IN Sunday's Media Recap

Ştirea săptămânii e legată de ultima gală Ad’Or, care a avut loc marţi şi a premiat 10 ani de creativitate românească. Detalii.

Luni a fost Noaptea Agenţiilor, un eveniment de muzică şi voie bună aflat la a doua ediţie. Am ajuns la câteva dinte ele.

Marţi şi miercuri a avut loc ZF Digital, un eveniment dedicat industriei IT&C.

Duminică a avut loc primul workshop din noua eră a comunităţii Blogoree. Despre conţinut cu Cristina Bazavan.

Tot marţi cei de la Tarom şi-au deschis porţile pentru jurnalişti şi bloggeri. Detalii.

Vineri a avut loc prima ediţie RoInteresting, o non-conferinţă organizată la iniţiativa Bogdanei Butnar.

Andra Zaharia a lansat EDMguide.com – proiect dedicat muzicii electronice.

Alte ştiri pe scurt: Alex Negrea anunţă workshopurile de Facebook prin ţară, Ema Prişcă e noul preşedinte al ADC*RO, s-a lansat forumul 2Parale, Brandient a deschis un birou în Singapore, revista Playboy revine în curtea MediaPro, userii WordPress.com vor putea insera aduri, au apărut QR coduri cu viruşi.

IN Casual stuff

Ştiţi… eu fac piaţa. Am deprins această îndeletnicire în copilărie. Cumva, s-au suprascris o serie de elemente gospodăreşti peste codul meu genetic de june orăşean.

Deunăzi am primit o propunere de campanie, ca să zic aşa: tu mergi la piaţă şi faci cumpărăturile, iar în schimb noi îţi dăm pace cu discuţiile despre dezordinea din casă. Un deal bun aş zice, mai ales că am contract de exclusivitate cu agenţia respectivă şi n-am cum să-mi întrerup colaborarea 😛

Am primit brieful şi am purces spre piaţă, am luat ce trebuia, m-am întors şi înainte de deadline. Astăzi începuse în bucătărie monitorizarea campaniei mele de la piaţă, când primesc întrebarea uşor ironică: „Dovlecei mai mici n-ai găsit?”.

În brief scria: un dovlecel mare, sau doi dovlecei mai mici. Eu i-am ales pe cei din imagine. Acum, întrebarea mea e: chiar vi se pare că dovleceii ăştia sunt aşa mici? Cum i-aţi descrie în 300 de cuvinte?

IN Casual stuff

O dată la vreo 5-6 săptămâni aleg să-mi iau un weekend liber, în care să nu fac mare lucru. I-aţi putea zice „lazy weekend”, dar pe lângă vizionări de filme şi meciuri privite în tihnă cu chipsuri şi bere în faţă, intră şi dusul gunoiului, ceva curăţenie prin casă şi pe desktop, diverse treburi pe care le tot amân. Cartea pe care s-a pus  deja praful are şi ea un timp dedicat.

Sunt weekendurile alea în care cumperi becurile care s-au ars, detergentul de rufe colorate, îţi aduci aminte să iei baterii pentru telecomanda televizorului din bucătărie, speli tricoul ăla mişto pe care nu l-ai mai îmbrăcat de mult. Şi te bagi în pat la ora 11, chiar dacă dimineaţă nu urmează să te trezeşti prea devreme. Citeşte tot articolul

IN Web

N-a mai auzit nimeni de p4d, proiectul lansat acum câteva luni de  Bogdan Naumovici. Şi cred că problema principală ţine de componenta socială. Nu văd oameni care să stea pe un site cerând oferte colective şi aşteptând ca brandurile să le dea. Însă pe piaţă există cerere. Oamenii vor lucruri. Dar mai înainte de asta, le discută.

Raluxa şi Subiectiv sunt bloggerii care au pornit o discuţie despre Radet zilele trecute. Inevitabil, s-a pus problema centralelor termice. Cred că aici ar fi fost oportun un furnizor de centrale termice de apartament, care să vină cu o ofertă. Vă strângeţi 10 şi vă hotărâţi să luaţi, aveţi reducerea X. Evident, cele două posturi n-au extrem de multe comentarii, dar sper că aţi prins ideea.

Să mergem acolo unde se strânge lumea, să intrăm în această Agora 2.0 şi să strigăm cât putem de tare detalii despre produsul nostru. Cred că asta îi lipseşte proiectului: publicul interesat. Şi publicul discută la colţ de stradă despre chestiile care îi plac, pe Facebook, pe forumuri, pe bloguri…

IN Revolte

Îi ştiţi pe prezicători? Ăia care ştiu exact ce urmează să se întâmple şi renunţă să mai mişte vreun deget. Eh, ăia mă enervează. Şi în momentul ăsta mi-am amintit de ei.

Nu merg la meci pentru că o să pierdem. Ştiu eu că o să pierdem.

Nu mă întâlnesc cu brandul X pentru că o să-mi refuze propunerea. Ştiu eu!

Lasă că ştiu cum faceţi voi, bloggerii.

Fac supoziţiile astea fără să aibă vreo bază. Iar dacă fac supoziţii, sunt nişte supozitori, nu? Supozitorilor!

IN Filme

Săptămâna viitoare se lansează Aventurile lui Tintin, un film regizat de Spielberg. Pare să fie interesant, dar ne-am mai fript anul ăsta cu un film al lui Spielberg (remember Super8?).

