Tag

calea victoriei

Dilemă cu biciclişti

4

În weekend am trecut cu maşina pe Calea Victoriei. Şi în timp ce închideam geamul ca să nu mă asfixieze gazele emise de hârbul din faţa mea, m-am întrebat cât de masochişti pot fi bicicliştii care aglomeraseră traseul special construit pentru ei.

Adică înţeleg partea în care e weekend şi vrei să ieşi cu bicicleta, să te bucuri de oraş şi să faci sport. Dar nu pricep de ce ai alege fix Calea Victoriei pentru asta în condiţiile în care e un bulevard total neprietenos cu sportul: spaţiu destul de îngust, blocuri înalte, toate gazele de eşapament rămân pe acel lung culoar.

Nu mă înţelegeţi greşit, mă bucur că foloseşte cineva pista aia măcar în weekend dacă tot au mutilat traficul şi au cheltuit o grămadă de bani, dar sunt atâtea parcuri în care poţi să te oxigenezi mult mai bine decât pe Calea Victoriei. Acolo nici măcar shopping nu poţi să faci, că cele mai multe magazine s-au închis.

O aberaţie mică

7

Am văzut poza asta la un articol cu ceva protest al bicicliştilor şi mi-am adus aminte de o chestie despre care voiam să scriu de mult. Lăsând la o parte faptul că pista de biciclişti de pe Calea Victoriri e în mare parte inutilă, mi-a sărit recent în ochi o aberaţie bonus: banda pentru bicicliştii care fac dreapta. După cum puteţi vedea şi în imaginea de mai sus, deştepţii care au făcut amenajarea au îngustat trotuarul ca să facă loc pentru această bandă în plus. Pentru că circulau atât de mulţi biciclişti, încât era nevoie să nu se mai creeze ambuteiaje, iar cei care fac la dreapta să aibă banda lor.

Deci nu era suficient că au luat o bandă auto pentru biciclişti şi una pentru pietoni, pe anumite porţiuni au redus din aia pentru pietoni ca să favorizeze bicicliştii? De ce? Pentru că avem disperaţi ca Ariel, care ţipă în gura mare că vor drepturi. Eh, şi aici chiar că mă revolt, mai ales că sunt 100% îndreptăţit.

Deci maşinile nu au bandă specială de făcut la dreapta, dar au bicicletele. Maşinile pot aştepta una în spatele celeialalte – îngreunând traficul şi poluând mai mult zona, bicicliştii nu pot aştepta unii în spatele celorlalţi, în improbabila eventualitate a supra-populării acelei căi de acces. E ca la avioane: “în eventualitatea puţin probabilă a întâlnirii dintre 2 biciclişti pe acelaşi sens de mers”, cel care face la dreapta are banda lui. Ca să nu deranjeze. Pentru că n-ar putea să intre pe contrasens preţ de 10 secunde! Dacă vine fix atunci un alt biciclist din sens opus? Doar nu-i punem pe aceşti zei pacificatori şi nepoluanţi ai şoselelor să aştepte vreo secundă.

Şi mai e o chestie: pentru că au luat din trotuar, eu sunt discriminat de două ori. Nu era suficient că mi-au luat o bandă pentru autoturisme, m-au şi înghesuit la semafor. Fix acolo unde se strânge lumea să aştepte culoarea verde, acolo avem spaţiu mai îngust, pentru că e necesar să nu aştepte bicicliştii. Eu, ca pieton, dacă vreau să merg în continuare pe Calea Victoriei trebuie fie să mă strecor printre oamenii care traversează, fie să aştept. Sunt discriminat şi ca pieton, şi ca şofer. Pentru că există nişte cetăţeni biciclişti care au ţipat atât de mult şi atât de des încât s-a ajuns la discriminare pozitivă.

Foto via

Cum a fost la TEDx CaleaVictorieiED

0

Foto: Alexandra Sandu

Marţi am participat la TEDx CaleaVictorieiED, un eveniment “al ideilor care merită să fie împărtăşite, care schimbă mentalităţi, atitudini şi ne mobilizează către acţiune în starea ei pură”. Mulţumesc prietenilor de la Fundaţia Friends for Friends pentru invitaţie.

Principala temă de discuţie a fost educaţia şi modul în care poate fi schimbat ceva în sistemul educaţional din România. Am reuşit să stau la 3 din cele 4 paneluri, aş fi făcut şi liveblogging dar, din păcate, în Sala Studio a Teatrului Odeon nu e deloc semnal. Dar deloc. Ieşeam din când în când să citesc mailuri şi să dau telefoane. Poate că a fost mai bine aşa, am putut să fim atenţi 100% la discursuri.

Citeste tot articolul

Parfumul anilor de altădată

1

Amintirea Bucureştiului interbelic se rezumă la câteva sute de poze, majoritatea cu Calea Victoriei, nişte menţiuni prin romane şi o duzină de cărţi care tratează subiectul. Imaginea bulevardului aglomerat care demonstra prosperitatea unei ţări tinere a dispărut odată cu clădirile.

Grădina Oteteleşanu i-a făcut loc Palatului Telefoanelor, în locul hotelului omonim stă acum Teatrul Constantin Tănase, din vechiul Teatru Naţional a mai rămas o faţadă în spatele căreia se ascunde un hotel modern. Aerul interbelic s-a pierdut pe măsură ce totul s-a modernizat şi a fost îmbrăcat în sticlă. Parcă nici la Capşa nu se mai simte acel parfum al anilor de altădată, s-a dus. Doar Palatul Regal şi piaţa Ateneului te mai ajută să călătoreşti la începutul secolului XX. Lor li se adaugă şi Grand Hotel Continental, o clădire cu o istorie impresionantă.

