Nu sunt singurul

question_answer0
IN Advertising/PR

Ana Matei a scris un articol despre Blog Advertisingul din România. O serie de observaţii care acoperă destule probleme din piaţa de marketing şi comunicare online. Mi-am permis sa iau o idee care mă doare şi pe mine foarte tare şi despre care am scris aici.

Mai sunt și alte probleme în campaniile de blog advertising din România, printre care trebuie să menționez legăturile profesionale ale bloggerilor cu unele agenții de PR, care odată ce se transformă în relații de prietenie periclitează rezultatele campaniei. Culmea, nu vorbesc de top 10 bloggeri din România, ci de bloggeri cu 100-200 de unici pe zi care sunt selectați în campanii fără ca linia lor de comunicare pe blog să se potrivească cu cea a mărcii și fără să aducă o plus valoare în acea campanie. Observ tot mai multe cazuri în care selecția bloggerilor invitați în campanie devine aproape hilară, în sensul că agențiile nu văd mai departe de unici și aleg bloggeri care nu numai că nu se potrivesc cu mesajul campaniei, ci chiar sunt la polul opus.

Cred că ar fi util să scriem în fiecare săptămână despre asta. Până se schimbă ceva.

IN Educatie&Literatura

Pentru că din când în când uităm cum se scrie corect în limba română, să ne reamintim împreună cum se declină corect pronumele demonstrativ „acelaşi„:

Acelaşi blogger
Aceeaşi piaristă

Aceiaşi bloggeri
Aceleaşi piariste

Deci dacă vorbim de un singur blogger, avem forma acelaşi. Dacă e vorba de mai mulţi bloggeri, forma corectă e aceiaşi.

La piariste e mai simplu: aceeaşi piaristă, dacă e una singură. Aceleaşi piariste, dacă sunt mai multe.

De cele mai multe ori apar confuzii între forma de masculin plural şi cea de feminin singular (aceiaşi – aceeaşi).

În plus, dacă ştiţi că faceţi greşeli, instalaţi extensia de Dexonline (linkul e pentru Google Chrome) şi căutaţi de fiecare dată când sunteţi nesiguri.

IN Redescopera Romania

Deja celebrul „în 5 minute plecăm” al lui Bobby.

Focul de pe ogoare şi telefonul la 112.

Clubul din Târgovişte.

Slujba de Înviere într-un sat pe lângă Baia Mare.

Lacătul de la casa memorială Ciprian Porumbescu.

Afurisita aia de lapoviţă care ne-a prins în telescaunul spre Cascada Cailor.

O nebuloasă, un augustin, un mihălţianu, un doru, un bobby, un răzvan. Detalii aici.

#laceaun

Ţeava

Partida de fotbal cu băieţii la Sâmbăta de sus.

„Mergem mai departeeee” by MC Muggur.

 

Nu vreau să vă mulţumesc, ar însemna că s-a terminat ceva. Mai bine o lăsăm aşa, cu trei puncte de suspensie…

IN Muzici

Weekendul care vine începe a 6-a ediţie de SoNoRo, festivalul internaţional de muzică de cameră (dacă nu mă înşel, singurul din România). SoNoRo e un fenomen în continuă transformare un eveniment care a crescut foarte mult în ultimii 3 ani. Poate că uneori a fost prea bruscă trecerea de la un nivel la altul, însă rezultatul este satisfăcător: SoNoRo a devenit un punct de reper în muzica clasică din România după doar 6 ediţii.

Anul trecut n-am înţeles modificarea de poziţionare, speram să nu devină un eveniment elitist. Acum văd că preţurile biletelor sunt între 20 şi 100 de lei, ceva mai mici decât anul trecut. Însă SoNoRo a reuşit să devină un eveniment cu ştaif. A rămas în program şi concertul de la Catedrala Sf. Iosif, au apărut şi alte spaţii de desfăşurare interesante. Programul complet e aici.

