IN Redescopera Romania

După ce anunţă Bobby, puteţi să scrieţi pe blog, să vă lăudaţi la prieteni, să scrieţi pe paginile de Facebook

Şi de 2 zile tot aşteptam să anunţe Bobby ca să putem să zicem şi noi, să ne lăudăm, să-l facem gelos pe Auraş.

DA! E oficial! 😀 Plecăm prin ţară într-o nouă campanie Redescoperă România. După ce a cules multe premii anul trecut, Redescoperă România vine cu varianta 2011. Mai mare, mai lungă şi mai multă :))

Adică 5 maşini, 20 de oameni, 7 zile, multe destinaţii şi mult entuziasm. Daaar şi multă muncă 😀 Nu ne urâţi atât de mult, e greu să fii blogger :p

Şi ca să fie şi un anunţ în exclusivitate, pe Facebook.com/hoinaru.ro o să postez poze şi clipuri de prin maşină, dezvăluiri incendiare, adevăruri nescoase la lumină până azi, povestea nespusă a lui Bobby Voicu şi multe altele :)) Rămâneţi pe pagina mea de Facebook pentru FOTO şi VIDEO EXCLUSIV! ŞOC!

Detalii mai găsiţi în postul lui Bobby. Eu în momentul ăsta vreau doar să plecăm.

Redescopera Romania este un proiect Petrom, sustinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45Muzeul National al Taranului Roman şi igloo. Numai companii româneşti pentru redescoperirea României. Destul de mişto. Cum bine zicea cineva, e un proiect de o anvergură nemaiîntâlnită în .ro.

PS: Hashtagul este #dinromania, s-a schimbat faţă de anul trecut.

IN Web

Iată că a venit momentul să „trecem la lucruri serioase” cum bine ziceam în oracolele din şcoala generală.

Pentru că deja nu mai fac faţă cu afluxul de informaţii pe care le-aş vrea postate pe blog, m-am hotărât să dau drumul unei pagini de Facebook menite să găzduiască nişte prostii.

Sau altfel spus, îmi trebuia o jucărie nouă, aşa că i-am făcut blogului pagină pe Facebook.

Acum că e oficial, vă mărturisesc că mi-am propus să nu dau pur şi simplu linkuri către blogul meu, ci să scriu conţinut special pentru lumea de acolo. În mare parte o să fie legat de advertising şi comunicare, chestii care mi se par nedemne de un blog nominalizat la Roblogfest :-j

Nu e final-final, urmează lucruri modificate, urmează un blogroll extins. Dar toate astea într-o emisiune viitoare, pentru că, nu-i aşa, nici nu ştiţi ce pierdeţi.

IN Casual stuff

Povestea asta e prea funny ca să n-o spun.

Eram la Şcoala ADC*RO prin 2008 la unul dintre primele tutorate cu Sorin Trâncă. La momentul respectiv eram cel mai deştept, cel mai blogger, cel mai copywriter, cel mai. Aveam 19 ani şi deja refuzasem vreo 2 agenţii mari de publicitate, plus un job la client.

Şi a venit brieful la Smart.

Eu: – Pfff… greu brief, trebuie să facem ceva pentru femei…
Sorin: – Nu neapărat…
Eu: – Ba da, îţi zic eu, Smart e o maşină de femei. Şi de gay!
Sorin: – Nu neapărat…
Eu: – Trust me, i know. Numai femeile şi gayi au Smart! Niciun om normal nu are aşa ceva!
Sorin: Bine…

Când am plecat eram în Loganul meu de firmă şi m-a depăşit Sorin. Era într-un Smart.

Cred că aia a fost una din zilele în care am început să nu le mai ştiu eu pe toate.

PS: Sorin caută un Smart fortwo. Dacă ştiţi pe cineva care vinde…

IN Advertising/PR, Web

Acum câteva luni, în timpul discuţiei despre bloggerii mici şi bloggerii mari, vorbeam cu un om mult mai înţelept decât mine. Eu mă plângeam că nu există niciun fel de loialitate faţă de un brand cu care colaborezi, că lumea ar putea fi mai frumoasă, piariştii mai fericiţi etc. Interlocutorul meu m-a întrebat: „De ce te agiţi? Oricum bloggerii vând publicitatea ca pe display-ul din ziar, n-au nicio treabă cu endorsementul.”

