Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Trei filme de acţiune

question_answer6 comentarii
IN Filme

Şi toate trei au avut premiera de curând, le mai găsiţi în cinema.

Drive – Un film de acţiune în care nu sunt explozii spectaculoase la tot pasul, urmăriri de zeci de minute sau împuşcături cu zeci de răniţi. Schimburile de replici creează tensiune, iar jocul actorului principal e bun de tot. Am înţeles că Ryan Gosling nici măcar n-are carnet 🙂 Filmul e un studiu de caz pentru comunicarea prin tăcere.

Real Steel – Hugh Jackman, Evangeline Lilly şi un puşti remarcabil – Dakota Goyo. Sperăm să nu se strice, are doar 12 ani, mai e până o să dea de droguri şi femei. Filmul e un fel de karate kid cu roboţi combinat cu Rocky. Pentru o după-amiază de weekend e ce trebuie, cu tot cu happy-end.

Killer Elite – De Niro joacă ultimele lui roluri de băiat rău. E ciudat să-l vezi şi pensionar, şi băiat rău. Lângă el stau doi băieţi din valul 2 😛 Clive Owen şi Jason Statham. E o poveste cu ceva britanici, pentru că astea prind mereu. Dacă nu sunt britanici, trebuie ca băieţii răi să aibă un accent, fie el rusesc sau nemţesc. Găsesc un motiv să se bată şi se bat.

Dacă aveţi mai puţin timp liber, recomand să vizionaţi mai întâi Real Steel, pe urmă Drive şi la final Killer Elite.

Ghidul piaristului: Bloggerii şi evenimentele

question_answer28 de comentarii
IN Advertising/PR

Pentru că se tot discută despre bloggeri şi evenimentele la care participă ei, să recapitulăm puţin cum trebuie să se desfăşoare relaţia dintre bloggeri şi agenţii. Zic de bloggeri, dar să ştiţi că se aplică aceleaşi principii şi la ziarişti. Eu aşa fac cu brandurile pentru care lucrez:

Pasul 1 – Alege bloggerii (jurnaliştii) pe care vrei să-i inviţi la eveniment. Fă puţin research, află care bloggeri s-ar potrivi campaniei tale. În agenţiile din România fix pasul ăsta e sărit. Fiecare agenţie are o mână de bloggeri pe care îi duce la fiecare nuntă, botez şi cumetrie de brand. De ce nu se face research? Pentru că oamenii de PR nu prea au background de comunicare. Citeşte tot articolul

Life goes on

question_answer6 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Am văzut-o prima oară pe scenă la Olimpiadele Comunicării. N-am băgat-o în seamă prea tare, fiind ocupat cu o şatenă. În timpul ăsta, socializam cu o altă şatenă, încercând să o cunosc mai bine pe prietena ei brunetă.

Am revăzut-o la petrecerea de după Olimpiade şi am urmărit-o de la distanţă. Eu tot după şatenă, ea îi făcea ochi dulci unui tip. Nu mă interesa tipa, pentru că niciodată nu mi-au plăcut blondele (evident, niciodată s-a terminat ieri). Dar mi-a plăcut povestea. I-am urmărit mai apoi pe bloguri. El şi ea, aflaţi la câteva sute de kilometri distanţă îşi plângeau dragostea de moment.

Povestea a trecut, distanţa a intervenit între cei doi, însă am continuat s-o citesc. Doar pe ea. Nu ştiu cum, dar am început să interacţionăm, am ajuns unul în blogroll-ul celuilalt. Scria bine şi în scurt timp au observat şi alţii. După câteva luni s-a mutat la Bucureşti şi notorietatea ei a crescut până la cer. Ne-am împrietenit şi în offline, am concurat împreună la Olimpiade, aproape că am şi colaborat la un proiect. Ne-am văzut din când în când şi am împărtăşit veştile (bune şi rele) unul cu celălalt. Pe urmă s-a hotărât să plece la EL. Acel EL pe care mi-l prezenta în urmă cu vreo 2 ani cu un zâmbet larg pe faţă.

