Se vorbeşte tot mai mult despre viitorul educaţiei, despre introducerea tehnologiei în şcoli, despre manuale digitale. Acum ceva timp Holcim a lansat primul manual digital sub forma unei aplicaţii de iPad. Lecţia verde face parte din programul de CSR al producătorului de ciment şi a debutat acum câţiva ani printr-un manual printat şi o disciplină opţională introdusă în şcoli. Probabil că astfel de iniţiative se vor înmulţi şi vom avea parte de multe manuale digitale. Doar că până atunci tabletele cu care au fost deja dotate şcolile zac nefolosite.
În momentul în care se va face tranziţia completă la manualele digitale, copiii noştri vor învăţa mult mai uşor anumite lucruri. Experienţa multi-media pe care o poate oferi o tabletă este extraordinară şi cred că trecerea de la hârtie la aplicaţie va avea un impact similar cu cel al trecerii de la tăbliţe la manuale.
Vlad Petreanu ridica o altă problemă acum ceva timp: aceea a mafiei care căpuşează orice organism de stat şi care va profita, fără îndoială, şi de acest val de echipare.
Îmi permit să ridic şi eu o problemă: dacă tabletele nu vor fi date de la şcoală, sau dacă vor deveni inutilizabile odată cu trecerea generaţiilor, probabil că se va ajunge la un compromis. În loc să cumpere manuale de zeci de kilograme, părinţii vor cumpăra o tabletă şi vor instala gratuit aplicaţiile (în fond, manualele sunt plătite de stat). Dar cine va avea curajul să-şi trimită copilul de 7-8 ani cu o tabletă de 500 de euro în ghiozdan? Să zicem că nu le-ar sparge în jocuri copilăreşti. Însă s-ar transforma în ţinte pentru tot felul de pungaşi. Iar sistemul cu o tabletă acasă şi una la şcoală mi-e greu să cred că ar putea funcţiona.
Deşi necesară, această schimbare ridică o serie de întrebări la care nu cred că vom găsi răspunsuri foarte curând.
