Vineri am fost în vizită la fabrica Danone. Consum Nutriday de băut, Danette şi Cremosso de mulţi ani, o perioadă am consumat şi Activia. N-o să vă recomand să consumaţi produsul X, consider că sunteţi îndeajuns de mari să vă alegeţi singur iaurtul. Nici n-o să vă spun că Danone e cel mai bun iaurt de pe piaţă. Poate pentru voi altul e cel mai bun de pe piaţă, sau poate că nu consumaţi iaurt deloc. Citeşte tot articolul
Valabilă pentru perioada 24-26 februarie. Conţine veniturile directe din blogging în urma vizitei la Fabrica Danone şi a evenimentului de lansare a paginii de FB Finlandia România în club Fratelli.
Nutriday de băut 250 gr…………… – 1 bucată
Activia de băut 250 gr. ……………..- 1 bucată
Iaurt Cremosso ………………………..- 4 bucăţi
Cremosso tartă cu lămâie …………..- 4 bucăţi
Actimel cu vişine ……………………..- 8 bucăţi
Activia cu nuci şi miere ……………..- 4 bucăţi
Nutriday …………………………………- 4 bucăţi
Borcănel ceramică suvenir …………- 1 bucată
Geantă termoizolantă branduită…….- 1 bucată
Fursec în club…………………………..- 1/2 buc.
Pahar cu apă ……………………………- 1/2 buc.
Am primit câteva întrebări de la Sorin Trâncă pentru Fishington Post. Teoretic trebuia să răspund pe scurt, practic m-am lungit la poveşti. Ce-a ieşit găsiţi aici. Despre blogging, comunicare şi presă. Dacă nu mă înşel, e primul interviu mai serios pe care îl dau.
Ăla de ce nu face? De ce fură? De ce face evaziune fiscală? De ce aruncă gunoaie pe jos? De ce nu dă zăpada din faţa blocului? Ce, eu sunt mai fraier?
De ce nu e la puşcărie Adrian Năstase? Dar lui SOV de ce nu i se iau banii? Dar Patriciu? Dar toţi ăia care au furat?
„O să-mi arunc gunoiul la coş când o să văd că justiţia îşi face treaba!” Citeşte tot articolul
Ştirea săptămânii vine din piaţa de media-buying – Omnicom şi The Group au anunţat un parteneriat strategic. Detalii.
Miercuri, în cadrul Digital Marketing Forum, a fost publicat studiul Online Leading Brands 2012; Dacia, Borsec şi eMag conduc topul. Detalii.
Ştefan Iordache a preluat 40% din acţiunile platformei de marketing afiliat 2Parale. Detalii.
TVRM a devenit TVH2.0 şi se vrea a fi un nou suflu în televiziunea românească. Prima emisiune a fost cu Raed Arafat. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Alexandru Sassu pleacă de la Adevărul, Digi 24 se lansează joia viitoare, o operaţie pe cord deschis a fost transmisă pe Twitter, HTC a mai lansat nişte telefoane, la fel şi Sony.
Trecuseră 5 minute de la finalul meciului dintre Liverpool şi Cardiff City (încheiat cu victoria cormoranilor) şi pe site-ul oficial al lui LFC era deja bannerul de mai sus. Linkul trimite către secţiunea specială de pe magazinul online, secţiune în care sunt produse branduite cu Liverpool – Câştigătoarea Carling Cup 2012.
Oamenii au avut pregătit totul şi după final au postat imediat, motiv pentru care siteul abia mai merge. Cam aşa se face marketingul sportiv în zilele noastre. Şi pun pariu că vor construi enorm pe baza acestui trofeu.
Aseară am participat la petrecerea de lansare a paginii de Facebook Finlandia România, eveniment care a avut loc în Fratelli. Cred că am depăşit demult faza în care apreciam o noapte în club, acum pefer o discuţie aprinsă într-un pub până aproape de zorii zilei. Dar trebuie să recunosc că uneori mi se face dor atmosfera de club. Nu merg prea des pentru că mi se pare un efort prea mare. Asimilez foarte greu alcoolul în combinaţie cu fumul de ţigară aşa că prefer să „mă otrăvesc” separat. Iar nopţile nedormite nu sunt favoritele mele. Alăturarea fum+alcool+nesomn e total nefericită şi reuşeşte să-mi strice ritmul vreo 3 zile. Citeşte tot articolul
The Double – un film destul de bun din 2011 cu Richard Gere în rolul principal. E ceva cu nişte crime, agenţi CIA, FBI şi un puşti destul de deştept care studiază un caz fără încetare. Sunt ceva clişee, pe alocuri pare film pentru gaşca veche de actori (Martin Sheen numai director CIA nu pare). Dar sunt destule scene mişto, păcat că e cam previzibil până la un punct. Sau poate am văzut eu prea multe filme cu spioni ruşi.