Şi analizând puţin problema mi-am dat seama că are dreptate. Pentru că doar în displayul clasic poţi să ai azi o reclamă la o bancă de spermă iar mâine să ai reclamă la o altă bancă de spermă. Pentru că doar în displayul clasic poţi să ai uneori reclame la bănci pe pagini diferite ale ziarului. Sau în aceeaşi oră de emisie.

Acceptăm colaborări din toate părţile, fără să avem cea mai mică noţiune de loialitate faţă de parteneri (ok, sunt câţiva oameni care fac asta, dar prea puţini; ar trebui să le ia toţi exemplul). Fără să ne dorim să facem endorsement, chiar dacă probabil ne-ar aduce beneficii mai mari. Până la urmă asta e ideea, cel puţin când vine vorba de advertoriale, nu? Să scrii despre un anumit brand, dar s-o faci cu convingere, să convingi la rândul tău. Şi cum ai putea să faci asta dacă azi scrii despre Pepsi şi mâine despre Coca Cola? Nu numai că tratăm displayul pe blog ca pe display de presă clasică, dar tratăm la fel şi advertorialele pe care le scriem cu mânuţa noastră. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am observat că e o practică răspândită. Sunt tot mai mulţi oameni care se plâng. De cât de greu e la serviciu, de şcoală, de problemele de sănătate, de somnul prea puţin, de bani şi preţul benzinei. Nu vă foloseşte la nimic. Aşa că vă puteţi opri.

Puţinii oameni care nu se plâng sunt mai fericiţi. Sau măcar mai liniştiţi. Deşi sunt convins că au problemele lor, au maşinile lor în care trebuie să bage benzină, au şefi, profesori şi ficatul mărit. Dar încearcă să privească totul cu optimism şi evită să povestească toate problemele lor cunoscuţilor. Atenţie, nu apropiaţilor, ci cunoscuţilor. Pentru că, nu-i aşa, nu e nimeni mai potrivit să afle toate ofurile tale decât un om cu care te vezi o dată la 3 ani.

IN Filme

N-o să găsiţi nicăieri totul despre Oscar 2011, dar sunt o grămadă de site-uri care oferă tone de informaţii. Şi peste tot o să găsiţi lista câştigătorilor. Peste tot mai puţin aici. În schimb tabu.ro are mult material video exclusiv în .ro. Check it out.

IN Casual stuff

În weekend am fost la munte, pe Valea… nu dăm nume. Am plecat dintr-un oraş, nu dăm nume, capitală a unei ţări şi am ajuns după vreo 3 ore într-o staţiune, nu dăm nume, care găzduieşte un castel regal. Drumul cu autoturismul meu de origine franceză a fost liniştit, chiar dacă m-au mai depăşit câteva maşini de lux, nu dăm nume.

Ajuns în staţiunea de care vorbeam, am luat masa într-un restaurant din centru. Am comandat ciorbă de burtă, cârnaţi dintr-o anumită zonă a ţării, nu dăm nume şi papanaşi. Am băut şi un suc, nu dăm nume, ştiţi voi, din ăla cu reclama cu Moş Crăciun.

Pe drumul de întoarcere am oprit la o benzinărie, nu dăm nume, dar e prima benzinărie cum ieşi din staţiune pe dreapta. După ce am pus benzină am luat-o încet spre oraşul din care plecasem dimineaţă, nu dăm nume, şi am început să mă uit la reclamele de pe panouri. Erau reclame la o bancă, nu dăm nume, la un ziar foarte cunoscut, nu dăm nume, la o reţea de telefonie mobilă, la o maşină japoneză, la o marcă de pantofi. Mi-a plăcut mult reclama unui fast-food foarte cunoscut, nu dăm nume dar trebuie neapărat să o căutaţi. E bestială.

Când am ajuns acasă m-am pus în patul meu pe care l-am luat de la un magazin suedez, nu dăm nume, şi pe care singur l-am asamblat. Am adormit gândindu-mă la cât de frumoasă a fost ziua mea.

IN Sunday's Media Recap

Luni s-a relansat Gsp.ro printr-un parteneriat cu Orange. Timp de o zi clienţii Orange puteau accesa în exclusivitate noul Gsp.ro. În realitate exista o singură parolă (orange) care s-a aflat în primele ore. Oricum, siteul arată bine.

