– Ştiai că la Antipa e cea mai mare colecţie de fluturi din lume?
– Nu.
Parnasiene 8
question_answer0
IN Parnasiene
Noaptea agenţiilor 2011
question_answer5 comentarii
Anul trecut ziceam că nu mai e de mers la Noaptea Agenţiilor. Am fost, am văzut, m-am minunat.
Din motive independente de voinţa mea, am făcut şi în acest an un tur rapid. Ploaia i-a mai speriat puţin pe hipsteri, care au venit în număr mai mic. Restul cred că erau la #occupybucharest.
Prima oprire a fost la Headvertising. Masă de ping-pong, Red Bull, Şerban Alexandrescu. Anul trecut observam cel mai fericit birou din advertisingul românesc, pe care îl împărţeau Bogdana şi Şerban. Anul ăsta jumătate de birou era neocupat, de când Bogdana s-a dus la Google. Pe piticul din imagine îl regunoaşte cineva? Plus pentru Headvertising faţă de anul trecut, acum au strâns mai multă lume.
Next stop: MB Drăgan. S-au mutat vis-a-vis de fostul sediu, într-o casă mai mică dar mai funky. Au adus DJ, muzică, mici, bere, gagicuţe frumoase, vorba rapsodului popular. Ba chiar venise şi Mihai Drăgan la un moment dat. Mişto atmosfera, mare plus faţă de anul trecut.
La Leo Burnett chiar se întâmpla ceva. Trecând peste petrecerea hipsterească de la parter, am vizitat birourile iLeo şi Starcom. M-am conversat cu cei care se ocupă de Oraşulm.eu, cel mai nou agregator de informaţii legate de Bucureşti. Aseară au lansat şi aplicaţia de Android, abia aştept s-o testez. Plus şi pentru Leo, anul trecut zici că nimeriserăm la un party la care nu eram invitaţi.
Grey n-au mai putut organiza un concert lung si zgomotos în curte. L-au scurtat şi au dat muzica mai încet. În plus, ploaia le-a cam stricat planurile. Deci ar cam fi un minus faţă de anul trecut. Însă rămâne de departe cel mai mişto sediu de agenţie de la noi. Că tot ziceam eu de candelabre. Ne-au întâmpinat Ionela Buta şi Colonelu. Amândoi mă ştiau. Sunt momentele alea în care simţi cu adevărat că eşti fotbalist blogger. Măcar pentru asta şi tot le dau un plus.
A apărut la un moment dat şi domnul Andi cu tot cu cameră. Are talent, poate oricând să devină reporter de teren.
Noaptea s-a încheiat cu o proiecţie de film semi-privată organizată de BBDO. Şi am înţeles de ce The Tree of Life nu va rula în cinematografele de la noi: e film de artă.
Ceva poze mai găsiţi pe pagina de Facebook a blogului. Daţi like, facem succes.
Ne-a plăcut? Da. A fost mai mişto decât anul trecut? Da. Mai mergem şi anul viitor? Poate.
Noaptea ca noaptea, dar ziua?
question_answer0
IN Casual stuff
Noaptea muzeelor
Noaptea institutelor culturale
Noaptea bibliotecilor
Noaptea agenţiilor
Aştept:
Ziua în care munceşte toată lumea
Seara greşelilor asumate
Prânzul şoferilor responsabili
Dimineaţa cafelelor scurte
După-amiaza parcagiilor arestaţi
Tu înjuri de faţă cu ea?
question_answer7 comentarii
IN Contraste
Eşti un mascul feroce. Vreau să lămurim asta de la început, ca să nu ai impresia că îţi pune cineva la îndoială calităţile. Totuşi, mai important este să fii un domn.
Tata nu prea înjura de faţă cu noi când eram mic. Şi nu pentru că nu ştia să înjure (v-am spus, a crescut în Ferentari), ci pentru că aşa considera că e normal. Când am mai crescut, a început să se ferească mai puţin de mine şi mai mult de mama.
Vorbesc despre înjurăturile alea care în mod normal îţi scapă. La volan, la nervi, la o ratare a naţionalei. Şi care de fapt n-ar trebui să-ţi scape. Măcar atunci când eşti cu doamna lângă tine. Pentru că te vei obişnui să înjuri de faţă cu ea fără nicio jenă şi la un moment dat vei face un copil. Care va deveni şi el un gherţoi injurios, la fel ca tatăl lui.
