business

E urgent!

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

La începutul lui 2013 am avut o întâlnire cu nişte cetăţeni care ziceau că vor să înceapă promovarea în online. Îşi doreau un site nou, un magazin virtual şi prezenţă pe reţelele de socializare. Am fost la vreo două întâlniri, am aflat ce-şi doresc, am făcut o ofertă. De fiecare dată ne-au zis că e super urgent, că îşi doresc să fie prioritate absolută pentru noi proiectul lor. Până la urmă n-au mai dat niciun semn, am făcut follow-up de câteva ori şi am renunţat.

Înţeleg că nu le-a plăcut faţa noastră, sau poate că li s-a părut că nu ne potrivim cu ideile lor. Deşi, sincer să fiu, de când am fondat Superior Media nu ni s-a întâmplat de prea multe ori să nu fim deloc pe aceeaşi lungime de undă cu un client. Dar e ok, accept. Însă când tu, companie măricică, zici că te grăbeşti foarte tare să-ţi faci site şi la un an distanţă ai în continuare un Jpeg cu „Pagină în construcţie, Website Coming Soon”, tind să cred că problema e la tine. E drept că nici noi n-am întrebat ce înseamnă „urgent”, poate voiau să spună că lansează siteul undeva în următorii 5 ani.

Vă sună cunoscut?

question_answer0
IN Casual stuff

Like so much of life in America these days, what used to be an industry lead by craftspeople is now something very different. Much of the industry is in the hands of a few investors and financiers who know nothing about making ads. They know about making money.

De aici.

Mie îmi aduce aminte de situaţia presei din România. Veziaici-smul tâmpeşte, dar aduce bani.

Să tot faci business

question_answer0
IN Casual stuff

„Clienţii achită de circa patru luni integral dobânzile datorate pentru că în luna decembrie a fost sistată plata subvenţiilor. Este necesară o regândire a programului”. (…) Agenţia guvernamentală care gestiona acest program s-a desfiinţat luna trecută, fără ca obligaţiile sale să fie transferate altei instituţii.

De aici.

Citind aceste ştiri parcă îţi vine să faci nişte afaceri ştiind că eşti protejat de Statul Român. Sunt curios câte din cele 800 de IMMuri vor reuşi să ducă la capăt împrumuturile.

IN Casual stuff

În 2012 oamenii de business din România au învăţat o nouă expresie: a se contracta. Acum piaţa dintr-un anumit domeniu nu mai scade, ci se contractează. Nu dă bine să vorbeşti de scăderi, celălalt termen pare mult mai lejer.

Numai că dicţionarul zice altceva:

CONTRACTÁ, contractez, vb. I. I. Tranz. 1. A încheia un contract. 2. A lua asupra sa o obligație, a se îndatora la… ◊ Expr. A contracta o datorie = a face o datorie, a se împrumuta. 3. A se molipsi de…, a se îmbolnăvi de…, a lua o boală… II.1. Tranz. și refl. A(se) strânge, a (se) zgârci. 2. Refl. (Despre corpuri) A-și micșora dimensiunile în urma unui proces fizic sau tehnologic. – Din fr. contracter, lat. contractare.

Deci despre corpuri poţi spune că se contractă. Nu e ceva abstract, nu e valabil pentru economie, nu e un termen de business.

Doar că atunci când spui că piaţa scade înseamnă lucruri nasoale, înseamnă că cineva pierde bani, concedieri, maşini mai ieftine, rate neplătite etc. Când zici că piaţa „se contractă” vrei să dai senzaţia că lucrurile sunt sub control şi că fiecare trebuie să mai strângă cureaua puţin. Dar nu e aşa.

IN Casual stuff

Vorbeam acum ceva timp cu un amic despre problemele pe care le-a avut în business de-a lungul vremii. La un moment dat s-a oprit şi a vrut să se asigure că nu îi ascult poveştile doar din politeţe. L-am asigurat că sunt foarte interesat şi am continuat să vorbim despre o serie de afaceri nereuşite. I-am povestit şi eu din experienţă şi, deşi ai fi zis că am avut o conversaţie capabilă să strice buna dispoziţie, am rămas cu o amintire foarte plăcută. Nu pentru că amicul meu avea probleme de business, ci pentru că am învăţat câteva lucruri din asta.

Câteodată nu e nevoie să greşeşti tu ca să înveţi ceva, cred că e suficient să afli despre eşecurile celor din jur.

Am citit cu plăcere Killing Your Startup on a Thursday Night – povestea unui antreprenor care şi-a închis un business şi am reţinut o grămadă de amănunte interesante. Ba chiar mă gândesc să scriu despre cum am dat-o în bară cu diferite proiecte, poate că informaţiile respective vor ajuta pe cineva la un moment dat.

Ştiu că Manafu voia la un moment dat să facă o conferinţă despre eşec, dar se temea că niciun sponsor nu ar dori să se asocieze cu noţiunea asta. Cred că îmbrăcată într-o formă potrivită, o astfel de conferinţă ar fi un real succes.

