Am fost plecat două zile cu nişte super oameni ca s-o sărbătorim la Livadea pe Olivia, prietena deja celebrului Eduard (şi nu că l-aş fi făcut eu celebru, a apărut deja în gesepe).  Şi în afară de edi şi Răzvan, nimeni nu avea blog. Ceea ce pentru mine devine un amanunt foarte important. Am început să evit onlineul şi oamenii lui pentru că obosesc. Obosesc privindu-i cum se dau mai deştepţi decât sunt, cum au impresia că importanţa creşte direct proporţional cu numărul de abonaţi la feedreader, cum mimează prietenia la evenimentele de social networking.

Singura diferenţă între oamenii din can-can şi ăia din online e că cei din can-can nu se obosesc să scrie despre ăştia din online.

Şi cum ziceam, am avut o parte din gaşca de la revelion. Deci au revenit poantele cu Gilică (despre care puteţi citi aici).

Gilică a terminat Mario fără să sară.
Când joacă tetris, piesele se aranjează singure, fără să apese Gilică pe buton.

Am băgat un grătar cât toate zilele, sub deviza ‘Cică e criză’ (aştept încă poza), am jucat poker şi mima şi am avut parte de şi mai multe inside jokes (din care menţionăm pentru anale: Sapă!, O casă pe sol, Un gras simpatic şi sexy şi voluptuos, Eşti fraier! – ah, nu? Bine, eşti filantrop!)

Şi nişte pozeee că a fost tare mişto. Noaptea se anunţa scurtă până să începem un karaoke ad hoc cu piese din 2000. Nici nu vreţi să ştiţi cât Andre şi N&D am cântat ;)) .

[Show as slideshow]

Plec puţin la Livadea, (unde am fost şi de Revelion, ştiţi voi, the Gilică story) şi mă întorc mâine seară. Asta dacă nu dă vreo zăpadă şi rămânem pe acolo. Între timp vă las cu o leapşă de la BabyRacy şi Ramona dacă nu mă înşel (ce-i drept e mai veche).

So.. ce-aş face dacă nu mi-ar fi frică…

Păi aş călători pe mare şii mi-aş lua un skyjet. Şi cred că aş face şi scufundări. Deşi partea cu călătoritu mi se pare foarte plictisitor mai ales dacă vrei să traversezi oceanul. Mi se pare un peisaj atât de monoton încât m-aş închide în cabina mea şi m-aş uita la filme.

Revenind… aş face multe activităţi pe apă dacă nu mi-ar fi aşa frică să nu se scufunde vaporu, să nu cad eu, să nu vină o furtună şi să ne ia pe toţi, să mă mănânce balena ucigaşă and stuff like that.

o leapşă de la Adi

Ţara mea ar fi una cu un trafic lejer. Pentru că femeile n-ar avea dreptul să-şi ia carnetul. Ca să nu atrag comentarii răutacioase, vă dau dreptul la un şofer gratis, din puţinul meu 😛

Ţara mea ar avea un post de televiziune naţional care să emită 24/24 spoturi cu pauze de 25 de minute din când în când, timp în care să vizionăm diferite episoade din seriale mişto sau ştiri.

În ţara mea Liga I s-ar juca din 3 în 3 zile şi s-ar televiza mai mult tenis. Ţara mea ar avea mulţi copaci şi expoziţii cu fotografii de epocă.

În ţara mea cea mai mare clădire din oraş ar fi muzeul de istorie, un loc pe care doar eu am avut răbdare să-l vizitez în totalitate.

În ţara mea se munceşte  marţi, miercuri şi joi. Lunea nu ne obosim să ieşim din casă, contemplăm weekendul şi vineri se pleacă în călătorii.

În ţara mea sunt doar oameni serioşi, care nu fură şi care nu sunt naşpa. În ţara mea e foarte trendy să fii român.  În ţara mea e cam pustiu pentru că eu sunt un dictator şi i-am expulzat pe toţi în afară de cei pe care îi agreez. Şi se numeşte Adswana.

Leapşa la Silvia

Am avut aseară un meeting cu nişte oameni pe care nu-i mai văzusem de mult în formula respectivă. Am fugit de la PR Fair şi am ajuns la Dan unde s-a băgat nişte mimă la modul intensiv, s-a râs şi s-a distrat lumea. Fără muzici, doar cu jumătate de film, cu chipsuri, o shaorma rece şi chestii de genu.