Nu multe hoteluri din capitală se pot lăuda cu o istorie de peste 150 de ani, dar nu de-aici vine provocarea. Clădirile se renovează, vremurile se schimbă, cel mai greu e să păstrezi atmosfera unor vremuri uitate. Şi la Continental s-a reuşit asta cu multă muncă, atenţie la detalii şi vânătoare de obiecte de colecţie pe la târgurile de antichităţi.

Citeste tot articolul

Soluţii şi noi probleme

1

Pe vremuri, Calea Victoriei era principala arteră comercială a oraşului. Acum, lucrurile nu mai stau aşa, chiar dacă unele branduri aleg să plătească în continuare chirii de mii de euro lunar. Ţine mai mult de imagine decât de vânzări în condiţiile în care traficul pietonal e foarte scăzut, iar locurile de parcare sunt fie la Piaţa Victoriei (mai mult în weekend), fie lângă Ateneu. Doar că între cele două zone de parcare nu prea există trotuare.

Pentru a rezolva problema, Primăria a hotărât ca începând cu anul viitor Calea Victoriei să piardă o bandă de circulaţie în favoarea trotuarelor. Pentru turişti, pentru brandurile alea care dau o grămadă de bani pe chirii, pentru un oraş mai puţin poluat. Foarte frumos, sunt zone în care e foarte necesar un trotuar mai larg. În dreptul Casino Palace trotuarul lipsea cu desăvârşire, iar pe lângă Academia Română sunt porţiuni pe care se merge în şir indian. Dar cu maşinile ce facem?

Citeste tot articolul

Vadul

3


Foto via

Diverta a deschis un nou magazin pe Magheru, după ce acum vreo 2 ani a închis magazinul imens care înlocuise “Eva”. Pentru cei care sunt mai tineri, “Eva” era un magazin universal dedicat doamnelor, amplasat pe Bulevardul Magheru nr. 5, cam vis-a-vis de cinema Patria. Acolo s-a deschis prin 2008 un Diverta de 1700 de metri pătraţi care se dorea a fi un succes măreţ. În cei 2 sau 3 ani cât a fost deschis acest nou concept de librărie, am fost de vreo 3 ori acolo şi de fiecare dată era gol. De ce? Pentru că locul n-avea un vad bun. Oamenii nu trec pe partea aia de bulevard pentru că n-au treabă în direcţia aia, pentru că staţia de metrou e vis-a-vis, pentru că sunt lungi porţiuni fără trotuar (vezi parcarea de la Lido).

Citeste tot articolul

Băieţii deştepţi de ieri şi de azi

4

– Mă, dacă nici în ţara asta a nimănui n-om şti până la sfârşit să le luăm tot aşa piuitul ălor care-o conduc, atunci mari idioţi mai suntem!… Putem să ne întoarcem la Dunărea noastră, să ne legăm câte un bolovan de gât şi să ne-aruncăm în apă, să ne ducă bolovanii la fund. Că de pomană mai trăim şi facem umbră pământului! Aia e!

Fragmentul face parte din romanul Calea Victoriei, de Cezar Petrescu şi mi se pare că surprinde perfect gândirea băieţilor deştepţi de ieri şi de azi. Fraza e rostită de Iordan Hagi-Iordan, un magnat al petrolului la vremea respectivă, un mare bandit, un afacerist specializat pe târguri dubioase cu statul român. Dacă n-aş şti, aş zice că romanul face referire directă la Dinu Patriciu.

În altă ordine de idei, nu vă recomand cartea, e destul de slabă. Am citit-o printre picături, încercând să savuzez detalii din epoca respectivă. Până să-mi dau seama, m-am trezit că trecusem de jumătate fără să se întâmple ceva notabil.

Cât mai e chiria în centrul oraşului?

3

Am ajuns la concluzia că e foarte ieftin un spaţiu în centrul oraşului. Dacă n-ar fi, nu văd de ce ar închiria lumea acolo. Pentru că oricum nu trece nimeni pe jos, nu intră nimeni în magazinele alea. Sunt o grămadă de magazine pe Calea Victoriei și Magheru în care n-am văzut pe nimeni, niciodată.

Sigur, ne luăm magazin acolo pentru a face o declaraţie (un statement). Noi putem, noi suntem un brand mare. Şi când închidem magazinul după 2 luni tot un brand mare suntem? Încă nu s-a prins lumea că nu e vad bun pe Calea Victoriei? Nu, nimeni nu trece pe acolo. Voi aţi văzut cât sunt trotuarele?

Calea Victoriei, mall-ul de acum 100 de ani

0

“Aici, pe bucata asta de câteva sute de metri, e bâlciul vanităţilor. Aici se îmbulzesc toţi, din toată ţara, să-şi arate haina, obrazul bine hrănit, automobilul scump, preţul laşităţilor şi al vânzărilor…”

Un fragment din Calea Victoriei, roman al lui Cezar Petrescu datând din 1930. Mi se pare că e descrierea perfectă a mall-ului contemporan, semn că nu ne-am schimbat deloc.