John Carter – în ultima vreme Disney a făcut o grămadă de filme proaste, dar cu John Carter chiar le-a ieşit ceva mişto. O combinaţie interesantă între marţieni şi America de la sfârşitul secolului al 18-lea.  La început nu prea înţelegi ce legătură are Războiul Civil cu oamenii de pe Marte, dar merită să vezi filmul până la final. Şi nici nu-ţi dai seama că e aşa de lung. Are peste 2 ore, dar trec foarte repede în combinaţia de bătăi gen Star Wars şi Patriotul. Lynn Collins e foarte bună (cel puţin în film) iar acţiunea se bazează pe un roman scris în 1912! Foarte probabil vor mai urma continuări, sunt 11 romane în total.

The Descendants – e filmul despre care am auzit numai de bine. E foarte trist, mă aşteptam la cu totul altceva. Ca de obicei, oamenii pun semnul egal între trist şi bun. E o poveste de viaţă care s-ar fi putut desfăşura oriunde pe glob şi s-ar fi putut numi oricum. Foarte enervantă muzica hawaiană şi toate cămăşile alea înflorate. George Clooney face un rol bun. Nu extraordinar, dar bun. Mi-a plăcut mai mult rolul din Up in the air, nu cred că e cel mai bun rol al lui din carieră în The Descendants. Shailene Woodley o să se facă mare şi bună.