Am încheiat în discuţii despre blogosferă şi oameni. O seară care mi-a adus aminte de vremurile în care cântam că am doar optişpe ani, eram în preajma bacului (înainte şi după), nu-mi păsa de nimic, aerul era mai consistent şi timpul – la discreţie.  Erau zilele în care puteam să zic : hai bă la un suc fără să mă gândesc la câte chestii am de făcut până seara, zilele în care plimbările romană – unirii se lăsau cu discuţii lungi şi sticle de cola băute pe drum. Totul era aşa simplu… 8->

De fapt şi de drept nu aveam de gând să merg la petrecerea bloggerilor. Nu că am alergie dar mi se părea o mare pierdere de timp mai ales că am zis recent că nu mă împac cu lumea din online prea bine. Cu oamenii care întâmplător activează şi online, da, dar cu onlinerii nu.

Seara a început interesant cu o întâlnire IAA Young Professionals (şi super întrebarea ‘…de la?’). Au vorbit un nene care era brand managerul Pepsi dacă nu mă înşel şi Ştefan Chiriţescu de la Graffiti în ideea de client-agenţie. Chestii interesante, întrebări uşor stupide şi la final un Mihai Drăgan agasant care ne tot explica de ce trebuie să meargă toţi banii în online.

Am zburat pe urmă toţi spre Fabrica (eu şi ceilalţi young professionals – unde atributul meu era young şi al celorlalţi professionals :)) ). Bineînţeles că am reuşit să supăr nişte personaje cu întârzierea de o oră şi ceva dar nu-i vina mea 😛

După ce m-am intersectat cu Eduard pe calea Victoriei am ajuns la roblocfest unde era… full. La modul că stăteai aproape lipit de omul din faţa ta. De conversaţii nu prea se punea problema aşa că m-am dus la colţu vesel cu ciops, etherfast, luci, dana, raluca şi emilia (da,da şi simona :P). De acolo socializarea se rezuma la:

„ah uite-l şi pe andrei roşca” „ah uite-o şi pe miruna” „ah uite-o şi pe babyracy” „şi pe bobby!” „şi pe carmen” „şi corinaaa” „şi ligia” şi muuuuultă multă lume cunoscută. Doar că într-o mare de oameni în care sunt 50 – 100 cunoscuţi, să zicem, cum poţi să socializezi mai mult de bună-bună?

De asta evenimentele de tipul „ce-ar fi să-i adunăm pe toţi bloggerii la un loc” se sfârşesc cu „ce rău îmi pare că n-am apucat să vorbesc cu toată lumea”.

Din fericire, datorită lui Mihai Drăgan am scăpat de reprezentaţia haichiu. Sper să fac rost de casetă. :)) În încheiere am reuşit să vorbim puţin cu adi soare care ne-a întâmpinat cu tradiţionalul „ţineţi-o tot aşa” şi ne-a felicitat pentru ce facem la InConcert.ro :))

PS: cât stăteam afară am aflat că andreea paraschiv nu prea le are cu parcarea şi a fost nevoie să-i scoată bograma maşina pe şosea. Dacă erai singură ce făceai dragă? :)) (a se nota că avea loc de întors un troleibuz)

PS2: BabyRacy încă ştie să conducă. Ba chiar m-a şi depăşit de câteva ori pe drumul spre minunatul nostru cartier.

PS3:  bine că n-am stat mai mult 😛

Am început ieri să scriu postul ăsta. Am scris frumos titlul, am ales categoria şi când să încep să tastez mi-am dat seama că sunt în întârziere. Nu că ar fi ceva nou pentru mine 😛 M-am îmbrăcat în grabă şi am fugit.

Nu am timp nici să respir zilele astea aşa că am renunţat la scris. Era singura chestie mai puţin importantă între mâncare, duşuri şi somn.

Partea mişto e că mi-au venit o gămadă de idei zilele astea. Partea naşpa e că nu pot să le pun în aplicare încă. Sunt în semi-lucru cu două proiecte mişto. Atât de mişto pentru mine încât nu-mi pasă dacă o să vă placă sau nu. Site-ul despre perioada de la începutul secolului 20 (de care am scris şi prin bucketlist) şi un site/blog de advertising care nu e din categoria ‘just another adv site’… N-am încă idei de domenii şi deci n-am încă domenii dar găsesc eu. Important e că am în cap site-ul.

Şi pentru că am un program super aglomerat ne citim când se poate. Vă las cu un nou internship la IMAGE PR (parcă ştiu că a fost cineva de la mine din an acolo, ar fi de folos să povestească aici câte ceva). Şi citatul de pe strategic.ro

Pentru a aplica pentru internship-ul Behind IMAGE, cei interesati isi pot uploada CV-ul si scrisoarea de intentie pe site-ul agentiei, www.imagepr.ro, pana la data de 23 martie. In pasul urmator, candidatii vor fi chemati pentru un interviu face-to-face, în final fiind selectati 6 interni.