Dacă stau să mă gânesc la poveştile prietenilor mei, contactul meu cu internetul nu e deloc spectaculos. Nu implică nici sume fabuloase plătite, nici recorduri de trecut prin cine ştie ce cărţi. E o relaţie pe care am construit-o în timp, încetul cu încetul.

Calculator am avut de pe la 11 ani, destul de târziu. Multă lume avea PC de câţiva ani şi eu am sărit peste 586, 686 şi miracolul Pentium.

M-am trezit cu minunea în casă într-o zi când am venit de la şcoală. Mi-l amintesc şi acum pe Emil, prietenul lu tata care butona concentrat. El era specialistul în calculatoare la momentul respectiv. Mult timp el a reprezentat sursa mea de inspiraţie. Ce-i drept, omul era în domeniu, doar lucra la farmacie :))

Dacă nu mă înşel, am avut parte de un Pentium 3, cu un procesor Intel Celeron pe care l-am folosit muuultă vreme. La momentul respectiv era foarte şmecher calculatorul mai ales că avea Windows 98 second edition. Citeşte tot articolul

La RoTwitter Conference s-a discutat mult despre zgomot şi informaţia de care n-ai nevoie. Şi în general despre cantitatea uriaşă de informaţie.

Toată lumea a sărit în sus când s-a aflat că ne vor fi ascultate telefoanele. Cum? Să ştie cineva ce vorbesc eu la telefon? E violarea intimităţii!

Curat violarea intimităţii!

Şi problema era, se pare, că aveam parte doar de o violare a intimităţii şi nu de o relaţie stabilă şi de durată de tipul Big Brother.

În momentul de faţă avem un individ X. Dacă suntem legaţi prin toate felurile posibile de acest individ X, putem afla totul despre el prin (cu liniuţă de la capăt):

• Statusul de pe messenger
• statusul de pe facebook
• twitter
• poze de pe hi5, comentarii etc
• poze de pe facebook
• blog
• comentarii de pe alte bloguri
• posturi de pe alte bloguri.

Şi aşa se ajunge la situaţii în care te întreabă cineva ce-ai mai făcut în ultima vreme şi pe măsură ce-i răspunzi omul îţi zice: ah da, ştiu, am văzut pozele pe facebook. Da parcă citisem ceva pe twitter. Da, ştiu de pe blog.

And so on. Şi am ajuns să mă mulţumesc să citesc pe bloguri, twitter şi facebook ce fac oamenii cu care nu reuşesc să mă văd prea des. Telefoane nu dau că sunt ascultate şi Doamne fereşte să afle cineva ce fac.

dada… am fost! Unde? La conferinţa aia despre care vorbeşte toată lumea pe twitter şi pe bloguri – RoTwitter Conference. Buddha are un articol imens pe tema asta.

A fost mişto. Aşteptăm ediţia a doua. Mi-a plăcut foarte mult ce-a zis Răzvan Exarhu. Mi-a adus aminte de perioada în care lucra la ProFm.

În rest toate bune. Dacă citiţi postul lui Buddha vă lămuriţi.

Iar eu o să rămân un fiţos după standardele lui BobbyVoicu pentru că n-o să pot urmări câţi oameni mă urmăresc aşa că vă rog să nu mă mai urmăriţi :))

Să nu vă speriaţi, am făcut eu nişte „numere de magie” şi am reuşit să şterg folderul cu imagini aşa că am avut nevoie de backup. Şi astfel s-au pierdut câteva comentarii. Dane, stai liniştit, găzduirea e ok, eu sunt ăla defect :-j