IN Casual stuff

Sau mai bine zis „business cu fier”. De călcat.

Am dat azi peste siteul La-Dungă.ro – un mic business bucureştean. Oamenii calcă haine conta cost cu livrare la domiciliu. Ideea mi se pare bestială, mai ales pentru cei care nu-şi pot exploata mamele, bunicile sau soţiile 😀

Dai mormanul de haine scoase din maşina de spălat, hainele sunt cântărite, pleacă la spaţiul de călcat şi după procesul ăla plictisitor care împlică multe grade Celsius, cămăşile şi tricourile se întorc netede în dulapurile proprietarilor. Nu-mi dau seama cât de scump e, dar presupun că 150 de lei pe lună să-ţi calci hainele nu-i chiar aşa de mult.

Ba chiar există şi serviciu de urgenţă! :)) Oare are cineva urgenţe călcătoriceşti? Oare cum sună un telefon de urgenţă?

VENIŢI REPEDE!!! Bluza mea preferată e mototolită şi diseară am întâlnire cu băiatul ăla drăguţ de la biroul financiar!!!

Via Ligia Adam

Vadul

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff


Foto via

Diverta a deschis un nou magazin pe Magheru, după ce acum vreo 2 ani a închis magazinul imens care înlocuise „Eva”. Pentru cei care sunt mai tineri, „Eva” era un magazin universal dedicat doamnelor, amplasat pe Bulevardul Magheru nr. 5, cam vis-a-vis de cinema Patria. Acolo s-a deschis prin 2008 un Diverta de 1700 de metri pătraţi care se dorea a fi un succes măreţ. În cei 2 sau 3 ani cât a fost deschis acest nou concept de librărie, am fost de vreo 3 ori acolo şi de fiecare dată era gol. De ce? Pentru că locul n-avea un vad bun. Oamenii nu trec pe partea aia de bulevard pentru că n-au treabă în direcţia aia, pentru că staţia de metrou e vis-a-vis, pentru că sunt lungi porţiuni fără trotuar (vezi parcarea de la Lido). Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am auzit prima oară de conceptul ăsta în fotbal, pe la echipele mari. Un antrenor, nu-mi mai amintesc care, vorbea despre cum îşi poate îndeplini obiectivul cu un anumit număr de înfrângeri, câteva egaluri şi câţiva jucători accidentaţi. Era pentru prima oară când auzeam pe cineva că ia în calcul şi eşecurile. Am întâlnit mai apoi noţiunea şi în business.

În niciun campionat din lumea asta nu există vreo echipă care să câştige toate meciurile. Şi totuşi, toţi îşi propun asta.

Sigur, poţi să te gândeşti că totul va merge bine, oamenii vor fi total înnebuniţi de produsul/serviciul tău şi că o să vinzi pe rupte, poţi chiar să fii moderat în aşteptări şi să-ţi faci planurile în funcţie de asta, dar până nu iei în calcul şi eşecul n-o să faci mare lucru. Trebuie să fii conştient că uneori vei pierde clienţi, că furnizorul principal o să falimenteze, că se vor întâmpla lucruri care îţi vor da calculele peste cap. Important e să reuşeşti să-ţi vezi de treabă în ciuda acestor probleme. Dacă le accepţi încă de la început n-o să reuşeşti să le elimini, dar îţi vei putea forma nişte aşteptări realiste.

Cred că ne lipseşte asta. Nu văd oameni de business din România care să ia în calcul şi varianta mai puţin fericită a lucrurilor. Entuziasmul foloseşte până la un anumit punct, mai încolo trebuie să fim (măcar puţin) pragmatici.

Asta e un fel de cugetare la micul dejun. Din păcate nici eu nu aplic (încă) ce-am scris.

IN Contraste

Discutam zilele trecute cu cineva şi am primit o replică pe care o primesc destul de des şi care mă calcă pe nervi: „ţie îţi e uşor să vorbeşti, nu ai un şef”. Aşa e, în multe dintre situaţii analizez lucrurile fără să iau în calcul existenţa unui şef. Totuşi, de multe ori mi-aş dori unul. Ar fi mult mai simplu să primesc ordine şi să mă rezum la a fi un simplu executant. Sunt convins că n-aş avea nicio problemă. Sunt genul de angajat obedient, care se străduieşte să facă lucrurile cât mai bine. În plus, am rezultate mult mai bune lucrând pentru cineva decât pentru mine.  Citeşte tot articolul

E un business

question_answer0
IN Web

O frecaţi aiurea pe net şi nu pricepeţi că onlineul e un business. Pentru agenţii, pentru companii, pentru mulţi dintre bloggeri. Se fac puţine lucruri doar de amorul artei, restul sunt pe bani. În lumea reală oamenii fac lucrurile cu un scop, nu stau şi comentează de pe margine doar ca să se afle în treabă (cum facem noi de multe ori). Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum s-ar spune în popor. Citeşte tot articolul

Meniu