Dau două invitaţii duble pentru avanpremiera filmului, care va avea loc miercuri, 26 octombrie, începând cu 18:45 într-un mall din Bucureşti AFI Cotroceni. Aştept de la voi ultimul motiv de ceartă cu prietena/soţia/concubina. Că tot se discută despre asta :))

Concursul se încheie vineri seară.

UPDATE: Am primit reclamaţii cum că aş face concurs de nişă. De la cei fără de pereche aştept să-mi spună ce filme a mai produs Spielberg anul ăsta.

Muzică şi pasiune

question_answer0
IN Muzici

Am fost în urmă cu câteva săptămâni (vreo 3) la lansarea albumului Dragostea în 3, semnat Alina Manole. N-am scris despre eveniment, deşi mi-a plăcut ce-am văzut pe scenă. Am preferat să aştept următorul concert al Alinei pentru a vă da şansa să mergeţi şi să vedeţi. Dacă aş fi scris atunci probabil că aţi fi uitat.

Alina e un om pasionat de ceea ce face. Şi deşi la Nottara am participat în calitate de prieten, am sfârşit prin a analiza întregul spectacol ca pe vremurile în care ÎnConcert.ro îmi ocupa cea mai mare parte din timp. Astfel am observat cât de mult s-a schimbat Alina Manole în ultimii 2-3 ani. Dacă în 2009 cânta un folk ciudat, cu influenţe de jazz, astăzi vorbim despre muzică de jazz, ceva rar în România.

Alina face totul din pasiune, de asta pot să vă asigur (în viaţa de zi cu zi este sociolog), însă pasiunea ei are ca rezultat finit muzica. Dacă vreţi, muzica nu e o pasiune, ci pasiunea dă naştere muzicii. E o chestie de nuanţă. De asta vă puteţi convinge şi singuri mâine, de la orele 21:00, la Clubul Ţăranului. Încercaţi. Atmosfera de la concertele din Clubul Ţăranului e cu adevărat specială.

IN Casual stuff

Ziceam acum ceva timp că principalele avantaje ale bloggingului nu ţin de bani, ci de experienţele la care ai acces.

Din categoria lucrurilor pe care nu le vezi în mod obişnuit, marţi am fost în culisele Tarom.

Am început cu şedinţa de briefing, ce are loc undeva deasupra sălii de aşteptare din aeroportul Henri Coandă cu o oră înainte de zbor. În timp ce pasagerii se pregătesc de check-in, piloţii şi însoţitorii de zbor au o şedinţă în care sunt discutate aspecte privind traseul, rute alternative, condiţiile meteo. Tot atunci sunt punctate şi diferite situaţii speciale care pot apărea. Urmează inspecţia exterioară a avionului. Domnul Radu Juncu, pilot comandant ATR ne-a învârtit în jurul unui Boeing 737-800 şi ne-a explicat tot felul de detalii tehnice. Citeşte tot articolul

IN Revolte

Cică din 2012 vom avea taxă de autostradă. Care autostradă?

Şi mai mişto e preţul: 5 euro pe suta de km. Hai să punem 250 de kilometri până la mare. 500 dus-întors. 25 de euro un drum. Deci 1 milion doar taxa. S-a terminat cu drumurile la mare în fiecare weekend. Sau o luăm pe drumul vechi, remember Marfa şi banii?

AICI trebuia să intre un link de marketing afiliat cu o ofertă la o agenţie de turism pentru Grecia.

IN Gânduri de zi cu zi

Cred că toţi greşim atunci când ne vine o idee mişto. Zic de ideile de business.

Ne place, suntem entuziasmati, considerăm că toată lumea o să o laude şi o s-o dea mai departe. Dar de cele mai multe ori nu e aşa. Ne aşteptăm ca toţi prietenii noştri să promoveze ideea şi sfârşim prin a-i antipatiza pe toţi cei care nu ne-au ajutat. Uităm că nimeni nu e obligat să ne ajute. Şi oricum nimeni nu poate să-i ajute pe toţi cei care solicită sprijin.

Aşa că atunci când avem o idee ar trebui să ne întrebăm dacă ea va merge fără ca toţi prietenii şi cunoscuţii să o facă să meargă.

Nu mă apuc de discursuri motivaţionale şi coaching, pur şi simplu mi-a venit în cap gândul ăsta.

IN Casual stuff

Se organizează tot mai multe evenimente la care sunt invitaţi atât bloggeri cât şi jurnalişti. De-a lungul timpului mi-am făcut un obicei din a urmări cu atenţie cum se comportă jurnaliştii pe care îi criticăm (a se citi: înjurăm) zi de zi.

Am descoperit că jurnaliştii mai sunt şi aşa cum zice Mircea Meşter (redactor şef la Automarket.ro şi evanghelist al jurnalismului românesc) – profesionişti, atenţi, puşi pe treabă. Doar că asta nu se vede pe „sticlă”, print şi online.

Degeaba oamenii ăia se documentează atent, vorbesc cu diferiţi indivizi, încearcă să afle cât mai multe informaţii. Materialul dat publicităţii începe tot cu ŞOC! EXCLUSIV! VEZI FOTO! Şi cred că decizia se ia mai sus, acolo unde se stabilesc bugetele şi se ţine cont şi de sponsori.

De curând, povesteau nişte tipe cum dădeau texte scrise corect şi cei de la corectură le modificau şi trimiteau la publicat tot felul de tâmpenii. Şi tipele respective vorbeau între ele, la categoria fapt divers, eu doar trăgeam cu urechea.

Or fi mulţi tâmpiţi printre jurnaliştii din România, dar sunt şi oameni ok traşi în jos de restul lumii.

Meniu