Acum câteva săptămâni, după ce am participat la un eveniment împreună, vorbeam cu Pyuric:

– Băi, nu-mi vine să cred că pleacă Miruna…
– Da, nici mie…

Argumentaţia la români

question_answer5 comentarii
IN Contraste

Am întâlnit diferite polemici în ultima vreme. Şi am surprins câteva tipuri de argument românesc. Chestii care sunt valabile atât în conversaţiile unor oameni pregătiţi, în poziţii înalte, cât şi în discuţiile unor oameni obişnuiţi.

1. Ai făcut tu vreun ou ca să vorbeşti despre ouă? Abia când o să faci un ou să vorbeşti! Asta merge la orice. Filme, piese de teatru, maşini. Îmi pare rău, dar nu sunt găină. La fel, „ai fost tu în Parlament ca să te dai cu părerea despre politică?”. Nu, dar am 18 ani şi pot să votez.

2. Ce studii ai tu? E ţara în care îţi este interzis să vorbeşti despre filme (ai făcut UNATC?), teatru (ai făcut teatrologie?), muzică (ai şi tu un conservator?). Totuşi, oamenii acceptă bucuroşi sfaturi medicale, fără să întrebe pe cineva de vreo facultate.

3. De la Bucureşti lucrurile se văd altfel! Argumentul preferat al provincialilor. Viaţa e grea, salariile sunt mici, la voi se trăieşte în huzur. Nu ştiţi voi de problemele adevărate ale ţării! Excepţie fac Denisuca şi Visurât, care mereu spun că la ei salariile sunt mici dar şi viaţa e mai ieftină.

4. Mă aşteptam la asta de la unul ca tine. O replică care nu spune nimic. Dă senzaţia că zice multe, dar de fapt nu spune nimic. Unul ca mine care cum e? Şi cum poate fi asta considerată un contra-argument?

5. La vârsta ta nu mi-aş da cu părerea. Asta e ultima treaptă a argumentaţiei tâmpite. Ori eşti prea bătrân, ori eşti prea tânăr. Oricum, nu ai vârsta potrivită pentru a opina. Şi am auzit asta de mult prea multe ori, în diferite contexte. Fără să-mi fie adresată de fiecare dată.

Şi la asta se adaugă seria de argumente perfect „valide” gen: eşti prost, un gras ca tine n-are voie să comenteze, uită-te în oglindă şi pe urmă dă-te cu părerea etc. Zoso le ştie.

Vin sărbătorile

question_answer5 comentarii
IN Gânduri de zi cu zi

Poate că voi nu le simţiţi încă, dar vă spun eu că vin! Zilele trecute am simţit cum începuse să miroasă a iarnă. Şi o să înceapă să ningă într-o zi (şi o să dea toată lumea link pe Facebook şi Twitter). Şi o să cânte Bănică la Sala Palatului, vor fi luminiţe prin oraş şi târguri prin Cişmigiu. Şi iarna asta sigur o să-mi placă mai mult ca oricând 🙂

 

În România se întâmplă lucruri.

question_answer1 comentariu
IN Filme

Când eram mic îmi doream două lucruri: să fie câte un meci de fotbal în fiecare zi (don’t ask!) şi să se întâmple lucruri în oraş mai mereu. Cu timpul, au apărut tot felul de festivaluri de film, de teatru, de muzică. Cele vechi au crescut şi au contribuit indirect la apariţia altora. Uşor-uşor au apărut şi prin ţară. E tot un indicator al normalităţii spre care ne îndreptăm. Citeşte tot articolul

Am vorbit cu pereţii

question_answer6 comentarii
IN Casual stuff

Să tot fie vreo 4 ani de atunci. Abia începusem facultatea şi le povesteam colegilor viitori piarişti cât de mişto e internetul. Cum ajută la diferite lucruri, cum oferă o grămadă de oportunităţi. După vreo 6 luni, o mică parte din ei ajungeau la Olimpiadele Comunicării şi îşi făceau primele bloguri. Au apărut Adi, Carmen, KorinaMS, Dănuţ.