Anul acesta vor avea loc 19 spectacole în 5 oraşe diferite. Bucureştiului i se alătură Braşovul, Bistriţa, Cluj-Napoca şi Iaşii. Informaţii privind biletele sunt aici. Îmi permit să vă recomand spectacolele I Had a Dream şi Reflecţii Imagini în nisip – la BNR.

IN All Sports

Martinovici nu e cel mai bun jucător al Stelei. Nici n-a pretins asta vreodată. N-a zis că e stelist până la moarte, aşa cum au spus Pleşan şi alţii ca el. Nici măcar n-a zis că Steaua e echipa lui de suflet.

Martinovici a declarat mereu că îşi ştie defectele, că îi lipseşte viteza, că mai are de lucrat la multe capitole. Chiar şi acum, după tot ce s-a întâmplat la Ploieşti, a declarat că ar face la fel, ba chiar l-ar lovi mai tare pe suporterul drogat.

Martinovici nu e cel mai bun jucator al Stelei, dar e cel mai sincer. Faţă de el însuşi în primul rând, faţă de presă, patron, suporteri. Măcar pentru asta ar merita să fie căpitan.

IN Sunday's Media Recap

Ştirea săptămânii e legată de lansarea Bakers Digital Communication, agenţie de online din cadrul grupului V+O Communication. Noua agenţie va fi condusă de Costin Cocioabă. Detalii.

Luni a debutat iLike IT – o pastilă zilnică de IT realizată de George Buhnici în cadrul matinalului de ştiri de la ProTV. Detalii.

În weekend s-a încheiat ultima etapă din Redescoperă România, cel mai amplu proiect de Social Media organizat vreodată în România. 9 excursii, peste 15.000 de kilometri parcurşi. Toate poveştile celor aproximativ 100 de bloggeri implicaţi sunt aici.

Marţi se lansa fairsolve.com, un proiect menit să înlăture speculanţii de pe piaţa de bunuri ale societăţilor aflate în executare silită. Un fel de licitaţii cu obiecte „executate judecătoresc”. Detalii.

Joi a avut loc decernarea premiilor PR Award. GMP PR e agenţia anului, Gollin Harris a luat 12 premii. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Vimeo a lansat Video Music Store, au fost anunţaţi câştigătorii premiilor Superscrieri, Samsung a lansat Galaxy Note, Coldplay mai face un pas spre streamingul de concerte pe Youtube, iar Sony a preluat şi partea celor de la Ericsson.

IN Casual stuff

În weekend am profitat de pretextul Redescoperă România şi am organizat întâlnirea secretă a bloggerilor posesori de HTC ChaCha. S-au discutat chestii grele, am avut şi un ritual de deblocare a tastelor în sincron pe spate, am sacrificat şi o cartelă SIM.

De la stânga la dreapta, într-o ordine aproximativă: Tudor, Ligia Adam, Andu, Pyuric, eu, Denisuca.

Au lipsit cel al lui Brylu, care din câte ştiu a ajuns pe la Corina Săftescu şi cel al lui Alex Negrea.

Trecând peste glume, ChaCha e un telefon bun, care răspunde unor anumite nevoi. Ăştia 8-9 care îl folosim avem respectivele nevoi şi trecem peste lipsuri.

IN Redescopera Romania

În weekend s-a încheiat Redescoperă România, poate aţi aflat deja de aici sau de pe alte bloguri. S-au adunat la Sâmbăta de Sus vreo 70 de oameni, adică o parte din cei aproape 100 care au participat la excursiile din 2010 şi 2011. A fost un party de pomină, un weekend pe care n-o să-l uităm prea curând. Despre asta, într-un post ce va urma.

Vineri, mergând spre Sâmbăta cu MihaiDc cap de coloană, am intrat în starea de Redescoperă. Pentru că văzusem de curând nişte poze cu Castelul Cantacuzino la Bogdana şi pentru că eram blocaţi în Buşteni chiar lângă semnul care ducea spre castel, am făcut un popas de vizitare.

