IN Ciudatenii

Am recunoscut mereu că citesc destul de regulat tabloide. E jumătate muncă de monitorizare pentru clienţi şi jumătate plăcere vinovată. Am văzut multe titluri la viaţa mea, de la interogative de tipul „Ce ascunzi în pantaloni, Cătăline?” până la  „Leopardule, ce-i cu petele alea pe tine?” (semnalată corespunzător de Maldita).

Dar titlul de mai jos bate orice:

Averea părinţilor vedetei care şi-a operat labiile, verificată de ANI

Deci e clar că e vorba despre o vedetă. Pentru că dacă nu era vorba despre o vedetă, ar fi scris doar „părinţii fetei care şi-a operat labiile”. Dar ea e o vedetă. Şi ca să o diferenţieze de alte vedete, au specificat că e vorba de cea care şi-a operat labiile (probabil nu sunt aşa frecvente operaţiile de labii printre vedete).

Eh, ştirea deja nu mai e legată de operaţia ei, asta s-a lămurit de mult. Acum ştirea e legată de părinţii ei şi de averea lor care e verificată de asociaţia naţională de integritate.

Deci nu numai că vedeta şi-a operat labiile, dar e posibil ca banii din care şi-a făcut operaţia să aibă o provenienţă suspectă! :))

Andi, ai legătura.

IN Web

De câteva zile a pornit războiul, atât în Libia cât şi în blogosfera românească. În ambele cazuri e vorba de bani, mai mult sau mai puţin direct.

Mai întâi a scris Chinezu un post, Costin a dat şi nişte nume, Subiectiv a continuat povestea, acum a scris şi Pahomi.

Background: N-am colaborat niciodată cu Standout însă m-am bucurat atunci când Andrei Roşca a anunţat Spada Digital. M-am bucurat nu pentru că mă aşteptam la campanii pe blogul meu, ci pentru că mi se pare absolut normal să existe concurenţă pe orice piaţă. Concurenţa de orice fel ne face să evoluăm.

Deci cu Standout n-am colaborat, cu Spada n-am colaborat (şi după ce mi-am luat block de la Andrei probabil nici n-o să colaborez vreodată 🙂 ), nu mă puteţi acuza de partiprisuri

Direct sau indirect toată lumea a arătat cu degetul spre Standout. În toate discuţiile la care am asistat pe la colţuri (ce-i drept, n-am bani de luat, însă am verificat informaţia din multe surse) se vorbea despre obişnuitele întârzieri la plată. În ultima săptămână am înţeles că au început să se mai facă unele plăţi restante. Oricum, durerea cea mare de acolo vine, vă asigur. Or mai fi şi alte agenţii care nu plătesc, dar contează mai puţin.

S-au delimitat nişte tabere, unii rămân cu Ionuţ Oprea, alţii merg cu Andrei Roşca, e perfect normal.

Problema e că acest război poate să se termine în două feluri: Standout să iasă de pe piaţă sau să rămână şi să-şi achite datoriile. După cum evoluează lucrurile nu se merge spre varianta corectă. Dacă Standout iese de pe piaţă, ne întoarcem în timp. Ce-i drept, acum că există o alternativă, o agenţie care nu-şi plăteşte angajamentele nu mai are nicio şansă. Dar ideea e să încercăm vindecarea păcătosului, nu pedepsirea lui 🙂

Nimeni nu vrea să colaboreze cu o agenţie care nu plăteşte, dar mai bine să-i facem să plătească şi să avem concurenţă. Altfel ne întoarcem la un fel de monopol care sigur nu ar ajuta pe nimeni (în afară de Andrei Roşca :p ).

UPDATE: Iată şi răspunsul Standout.

IN Casual stuff

Sâmbătă m-am trezit dis de dimineaţă şi m-am dus la festivităţile dedicate zilei de 19 martie. În 4 ani de liceu am ajuns o singură dată sâmbăta la şcoală – prin clasa a zecea, tot pe 19 martie, când am jucat într-o mică scenetă. Ocazii au tot fost, dar n-aş fi venit nici în ruptul capului.

Şi ca să păstrăm cât de cât formula de bază, l-am scos pe Eduard din casă şi ne-am oprit în sala Toma Caragiu a teatrului Bulandra, fosta sală de festivităţi a liceului.  Am prins câteva cântece şi vreo 2 scenete, la fel cum se fac an de an. Era plină sala teatrului, nu doar de profesori şi elevi, ci şi de părinţi şi foşti elevi.

Într-un întuneric de nedescris încercam să identificăm în mulţime figurile profesorilor care ne-au influenţat atât de mult. I-am regăsit mai obosiţi parcă, îmbătrâniţi destul de vizibil, deşi au trecut doar 4 ani de când i-am lăsat în urmă.