This Means War – e o porcărioară tot cu spioni. Plină de clişee, dar plină. Burduşită. Cred că ar fi vrut să mai înghesuie câteva dar n-au mai avut loc. Totuşi râzi. De Reese Wintherspoon, de cei doi actori, de Chelsea Handler. Şi râzi foarte mult de clişeele din film. O comedie cu spioni nici nu ştiu dacă ar putea fi bună. E de consumat cu prietena la cinema.
Românii nu au asimilat nici până acum noţiunea de „prestări servicii”. Termeni precum „mentenanţă”, „întreţinere”, „verificare” reprezintă pentru noi o pierdere de timp şi o cheltuială inutilă. Suntem într-o alergare continuă după costuri one-time-only, după mulţi ani incluşi de garanţie şi primele revizii gratuite.
Nu-mi dau seama dacă asta vine din serviciile proaste şi scumpe de care am avut parte mai mereu, sau are legătură cu anii de comunism în care trebuia să ai pe cineva. Oricum, nu avem reflexul de a respecta munca unui om şi a-i da cât ne cere (dar asta vine la pachet cu sistemul de pricing românesc: „îi cer dublu faţă de cât face lucrarea pentru că, uite, are bani”).
Preferăm să ne facem singuri de lucru, mai ales când e vorba de chestii prin casă. Nu chemăm electricianul să ne schimbe o priză pentru că ne descurcăm singuri şi oricum ne jupoaie de bani. De obicei e bine să faci singur dacă te pricepi. Eu am moştenit de la tata pasiunea pentru meştereli şi cum avem prin casă tot felul de scule, ne cam descurcăm.
Totuşi, sunt lucruri care ne depăşesc. De plidă, avem o uşă de metal în faţa a 3 dintre apartamentele de pe etaj. Că aşa era moda în anii ’90, să te protejezi de duşmani. Tot blocul are uşă de-aia, noi nu era să rămânem mai prejos. Şi pentru că e relativ veche şi finisată prost, s-a cam stricat. Broasca, butucul, ceva nu mai merge.
Pentru că nu avea rost să chemăm un lăcătuş, am început să meşterim noi împreună cu un vecin. Şi ne-am chinuit vreo 3 zile până am stricat-o de tot. Iar în timpul procesului mă întrebam de ce n-om fi solicitat noi specialistul încă de când am văzut că problema e ceva mai complicată. „Lasă că ne descurcăm noi”. Şi ne-am descurcat aşa bine încât va trebui să chemăm un sudor să ne repare uşa. Evident, sudorul o să ne ia mai mulţi bani decât face (sau mai exact, decât considerăm noi că face) şi data viitoare o să ne lipsim de serviciile lui pentru că, nu-i aşa, ne descurcăm şi singuri.
Cine scrie mai bine? Cine are texte mai frumoase? Depinde.
De obicei depinde de subiect. Dar când subiectul e acelaşi, unul foarte specific?
Zilele trecute au apărut advertoriale la saltelele Dormeo. Şi citindu-le mi-am dat seama că sunt bune de analizat (mai mult pentru piarişti). Mai ales că subiectul e de aşa natură încât te obligă să vii cu ceva interesant dacă vrei să-ţi citească cineva articolul. Citeşte tot articolul
În această dimineaţă am ajuns la un articol care făcea referire la cartea lui Ruth Benedict – Cultura şi comportamentul la români.
Lucrarea este un studiu antropologic datând din 1943 şi realizat în contextul celui de-al doilea Război Mondial. A pus bazele noţiunii de antropologie la distanţă şi, mai important, e despre români. Şi pentru că citind literatura interbelică am ajuns la concluzia că românii nu s-au schimbat prea mult ca popor, sunt convins că lucrarea e la fel de actuală.
Problema e că nu am găsit-o pe nicăieri. Mi-aş dori să-mi daţi de veste dacă o găsiţi pe undeva (fie pe net, fie că o aveţi prin bibliotecă). Traducerea în română e apărută în 2002 la editura Criterion Publishing. Merge şi o variantă în engleză (poate un ebook? 😀 ).