După cum vedeţi castelul e impresionant. E la 2 minute de DN1, drumul e bun, iar înăuntru chiar aveţi ce vedea! Bogdana spunea că ar vrea să-şi facă nunta acolo. Eu nu ştiu dacă mi-aş face nunta, dar un bal/petrecere aş vrea să organizez. Domeniul a fost retrocedat descendenţilor familiei Cantacuzino, iar în 2008 a fost vândut unei firme care l-a readus în circuitul turistic. O vreme, aici a funcţionat şi un spital al Ministerului de Interne. Din cauza asta o mare parte din pereţi sunt acoperiţi cu o vopsea de un vernil clasic spitalelor româneşti. Urmează să fie restaurat complet, iar pictura originală va reapărea.

Picturile din interior (cele care sunt vizibile) sunt extraordinare, o parte din ele realizate în ulei pe pânză aplicat pe perete. Fiind atât de bine întreţinut, castelul Cantacuzino îţi dă senzaţia că au trecut doar câteva săptămâni de la ultimul bal desfăşurat acolo, cu participarea boierilor de la 1920. Intrarea e 20 de lei şi vizitele încep din oră în oră, la şi un sfert (10:15, 11:15 etc.). Cât aşteptaţi să intraţi puteţi să beţi un ceai sau o ciocolată caldă pe terasă sau la cramă. Găsiţi o serie de fotografii aici, făcute de Bogdana în vară.

Me wants!

question_answer0
IN Casual stuff

Sunt fan Back to the Future şi mai ales Michael J. Fox, aşa cum ziceam aici. De curând a apărut seria limitată de pantofi sport de la Nike (pe scurt: adidaşii Nike branduiţi Back to the future :P).

Însă habar n-aveam că există şi jocuri. 5 părţi chiar! M-a avertizat un prieten, care mi-a făcut rost şi de primul joc. Abia aştept să-l instalez 😀

Later edit: Jocul este foarte slab. O porcărie. Nu vă obosiţi să-l instalaţi.

IN Filme

Marţi am văzut Crulic, miercuri am fost la premiera Aventurilor lui Tintin. Amândouă filme de animaţie, însă atât de diferite!

Primul e povestea cutremurătoare a lui Claudiu Crulic, un român acuzat pe nedrept de furt în Polonia, care intră în greva foamei şi moare din cauza neglijenţei şi a ignoranţei coroborate a autorităţilor poloneze şi oficialilor români. Filmul are la bază un caz real, în urma căruia ministrul de externe Adrian Cioroianu şi-a depus demisia „de onoare”. Deci ceea ce reuşeşte să surprindă la Crulic este povestea. Spusă într-un mod dur, fără dramatizări inutile, fără ocolişuri.

Dar ce e şi mai interesant la Crulic ţine de realizare. Filmul îmbină elemente 2D cu cele 3D într-un mod spectaculos. N-am mai văzut aşa ceva la un film românesc. Din câte am înţeles, realizarea a durat aproximativ un an, iar bugetul a atins aproximativ 300 de mii de euro. Realizarea e impecabilă, merită fiecare cent.

De cealaltă parte stă „Aventurile lui Tintin„. Film trecut prin mâna lui Steven Spielberg, anunţat cu surle şi trâmbiţe. A costat 135 de milioane de dolari. Povestea e inspirată din celebrele benzi desenate belgiene şi aproape că e acoperită în genericul de început. Totul e extrem de plictisitor pentru un adult. Personajele, replicile, şirul evenimentelor – toate te pot ajuta să adormi.

Realizarea salvează lucrurile, dar fără poveste, un film e inutil. Aşa, ca Aventurile lui Tintin. Deci dacă n-aveţi un puşti sub 12 ani cu voi, mergeţi la Crulic.

Meniu