Şi în timp ce ne lamentam noi că lucrurile s-au schimbat şi atmosfera nu mai e aceeaşi, au trecut pe lângă noi două doamne care povesteau despre cum erau clasele „acum 40 de ani”. Am înlemnit. Dacă pe noi ne-au debusolat schimbările şi trecerea celor 4 ani, nu vreau să mă gândesc ce era în sufletul lor.

Am luat chiar şi revista Spaţii, pe care n-o cumpăram niciodată în liceu şi am citit pe nerăsuflate poveştile cu liceul nostru în perioada interbelică 🙂

Iar dimineaţă am căutat ore în şir o poză îndeajuns de mişto pentru articolul ăsta. Mi se părea că niciuna nu arată cât de frumoasă e Şcoala Centrală…

Foto via

IN Sunday's Media Recap

Printre mutările săptămânii: Bobby Voicu la Intact Interactive. Nu pot să spun decât că e ceva spectaculos.

Orlando Nicoară a fost avansat în postul de conducere din Mediafax Group (Apropo Media, Mediafax şi PubliMedia).

Adidas a lansat noua campanie de comunicare: Adidas is all in. Se spune că e cea mai scumpă campanie de comunicare din istorie.

Chinezu a pornit o discuţie despre agenţiile care nu-şi onorează angajamentele faţă de bloggeri. Costin dă şi nume. Probabil Ionuţ Oprea nu e foarte fericit în momentul ăsta. Subiectiv subliniază şi el nişte lucruri.

În alte ştiri pe scurt: Facebook a cumpărat Snaptu, s-a dat liber la domeniile .xxx, avem un jurat la categoria PR la Cannes Lions, s-a lansat în sfârşit IE9 final.

Ghencea full option

question_answer0
IN All Sports

Până ieri puteam să spun că am văzut meciuri pe Ghencea din aproape orice poziţie. Am început când eram mic la Peluza Sud, unde am nimerit total întâmplător, am continuat la Peluza Nord cu Eduard şi băieţii din galerie şi am încheiat bătrâneşte la tribune printre cetăţeni. De câteva ori am stat şi pe la fotolii, parcă la meciuri ale naţionalei.

Aseară am bifat şi ultimul loc din care nu văzusem încă meciurile Stelei: lojele. Deşi nu simţi tribunele (nici cu geamul deschis), sunt cu siguranţă cele mai bune locuri din stadion. Nici prea sus, nici prea jos, fix unde trebuie. Plus că poţi să bei liniştit un suc, să mănânci o bucată de brânză sau nişte berbecuţ la grătar. Şi să bei zer, evident 😛

Privind mulţimea mi-am adus aminte nişte momente extraordinare:

– acum 4 ani vedeam Steaua – Arsenal la început de octombrie pe o ploaie urâcioasă din Peluza Nord. Câteva mii de oameni cântau în ploaie sperând la un rezultat surpriză. Golul a venit destul de târziu, fix la poarta noastră, dar am continuat să cântăm până la final.

– la începutul sezonului în curs zona Drumul Taberei – Ghencea era roş-albastră. Toată lumea cânta şi dansa printre blocuri, o atmosferă de sărbătoare generală cum n-am mai văzut niciodată.

– (ce-i drept nu din Ghencea, de pe fostul Lia Manoliu) finalul meciului cu Heerenveen, pierdut cu 1-0. A fost cea mai mişto înfrângere. Pierdusem meciul dar eram calificaţi în sferturi. Urma să întâlnim Rapidul şi să trecem şi de ei 🙂

Am fost în lojă la invitaţia Bwin care vor să se împrietenească cu blogosfera stelistă. Aşteptăm cu interes schimburi de experienţă cu bloggeri din Madrid şi Munchen 😀

IN Advertising/PR

În ultimele zile se tot vorbeşte despre asta în piaţă, am auzit şi eu din surse sigure. Mă surprinde cât de mult poate să conteze PR-ul românesc la nivel internaţional. E al treilea an consecutiv în care avem pe cineva în juriul de PR la Cannes Lions (cel mai important festival de publicitate din lume*, care se află anul acesta la ediţia cu numărul 58), după Eliza Rogalski şi Gabriela Lungu în 2009 şi 2010.

De câţiva ani îmi propun să ajung la Cannes însă nu ştiu dacă anul ăsta între 19 şi 25 iunie o să fiu disponibil. Oricum, e o experienţă care trebuie bifată măcar o dată de pasionaţii de advertising.