Voi ce faceţi? Înjuraţi de faţă cu doamna? Şi dacă da, când aveţi de gând să scăpaţi de acest obicei?
Vineri e RoInteresting
question_answer1 comentariu
IN Casual stuff
Săptămâna viitoare are loc prima „non-conferinţă în cadrul căreia se strâng oameni care au ceva de spus”. O idee a lui Russell Davies (Head of Planning la R/GA Londra), preluată de Bogdana întru descreţirea frunţilor româneşti şi deschiderea de noi orizonturi.
Dintre vorbitori: Şerban Alexandrescu – în ultimii ani un fel de revizor al publicităţii româneşti, Cristian Lupşa – un om care îmi pare extrem de motivat, motivant şi ambiţios, Mugur Ciumăgeanu – un psihoterapeut pe care l-am mai văzut la Caffffe Creativa. Locuri mai sunt, scaune nu prea. 161 de oameni au dat attend. Sunt curios câţi vor veni. Se ştie că de obicei butonul de attend nu valorează nimic. Dar RoInteresting nu e un eveniment obişnuit, aşa că putem spera la vreo 140 de oameni.
Detalii mai găsiţi aici.
Sunday’s Media Recap
question_answer0
Cifrele MIPO anunţă 8,5 milioane de euro în publicitatea online pentru luna septembrie 2011. La asta se aplică discounturi de 70%. Detalii. Între timp, se vorbeşte despre o scădere în piaţa de publicitate. Detalii.
MEC Interactive a lansat MEC Search, subdivizie specializată în motoare de căutare. Detalii.
La mijlocul săptămânii Alina Constantinescu (ex-Marketing Coordinator @ Casino Palace) a lansat un experiment social menit să-i aducă un job în numai 24 de ore. Detalii aici şi aici.
Miercuri a avut loc Social Media Summit Timişoara, eveniment organizat de Revista Biz. Rezumate ale tuturor prezentărilor găsiţi pe blogul Ramonei Iftode.
În alte ştiri pe scurt: RIM a avut mari probleme săptămâna asta, Radio ZU a lansat versiunea în HTML 5, Dan Dragomir a lansat SecuritateIT, a fost lansată prima agenţie de publicitate food&drink – FoodOn, Graffitti BBDO a organizat „The Next 20 years”, Dr. Like nu e de fapt o agenţie, ci e doar Andrei Haţegan singur, traficul Google+ scade cu 60%, s-a lansat iOS 5, iar Google Buzz se închide.
Lifturi
question_answer5 comentarii
IN Casual stuff
Stau într-un bloc de 4 etaje. N-avem lift şi nici nu ne-ar trebui. Alea 10 minute (cumulate) de urcat şi coborât pe scări în fiecare zi ne menţin în formă. Problema e că eu nu prea sunt dus cu liftul din cauza asta. Am umblat la viaţa mea în ceva lifturi, dar nu sunt fan.
Să vă spun şi de ce: când eram mic de tot mai mergeam pe la bunici, în vacanţă la ţară. Pentru că bunicii mei sunt din Bucureşti, „la ţară” însemna pentru mine într-un capăt sau celălalt al oraşului. De-asta am eu poveşti din copilărie doar în parcurile Plumbuita, Tei şi Cişmigiu.
Într-o vară stăteam la bunicii din partea tatălui. Nu mai ştiu cum, am rămas singur în lift, bunică-miu a scăpat uşa şi pe mine m-a furat liftul. M-a găsit un vecin plângând şi ţipând disperat. În timp ce vecinul încerca să mă calmeze ca să afle al cui sunt, a apărut bunică-miu. Dar eu cu lifturile nu m-am mai înţeles de-atunci. Asta se întâmpla pe la 4-5 ani.
A trecut timpul, am crescut şi am început să mai interacţionez cu copiii de la blog. Şi din când în când ne mai duceam pe la unul la uşă ca să-l chemăm afară (de obicei pe la puştii care aveau minge). Dacă era bloc cu lift, eu alegeam scările. Şi am continuat să fac asta până prin liceu. Pe urmă m-am mai civilizat şi eu, dar sunt şi acum lifturi pe care le evit. Cel de la Caffffe Creativa e un exemplu.
