Spark, serviciul de car sharing care funcţiona în Bucureşti, îşi închide activitatea.
Bob Concierge a renunţat la 90% din business anul trecut. Tot anul trecut s-au mai închis nişte fabrici, ba chiar şi o bancă.
Probabil că nu există nicio legătură între exemplele de mai sus, fiecare are în spate nişte cauze specifice, date de modul în care era construit businessul, cum a evoluat piaţa etc. Citeşte tot articolul
Am auzit zilele astea o discuție pe tema unui magazin închis recent. ”Aveau planuri mari, dar a venit pandemia și s-a stricat treaba, n-au avut ce să facă…”.
Întâmplarea face că știu magazinul respectiv despre care vorbeau oamenii ăia pe stradă. Vadul era prost, undeva pe străduțe, ascuns de orice trafic de persoane sau de mașini. Ideea era depășită, iar implementarea slabă, fără o firmă luminoasă ori măcar ceva care să atragă cât de cât atenția puținilor trecători. Magazinul ăla n-a eșuat din cauza pandemiei, ci din cauză că era o idee slabă implementată mediocru într-un loc prost. Citeşte tot articolul
După 5 ani+ de exersat treaba asta cu antreprenoriatul, am început să observ nişte tipare atunci când vine vorba de oamenii care se apucă de aşa ceva.
Faza iniţială e cea mai amuzantă, în care toţi îşi propun să rupă norii, să schimbe lumea şi să facă tot succesul din lume. 50% se întorc cu coada între picioare la statutul de angajat, oficial pentru că „s-au întâlnit cu o oportunitate prea mare”. Puţini oameni tratează chestia asta cu maturitate şi înţeleg că o să dureze un timp până va creşte acel business, timp în care e posibil să faci foamea. Citeşte tot articolul
Lucas e un brand foarte mișto de sandvişuri din Timișoara. Au început aici, s-au extins la Sibiu și mai apoi la Cluj.
Eu am o tradiție să mănânc cel puțin o dată de la ei când ajung prin Timișoara, uneori și la Sibiu. Au niște produse care ar putea bate lejer ce face Subway, sunt niște sandvișuri de casă, făcute cu o pâine coaptă de ei, cu salam de Sibiu și alte mezeluri de la producători locali etc. Foarte fresh, foarte bun.
La cea mai recentă vizită am aflat de la cineva că restaurantul din Cluj a fost închis, pentru că nu avea vadul bun. Ba mai mult, cică ar fi funcționat un Lucas și în București vreo lună jumate, dar că era pe o stradă secundară, unde chiria era oricum mare și vadul prost.
Două orașe din care brandul s-a retras pentru că locul ales era prost. Când am aflat pe unde era Lucas deschis în București m-am mirat, toată lumea știe că nu e vad acolo.
Și mă gândesc că e foarte simplu să afli chestiile astea dacă întrebi niște oameni care trăiesc acolo, numai că asta ar presupune să dai niște bani pe consultanță. Or, noi nu am învățat încă să plătim serviciile, consultanța e ceva mult mai abstract și, desigur, inutil.
A trecut epoca aia în care clienţii dădeau brief de „viral” şi e foarte bine că ne-am liniştit pe tema asta. Doar că viralele alea adevărate există în continuare şi, uneori, ajută businessuri.
Eu am ratat partea cu pizza de la Oscarurile de anul trecut şi cam toată lumea oricum a vorbit despre #selfie. Mai întâi Ellen DeGeneres a zis că ar avea chef de o pizza şi a comandat. Citeşte tot articolul
Săptămâna trecută au apărut rezultatele financiare ale lui Liverpool FC pentru 2014. Americanii au reuşit să aducă pe linia de plutire clubul, însă câteva aspecte financiare mi s-au părut cu adevărat importante. Sigur, au venituri de 255 de milioane de lire, dar:
The club’s in-house television channel Liverpoolfc.TV appears to be hemorrhaging cash, with £15.9million being spent on it, although it does have assets of £20million.
Televiziunea (mai mult online) a clubului a cheltuit 16 milioane de lire numai în anul financiar precedent. Asta pentru că oamenii duc echipă de filmare la fiecare meci, montează, iau interviuri şi produc sute de ore de conţinut lunar. Asseturile alea de 20 de milioane probabil că se referă la aparatură şi alte bunuri (mobilier de studio etc.).