Probabil în săptămânile care urmează o să vină anunţul oficial şi probabil că eu o să anunţ mai întâi pe pagina de Facebook.

____

*sau cel puţin aşa consideră europenii, probabil în SUA aş fi scris că e al doilea după Clio Awards (ajuns şi el la ediţia 52)

IN Casual stuff

Aseară a fost un mini party J&B în Gin Factory, un Irish Pub în adevăratul sens al cuvântului amplasat în inima Bucureştiului, pe Lipscani. În timp ce la Iaşi avea loc petrecerea Feelthebeat, Manly.ro s-a gândit că ar fi mişto să organizeze alături de J&B pentru bloggerii bucureşteni un preview al party-ului care se va desfăşura peste 2 săptămâni.

Şi chiar a fost mişto, un party la care m-am simţit foarte bine. Nu se mai întâmplase de mult să mă simt atât de bine la un happening cu bloggeri. Unde mai pui că nici n-am băut nimic, m-am distrat „la rece”. Din păcate eu nu mă înţeleg cu J&B aşa că am preferat să merg cu maşina. Aştept cu interes un party la care să fie Jack la discreţie 😀

Oricum, toată lumea din jur era veselă, Răzvan Dinu era şi el încântat, Toma se învârtea ca un titirez iar Alina şi-a sacrificat vocea pentru binele cetăţii. Linkuri ale oamenilor cu care am interacţionat la party (foarte mulţi de altfel) aveţi aici, aici, aici, aici şi aici.

Concluziile serii:

Gina Pistol nu e bătrână, are doar 30 de ani. Încercaţi să-i explicaţi asta şi lui Nihasa.

Dacă sufli în fiolă imediat după ce ai tras o duşcă s-ar putea să pară că eşti mangă.

Ne-ar trebui nişte cursuri de dans irlandez. Poate cu Michael Flatley?

Bloggerii nu ştiu sensul cuvântului „moderaţie”.

Din comunicatul de presă am extras paragraful de mai jos, cu menţiunea că nu-l ştiam pe Dean Martin fan J&B 🙂

Încă de la apariţie, J&B a fost Scotch-ul “neconvenţional”, fiind asociat cu petrecerile, cu inovaţia şi cu o atitudine sociabilă. Începând cu Dean Martin şi Rat Pack, cei mai cunoscuţi consumatori de J&B în Vegas, până la vedetele moderne care dansează la evenimentele J&B de pe coastele Ibizei, J&B se află în centrul fiecărei petreceri reuşite.

Jurnal de Friends 2

question_answer0
IN Advertising/PR

Caffffe Creativa a găzduit aseară lansarea expoziţiei de jucării care nu sunt jucării – This is not a toy, this is creative fuel.

Sediul Friends/Caffffe Creativa era mai plin ca niciodată. Tinere speranţe ( :-J ), creativi şi alţi friends of Friends admirau mulţimea de exponate. Şi chiar erau o grămadă de jucării de diferite dimensiuni, majoritatea cu un design spectaculos. Gorila din imaginea de mai sus e preferata mea de departe. Încă o mostră aveţi aici.

Toate jucăriile de vinil sunt aduse de peste mări şi ţări de pe la diferiţi designeri. Câteva dintre siteurile exponenţilor sunt aici, aici, aici şi aici. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Aseara am fost la petrecerea de final a Şcolii ADC*RO, undeva la un restaurant prin Floreasca. După ce prima ediţie a fost în Rooms, iar a doua prin El Comandante, undeva într-un subsol sinistru, ediţia asta a fost mai pentru hipsteri (restaurantul e pe fostul loc al clubului Gaia).

Spre deosebire de ediţia de acum 2 ani, copiii ăştia mi s-au părut foarte trişti. Asta deşi tutorii i-au lăudat non-stop. Noi n-am beneficiat de acelaşi tratament şi cu toate astea eram mai animaţi.

În rest toate bune, Şerban Alexandrescu e la fel de funny, cocoşeii creativi au venit ca să agaţe tinere copiraităriţe iar tutorii stăteau la separeu la o apă plată.

Mie nu prea mi-au inspirat încredere oamenii ăştia atât de posomorâţi, dar poate vor face o grămadă de chestii mişto când vor ajunge în agenţii.

IN Contraste

Da, s-a scumpit benzina, vremea e de căcat, Boc trebuie dat jos, statul nu ne susţine, sindicatele trebuie să iasă în stradă. Să se facă dreptate!

Dar până una alta n-am intrat încă în faliment şi nici n-a venit vreun cutremur de 8.9 grade peste noi. So shut the fuck up and go to work.

LE: Cam asta zice si Miruna, într-un mod mult mai mişto.

Meniu