La AdBreak 38 s-au îmbulzit Social Media Managerii să vadă discuţia despre Social Media, Like-uri, Eficienţă şiaşamaideparte. Pentru că toată lumea va scrie despre asta, am ataşat un formular tipizat, formularul SM1 pe care îl găsiţi la ghişeu şi pe care îl puteţi completa pentru o postare mai eficientă.

Am fost aseară cu @…………. în Music Club la AdBreak 38, ediţia despre Social Media. Venisem acolo ca să mai socializez cu oamenii/învăţ lucruri noi pentru că oricum ştiu tot ce se poate şti despre domeniu/erau speakeri tari. Am ajuns mai târziu/devreme şi din cauza asta/datorită acestui lucru am reuşit să prind un loc în picioare/pe scaun.

La eveniment erau prezenţi mulţi oameni cunoscuţi printre care şi @…………., @…………., @…………. şi @…………. cu care am reuşit să schimb două vorbe. I-am văzut şi pe @…………. şi @…………. , dar n-am reuşit să vorbesc şi cu ei. Bogdana (Link) a fost ca de obicei funny, Ana Militaru a pus multe întrebări. Campania Petrom a avut nişte rezultate impresionante.

Publicul a fost super caterincos/îngrozitor, mi s-a părut că nu au frână la poante/niciun pic de bun simţ. Partea bună a fost că l-am văzut şi pe Bobby Voicu (link) vorbind. Îmi doream de mult/e mereu o plăcere. Chiar e adevărat ce se spune, vorbeşte mult.

Despre eveniment au mai scris şi @………… (Trackback), @………… (Trackback), @………… (Trackback).

Ce frumos/nasol a fost la AdBreak!

Aseară am ajuns întâmplător pe B1Tv şi am dat peste Moartea lui Joe Indianul, o coproducţie româno-germano-franceză filmată la noi şi dublată de actori români. O prostie a anilor ’60. Urmărind filmul mi-am adus aminte de primul proiect pe care l-am început când eram mic.

Ţin minte că eram prin clasa a 5-a sau a 6-a şi meditaţiile la engleză îmi dădeau mari bătăi de cap. Era chinul de pe lume şi oricum consideram că ştiu tot ce era necesar. Aşa că încercam să umplu ora şi jumătate de meditaţie cu activităţi mai interesante decât cartea lui Eckersley şi exerciţiile lui de gramatică.

Pentru că începuse să mă prindă teatrul şi pentru că actoria deja nu mai avea taine (am jucat în câteva piese pe la şcoală şi am luat şi ceva premii), m-am gândit că e momentul să trec la următorul nivel: scenaristica. Aşa că împreună cu profesorul de engleză am început să scriu un scenariu adaptat după Aventurile lui Tom Sawyer. A fost primul meu proiect mai serios. Ţin minte că stabilisem distribuţia, începusem şi repetiţiile cu colegii mei de clasă dar nu ştiu ce s-a întâmplat după. Dacă mă vedea Fusu poate m-ar fi luat pe loc la Neogen.

Am scris postul ăsta din egoism, pentru că uitasem de episodul respectiv şi doar întâmplarea a făcut să-mi aduc aminte. În caz că uit din nou, măcar o să am scris undeva 😀