Joi Refresh.ro împlinea 2 ani de existenţă. Timp în care rifreş a devenit punct de referinţă în onlineul românesc. Aşteptăm concurenţă. Pe această cale colectivul redacţional al hoinaru.ro doreşte să-i ureze lui Costin un călduros „La mulţi ani!”

Miercuri a fost AdBreak şi lumea s-a îmbulzit de parcă s-ar fi dat Like-uri gratis. Un rezumat pe IQads.

Azi dimineaţă Facebook a modificat butonul de Like astfel încât acesta a preluat o parte din funcţiile butonului de Share. Când apăsaţi pe Like o să apară un post cu poză, nu doar o menţiune cum se întâmpla până acum. Detalii aici.

Tot joi a fost publicată varianta bloggerilor la videoclipul Taxi – Cele două cuvinte. Lumea zice că e mişto. Detalii aici.

Ah şi în caz că interesează pe cineva Google declară război spamului şi fermelor de conţinut.

MyBlogLog is dead. Yahoo a ieşit la încălzire.

Şi WordPress a lansat în sfârşit varianta 3.1. Toolbarul e destul de folositor.

IN Muzici

Dar pe ăsta trebuie să-l pun. E probabil printre cele mai mişto clipuri pe care le-am văzut în ultima vreme. Superb!

PS: Mi s-a atras atenţia că abia am pus clipul cu bloggerii. Ăla e un self-promo nesimţit. Nu se pune la socoteală 😛

IN Arhanghelii

Aşa cum vă povesteam, clasa a 11-a a fost un moment al schimbărilor. Diriginte nou, o clasă pe la subsol şi ostilitate din partea conducerii. Cu ostilităţile eram obişnuiţi, dar noul diriginte nu ne mai susţinea deloc. Învoiri mai puţine, scutiri de mână deloc, absenţe motivate ioc. Şi pentru noi era o tragedie, mai ales că ne luptam mereu pentru premii. Şi nu puteai să iei premiu cu nota 9 la purtare.

Dar problema cea mare era latina şi profesoara care pur şi simplu nu ne suporta. Ba chiar la un moment dat ne-a pus să declarăm pe caiete că nu o vom mai saluta atunci când o întâlnim. Evident, demersul ne-a făcut să o vânăm pe la cancelarie. Alergam şi din celălalt capăt al şcolii doar ca să-i ieşim în cale şi să o salutăm respectuos :))

În semestrul al doilea din clasa a 11-a ora de latină era joia de la ora 8:00. Şoc şi groază! Cine nu era în clasă până la 8:05 nu mai intra. Absenţă nemotivabilă. Şi la 10 absenţe putea să ne lase corigenţi pe motiv de „neşcolarizare”. Era ceva cu 75% din cursurile unei materii. Anyway, ne-am chinuit un semestru întreg să ajungem la 8:00 în clasă. Imaginaţi-vă că eu ajungeam de obicei pe la 9 jumate la şcoală. Eu la 8 jumate abia mă trezeam, cum să ajung la şcoală la ora 8?

Au urmat câteva absenţe nemotivate, câteva scutiri medicale pe motiv de „analize”, câteva scandaluri cu profesoara. Dacă veneai la 8 şi 6 minute nu intrai. Dacă ea se îndrepta spre clasă, trebuia să fugi, să o depăşeşti şi să intri ca să nu ai absenţă (dacă mergeai în rând cu ea îţi închidea uşa în nas). La un moment dat ne-am enervat şi am stabilit toţi să venim din timp. Am hotărât să ajungem la 7:45, ca să aibă timp şi întârziaţii să vină.

Am stabilit ziua şi la 8:00 eram toţi în clasă. Toţi. A fost singura dată când ne-am strâns toţi în clasă, la timp, în cei 4 ani de liceu. La teze se întârzia, la deschidere s-a întârziat, la ultimul clopoţel nu mai zic. Toată clasa aştepta să vină nebuna. A intrat la 8:05 şi unul dintre colegi a zis cu voce tare: „E 8 şi 5, aveţi absenţă, doamna profesoară!„. A înlemnit. A ţipat puţin şi apoi a plecat val-vârtej din clasă. Din semestrul următor am avut o altă profesoară de latină.

Colecţia completă de poveşti din Şcoala Centrală aici.

Meniu