Imaginaţi-vă că unul dintre cei mai buni prieteni dispare brusc de pe net. Îşi şterge contul de Twitter, pe cel de Facebook,  Yahoo Messenger… tot. Sau nu mai intră deloc. Şi îşi închide telefonul mobil. Cum aţi lua legătura cu el? Câţi dintre voi mai ştiu numerele de telefon fix ale prietenilor voştri? Dacă ăsta ar fi un criteriu de departajare, probabil v-aţi da seama că aveţi puţini prieteni.

Acum imaginaţi-vă câţi oameni v-ar mai căuta (şi ar şi reuşi să dea de voi) dacă aţi dispărea voi complet din online.

Suntem atât de conectaţi (şi dependenţi de conexiunile astea) încât dispariţia „digitală” a unui cunoscut coincide aproape cu o dispariţie în sensul mortuar al termenului. Uitându-mă peste oamenii pe care îi urmăresc pe Twitter, am constatat că mulţi dintre ei nu mai sunt activi şi mi-am dat seama că n-am mai interacţionat cu ei de la ultimele lor tweeturi. Pur şi simplu am uitat de ei.

Nu vorbesc despre prieteni (deşi trebuie să recunosc că mi-e mult mai greu să dau un telefon decât să scriu pe messenger sau un comentariu pe un blog), vorbesc de diferitele cunoştinţe. Oamenii ăia care apar şi dispar – oscilează între existenţă şi inexistenţă doar prin apăsarea unui buton.

A trăi a devenit în unele cazuri sinonim cu a activa pe net şi nu e deloc ok.

Un prieten are o problemă cu probloggerii. Fără să vreau, am preluat-o şi eu, pentru că ce ne-am face fără ideile fixe ale prietenilor noştri? Omul zice că nu te poţi numi problogger dacă o grămadă din articolele tale se pot citi doar în ziua în care au fost publicate.

Mai exact, blogurile sunt făcute pentru lectura urmaşilor noştri. Iar dacă noi avem poze sau clipuri preluate de pe diferite siteuri fără să avem niciun control asupra lor, riscăm să rămânem fără conţinut. Alex merge şi mai departe şi zice că bine ar fi să ne hostăm singuri clipurile şi fotografiile. Eu cred că e mai greu pentru cetăţenii cu câteva mii de unici pe zi să-şi hosteze singuri totul, că doar n-au server farm în spatele casei şi nici ţeavă de net gratis.

Dar măcar să încercăm să ţinem clipurile pe acelaşi cont, să le verificăm din când în când, să le înlocuim. Eu am luat blogul de la prima pagină şi am început să înlocuiesc fotografiile sau clipurile care nu mai sunt disponibile. Aştept cu interes sa facă asta şi Chinezu – pe care l-am prins cu o pagină întreagă, Piticu – care ne-a privat de un episod funny pe heliu şi Costin – pe care l-am scormonit bine de tot până am găsit (asta pentru că majoritatea clipurilor urcate sunt pe contul lui de Youtube).

Moment lacrimogen

Dintre toţi oamenii mişto pe care i-am cunoscut în ultimii ani, sunt câţiva pe care îi văd rar şi parcă sunt fix ăia cu care aş sta la poveşti mai mult. Ce-i drept, eu abia reuşesc să mă văd cu oamenii care nu stau în acelaşi cartier cu mine, ce să mai vorbim de unii noi. Dar de dragul adevărului istoric…

Makavelis – live l-am văzut o singură dată, şi atunci într-o nebunie generală (la RoBlogFest), dar din ce-am mai vorbit noi parcă am fi pe aceleaşi unde. Băiat valabil, chiar dacă nu-l mai iubeşte lumea din cauza ultimelor isprăvi. Un Barcelona – Real aş vrea să văd cu Maka, deşi cred că se manifestă interesant şi la alte meciuri ale Barcei.

The Fua – pe domnu l-am cunoscut la Peninsula 2009 şi am schimbat o vorbă cu Cristi Minculescu în background. Dacă ajungeţi prin Oradea e musai să beţi o bere cu el.  De la muzică la interneţi, aveţi ce vorbi. Aş da la schimb cam vreo 10 bloggeri bucureşteni ca să vină brăileanul aici.

Psaico – tot la Peninsula l-am cunoscut şi pe Gabi şi ne-am mai conversat ca de la om cu site de evenimente la om cu site de evenimente. Pe cetăţeanul ăsta l-am mai scos la un cico când a fost prin Bucureşti. Şi cred că e mai uşor de văzut la faţă mai ales că pleacă des la mare.

DeCe? – cu Dan am interacţionat de câteva ori la evenimente cu mâncare şi băutură. Alt băiat de comitet cu care e de mers la beri prelungite. L-aş vrea la Bucureşti doar ca să aibă Ciubotaru concurenţă la agăţat. Şi pentru că e funny domne.

Bonus: Ellunes – pe care nu l-am cunoscut personal, dar mi se pare că e aşa cum trebuie. Şi îi place şi Steven Gerrard pe deasupra.

Deci cam cu ăştia 5 aş bea eu o bere foarte des dacă ar fi în Bucureşti. Mai bine puneam titlu „Top 5 bloggeri de scos la o bere în 2011”, ieşeau mai multe RTuri.