Cand am nevoie de ajutor tu, ca prieten al meu, trebuie sa ma ajuti neconditionat. Orice motiv invoci, orice treaba cu adevarat importanta dispare in momentul in care te solicit.
Cand vreau eu sa iesim in oras e normal sa stabilim o ora in functie de programul meu .
Esti cool si ok si prietenul meu atat timp cat consider eu asta si, de fapt, nu perceptia mea se schimba. Tu te-ai schimbat si ai devenit naspa.
Daca incep sa umblu cu alti oameni cool nu inseamna mereu ca te-am inlocuit. E posibil sa mai apelez sau sa te mai intreb de sanatate din cand in cand. Atunci tu esti obligat sa raspunzi prompt (doar suntem prieteni, nu?).
Daca tu ai devenit un om naspa… sau doar plictisitor pentru stilul meu, automat nu se pune daca fac putin misto de tine in noile cercuri de prieteni in care ma invart. Si daca comentez putin cu altii cat de naspa e tipa cu care te-ai cuplat nu inseamna ca te vorbesc pe la spate or something.
Iar cand sunt in impas si m-am certat cu toata lumea e de datoria ta sa ma sprijini. Pana acum am fost indreptatit sa uit de tine. Stii si tu cate am avut pe cap. Si in plus… tu ar trebui sa ma intelegi… doar suntem prieteni de atata timp, nu?