După vreo 2 ani am scris postul ăsta şi au mai apărut câţiva, nu mulţi.

Acum, la încă 2 ani distanţă, colegii mei au ajuns prin agenţii. Şi îi văd cum îşi fac conturi de Twitter, cum încearcă să se bage în seamă cu lumea, cum încep să invite bloggeri la evenimente. N-au întârziat decât 4 ani. Tot e bine.

Profit de această ocazie pentru a semnala cei 4 ani pe .ro pe care i-am împlinit săptămâna trecută. Oare am loc şi eu măcar în valul 3? Costin?

Liceenii în 53 de clişee şi ceva

question_answer14 comentarii
IN Filme

Nu mă apucam să scriu separat de filmul ăsta dacă nu avea Auraş succesul extraordinar pe care l-a avut cu postul.

Sâmbătă seară am fost la premiera filmului „Liceenii în 53 de ore şi ceva”, film prezentat în cadrul RO-IFF. Le mulţumesc pe această cale celor de la The Light Cinema. Mai jos aveţi şi invitaţia. Sigur, asta nu dovedeşte că aş fi fost în sală, însă lămureşte povestea cu invitaţiile. Citeşte tot articolul

Aşa merg lucrurile

question_answer0
IN Casual stuff

În teorie, atunci când vine un şef nou, apar şi angajaţi noi. Fiecare conducător încearcă să-şi impună ideile, îşi aduce oamenii cu care lucrează el cel mai bine, propune înfiinţarea de noi posturi care să răspundă nevoilor companiei.

După ce şeful pleacă, noul şef hotărăşte să contribuie şi el decisiv la mersul lucrurilor. Aşa că angajează oamenii lui, înfiinţează posturi noi, evaluează activitatea companiei. De obicei, ultimii veniţi sunt şi primii plecaţi, fiind consideraţi oamenii fostului şef. Acesta, la rândul lui, îşi ia o bună parte din echipă după el, acolo unde se duce. Oamenii ăia îl urmează, iar el se simte într-o oarecare măsură responsabil pentru ei. Cam aşa merg lucrurile.

Şi raportându-mă la teoria de mai sus, mă întreb cât vor mai sta la Intact oamenii aduşi de Bobby Voicu.

Cum a fost la Salonul Auto Bucureşti?

question_answer2 comentarii
IN Caterinci

Extraordinar. O experienţă pe care trebuie s-o încercaţi măcar o dată în viaţă. Să te plimbi printre atâtea maşini, să vezi hangarele alea pline de bolizi strălucitori şi femei frumoase, să simţi agitaţia specifică unui salon auto…

Am ajuns vineri după-amiază şi am început cu standul maşinilor scumpe: Aston Martin, Ferrari, Maserati. Nişte bijuterii. Am continuat cu o grămadă de alte mărci de maşini – mai mari, mai mici.

Mi-a plăcut standul ARO. E singurul loc în care arată bine maşinile noastre de teren. Pe şosele mai bine întoarceţi capul după un Land Rover, sau un Nissan Patrol.

La standul Dacia era prezentat un prototip care urmează să fie lansat în 2-3 ani. Destul de interesant, abia aştept să-l văd pe străzi.

În rest, toate cum le ştiţi: un hangar separat doar pentru revistele auto (care cred că au depăşit numărul de modele expuse), multe concursuri, mici, bere, câteva autobuze cu podea joasă şi un troleibuz din cele noi. Urmează să ne civilizăm.

Se întâmpla prin 2000-2001. Anul ăsta a avut loc un pseudo-SAB. Prefer să rămân cu amintirea.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Ce mai zice lumea.

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu