părea necesar.
Download aici.
Pentru mine comedia românească se rezumă la Toma Caragiu şi seria BD. Am fost fan Vacanţa Mare (94-95), mergeam cu ai mei la spectacolele Divertis cu bilete luate „pe sub mână” la începutul anilor ’90 şi nu înţelegeam nimic, ba chiar m-am uitat ani la rând şi la Chestiunea Zilei cu Florin Călinescu. Citeşte tot articolul
Am scris despre ING de mai multe ori fără să fie vreo campanie. V-am spus aici cum îmi fac eu plăţile, acum vreo 2 ani v-am zis şi care e nemulţumirea mea principală. E ceva minor şi am înţeles de la echipa de dezvoltare a HomeBank.ro că ţine de furnizorii respectivelor servicii.
Ieri am fost invitat să testez în premieră aplicaţiile de iOS şi Android ale serviciului HomeBank şi noul feature numit Fast Pay. Care, aşa cum scrie şi în titlu, îţi uşurează plata facturilor. N-o să încerc să-l ridic în slăvi. E doar un serviciu de internet banking care merge şi merge bine. Dacă acest serviciu n-ar mai merge la fel de bine, eu şi ING ne-am despărţi drumurile. Simple as that.
Aplicaţiile pentru smartphones fac aproape acelaşi lucru ca varianta de mobil a HomeBank.ro – intri cu ajutorul tokenului, poţi să faci plăţi, îţi verifici soldul şi controlezi tranzacţiile recente. Partea interesantă la aplicaţii e cea cu Fast Pay. Scanezi orice factură de utilităţi cu camera telefonului mobil şi aplicaţia ia automat datele astfel încât tu trebuie doar să confirmi plata. E mai uşor decât pe calculator? E. Îmi rezolvă o problemă? Mi-o rezolvă. The End.
Aplicaţia asta nu se vrea a fi nici cea mai frumoasă, nici cea mai compatibilă, nici cea mai amuzantă. Se vrea a fi utilă şi cred că o să fie. Eu sunt un utilizator cu cerinţe foarte specifice şi chiar era pe lista mea de mulţi ani partea cu completarea datelor de pe factură. Acum, că am rezolvat-o şi pe asta, cred că am mai economisit vreo 5 minute pe lună. Le accept bucuros.
PS: Am văzut că o parte din colegii bloggeri aveau scris codul de acces la HomeBank în interiorul tokenului, ca să nu-l uite. Iertaţi-mă, dar asta nu-i ca şi cum ţi-ai scrie codul PIN pe card?
PPS: L-am cunoscut şi pe tipul care se ocupă acum de contul de Twitter al ING 🙂
Acum vreo 2 ani cantautorul Marius Matache îmi propunea să jurizez premiile ForeverFolk. A fost o plăcere să ascult o grămadă de muzică folk şi să descopăr Cântece de şemineu al lui Alifantis. Săptămâna trecută am repetat experienţa pentru premiile ForeverFolk 2011. M-am bucurat să văd că printre nominalizări se află Andrieş, Daniel Iancu şi Alina Manole (care nu numai că mi-e prietenă, dar e şi un muzician foarte bun).
Până pe 8 martie puteţi vota premiile ForeverFolk 2011 aici. Câteva detalii extra despre premii puteţi găsi aici.