Staffing levels have gone up at Liverpool, with 138 players, managers and coaches employed by the club, which was up 11 from the year before. They also have a whopping 378 admin, commercial and other staff on their books, up four the 12-month period before.
378 de oameni angajaţi pentru toate activităţile nelegate de fotbal. Ca să faci bani, trebuie să bagi bani. Citeşte tot articolul
Zilele trecute a răsărit deasupra cutiei de scrisori un mare panou de plastic sub care e pusă o mare foaie de hârtie cu anunţuri. Cu prima ocazie o să-l întreb pe administrator dacă i-au cerut acordul, cert e că pe locatari nu i-a întrebat nimeni. Nu-i aşa că vreţi reclamă la voi în bloc? Ba da, hai să ne umplem de reclame peste tot.
Metoda îmi aduce aminte de Elevate, un alt business de succes construit cu bani puţini şi tupeu mult. Mai întâi se merge la nişte blocuri, se promit bani, pe urmă se merge la advertiseri, se promite expunere, şi după ce ai câţiva advertiseri şi câteva blocuri (sau lifturi), începi să tai şi să plăteşti facturi.
Pe Publicitatelascară.ro vedem expunere şi preţuri.
Va propunem un serviciu de publicitate indoor, adresat unui numar de 25.000 de adulti, prin plasarea de panouri publicitare (85X60 cm) in scarile de bloc, avand disponibila o retea de 300 locatii Bucuresti.
2.500 LEI/LUNA – Flyer tip A5
Păi nu? 300 de blocuri, nu se ştie din ce zonă. Random. 25.000 de adulţi şi 2500 de lei pe lună. Oare de 500 de euro la câţi adulţi din Bucureşti ajungi prin AdWords sau Facebook Ads? Pe bune, nu pe calcule la mişto.
Cred că cel mai tare mă amuz când ajung pe la câte un client care îmi zice din start ce buget are. Nici n-a terminat bine de făcut lista de nevoi, că a şi trasat limitele superioare în care trebuie să se încadreze oferta. Evident, de cele mai multe ori bugetul disponibil nu e nici măcar apropiat de valoarea serviciilor. Şi-atunci începe distracţia: încerci să le explici că trebuie găsită o soluţie de mijloc. Fie suplimentează bugetul, fie renunţă la o parte din servicii. Dar soiul ăsta de oameni reacţionează, de obicei, după acelaşi tipar. Nu dau înapoi de la servicii şi cer discount.
Ăsta e bugetul, dacă vreţi să lucrăm împreună, trebuie să vă conformaţi. Şi când aud asta îi trec pe lista mea specială de businessuri pe care le urmăresc de la distanţă. În ultimii 4 ani au fost vreo 2 care au găsit pe cineva care să le implementeze campania/siteul. Restul (şi sunt destui) pur şi simplu au renunţat, probabil după alte câteva întâlniri eşuate cu furnizori care n-au acceptat să le fie evaluată munca a priori. Citeşte tot articolul
Un băiat de la o firmă de echipament sportiv declară supărat după BRD Bucharest Open.
„Problema este că firmele-mamă nu ţin cont şi nu fac nicio diferenţă între noi şi magazinele online, care nu au niciun cost adiţional: nu plătesc chirie, depozit, transport, salarii – cum plătim noi”
Da, ăsta e nivelul. „Nenorociții ăștia cu interneții lor fără costuri care ne iau pâinea de la gură”.
Nu știm ce-i aia SEO, cât costă un om de tehnic bun, social media, UX. E gratis să ai un site, frate!
De-asta nu e nimeni dispus să plătească serviciile online la adevărata lor valoare, pentru că pe net totul e gratis.
În ultima vreme au apărut tot mai multe iniţiative legate de teatru şi modul în care intră el în vieţile noastre. În această categorie se înscrie şi ACTELIER, un proiect menit să surprindă şi să folosească anumite tehnici din actorie pentru zona de business.
Sună foarte interesant, chiar sunt curios ce fel de situaţii sunt pregătite cu ajutorul tehnicilor din actorie, mai ales că tot ce-am învăţat de-a lungul timpului a fost mai mult din practică şi mai puţin din cărţi sau workshopuri.
Prima sesiune de workshopuri începe pe 12 mai, iar înscrierile se pot face până pe 10 mai.
Weekendul ăsta înscrierea la workshop are o reducere de 20% (costul total e de 300 de euro pentru 12 săptămâni de cursuri).
Nişte detalii extra găsiţi şi aici. Citeşte tot articolul
