Începerea şcolii la noi la liceu era mare sărbătoare. Toată lumea se pupa cu toată lumea, toţi erau veseli şi cu nişte zâmbete mari pe faţă. Normal, doar se termina vacanţa plictisitoare şi începea perioada de chiul cu posibilităţi infinite în ceea ce priveşte distracţia.

Dar cel mai mult ne plăcea începutul de an şcolar pentru boboace. 3 săptămâni orice biped pe care nu-l cunoşteam primea întrebarea „Boboc?”. Orice tipă mai răsărită era scanată din cap până în picioare şi urmau analize lungi în gang.

Una dintre primele noastre tâmpenii a fost în clasa a 10-a, când încă nu ne ştia tot liceul. Căutând noi boboace în curte, am dat peste clasa condusă de profa noastră de engleză. Ăştia nu se ştiau între ei, noi nu eram mult mai înalţi, aşa că am intrat în vorbă:

– Ce clasă sunteţi?
– 9G
– Ah, perfect! Aici e! Hai că am găsit, vă căutăm de juma de oră. Greu cu liceul ăsta. Citeşte tot articolul

În liceu am avut mulţi profesori. Şi când spun mulţi, gândiţi-vă că numai la engleză am devorat vreo 6 profesori în 4 ani.  La franceză vreo 3, la istorie vreo 4… mulţi. Dar cel mai caterincos profesor dintre toţi a fost Canache, proful de istorie din clasa a 9-a. Pe vremea aia încă nu eram o gaşcă şi nici literatura română n-o ştiam aşa bine cât să fim Arhangheli.

Omul ăsta a fost un fel de inspiraţie pentru noi. Cred că n-a existat un prof mai sărit în istoria învăţământului. Luase 10 la examenul de titularizare dar nicăieri nu stătea prea mult pentru că era pur şi simplu dus. La prima lucrare de control a venit, ne-a zis subiectele şi a plecat să se plimbe în parc, nu înainte să ne spună „puteţi să copiaţi”. Toată lumea a stat cu cărţile şi caietele pe bancă şi am copiat aproape cuvânt cu cuvânt. Când ne-a adus lucrările, cea mai mare notă era 9. Restul luaseră 8, 7, 6. Ne-a picat faţa.

Foarte calm, omul ne-a explicat că noi suntem atât de proşti, încât nu ştim nici să copiem. Eu am avut 3 greşeli şi am luat 7. Una dintre ele, cea mai frecventă, a fost legată de întrebarea: „Cine a fost Licurg?”. Toţi am început fraza cu Licurg a fost cel care… Şi ne-a scăzut un punct pentru chestia asta. „«Licurg a fost legislatorul care…» sau în cel mai rău caz «Licurg a fost grecul care…», dar nu cel care, că nu mergeţi la piaţă cu Licurg”. Nu mai ştiu ce-a făcut Licurg, dar sintagma asta n-o s-o uit. Citeşte tot articolul