Trei filme de acţiune
question_answer6 comentarii
IN Filme
Şi toate trei au avut premiera de curând, le mai găsiţi în cinema.
Drive – Un film de acţiune în care nu sunt explozii spectaculoase la tot pasul, urmăriri de zeci de minute sau împuşcături cu zeci de răniţi. Schimburile de replici creează tensiune, iar jocul actorului principal e bun de tot. Am înţeles că Ryan Gosling nici măcar n-are carnet 🙂 Filmul e un studiu de caz pentru comunicarea prin tăcere.
Real Steel – Hugh Jackman, Evangeline Lilly şi un puşti remarcabil – Dakota Goyo. Sperăm să nu se strice, are doar 12 ani, mai e până o să dea de droguri şi femei. Filmul e un fel de karate kid cu roboţi combinat cu Rocky. Pentru o după-amiază de weekend e ce trebuie, cu tot cu happy-end.
Killer Elite – De Niro joacă ultimele lui roluri de băiat rău. E ciudat să-l vezi şi pensionar, şi băiat rău. Lângă el stau doi băieţi din valul 2 😛 Clive Owen şi Jason Statham. E o poveste cu ceva britanici, pentru că astea prind mereu. Dacă nu sunt britanici, trebuie ca băieţii răi să aibă un accent, fie el rusesc sau nemţesc. Găsesc un motiv să se bată şi se bat.
Dacă aveţi mai puţin timp liber, recomand să vizionaţi mai întâi Real Steel, pe urmă Drive şi la final Killer Elite.
Pentru că se tot discută despre bloggeri şi evenimentele la care participă ei, să recapitulăm puţin cum trebuie să se desfăşoare relaţia dintre bloggeri şi agenţii. Zic de bloggeri, dar să ştiţi că se aplică aceleaşi principii şi la ziarişti. Eu aşa fac cu brandurile pentru care lucrez:
Pasul 1 – Alege bloggerii (jurnaliştii) pe care vrei să-i inviţi la eveniment. Fă puţin research, află care bloggeri s-ar potrivi campaniei tale. În agenţiile din România fix pasul ăsta e sărit. Fiecare agenţie are o mână de bloggeri pe care îi duce la fiecare nuntă, botez şi cumetrie de brand. De ce nu se face research? Pentru că oamenii de PR nu prea au background de comunicare. Citeşte tot articolul
Life goes on
question_answer6 comentarii
Am văzut-o prima oară pe scenă la Olimpiadele Comunicării. N-am băgat-o în seamă prea tare, fiind ocupat cu o şatenă. În timpul ăsta, socializam cu o altă şatenă, încercând să o cunosc mai bine pe prietena ei brunetă.
Am revăzut-o la petrecerea de după Olimpiade şi am urmărit-o de la distanţă. Eu tot după şatenă, ea îi făcea ochi dulci unui tip. Nu mă interesa tipa, pentru că niciodată nu mi-au plăcut blondele (evident, niciodată s-a terminat ieri). Dar mi-a plăcut povestea. I-am urmărit mai apoi pe bloguri. El şi ea, aflaţi la câteva sute de kilometri distanţă îşi plângeau dragostea de moment.
Povestea a trecut, distanţa a intervenit între cei doi, însă am continuat s-o citesc. Doar pe ea. Nu ştiu cum, dar am început să interacţionăm, am ajuns unul în blogroll-ul celuilalt. Scria bine şi în scurt timp au observat şi alţii. După câteva luni s-a mutat la Bucureşti şi notorietatea ei a crescut până la cer. Ne-am împrietenit şi în offline, am concurat împreună la Olimpiade, aproape că am şi colaborat la un proiect. Ne-am văzut din când în când şi am împărtăşit veştile (bune şi rele) unul cu celălalt. Pe urmă s-a hotărât să plece la EL. Acel EL pe care mi-l prezenta în urmă cu vreo 2 ani cu un zâmbet larg pe faţă.
Acum câteva săptămâni, după ce am participat la un eveniment împreună, vorbeam cu Pyuric:
– Băi, nu-mi vine să cred că pleacă Miruna…
– Da, nici mie…
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
