facebook

IN Advertising/PR, Web

cadouri

Sunt oameni care desconsideră joburile din social media pe motiv că n-ar fi joburi adevărate. Asta şi pentru că tot felul de puşti cu pregătire în nimic au ajuns să se dea pe pagini de Facebook cu sute de mii de fani. De fiecare dată mă enervează miştourile legate de joburile din social media, dar mă enervează mult mai tare când văd oameni care merită să fie luaţi la mişto pentru munca lor. Să luăm ca exemplu imaginea din dreapta.

Nu zic de poza care e salvată în format .jpg, în loc să fie .png şi asta strică aspectul pe la fonturi, astea sunt fineţuri.

Dar nu e posibil să scrii „codouri”, să uiţi cuvinte şi, în general, să faci comunicare cu picioarele. Nu pentru un brand atât de mare. E vorba de Auchan România.

Descoperă miile de CODOURI mult dorite [DE?] copii şi   aşteptate de părinţi.

Auchan este un cont destul de bun, are 32 de magazine, dintre care 7 în Bucureşti. Se poate comunica extrem de bine pentru un astfel de client, dar trebuie să şi vrea cineva să facă asta.

De site cică s-ar ocupa Kondiment (cel puţin aşa e semnătura), nici acolo lucrurile nu stau mai bine. Dar pe social media e clar că cineva munceşte la mişto (am înţeles că s-ar putea să fie gestionat intern).

Dacă vrem ca meseria asta să fie privită cu seriozitate, trebuie să învăţăm să o practicăm.

Bonus: şi cu partea de customer care stau foarte prost.

IN Politics

Am aruncat un ochi peste adurile de Facebook, în special block-urile alea cu mai multe aduri pe care le serveşte Facebook de parcă ar sta userii obişnuiţi să se uite ce anunţuri mai sunt.

Evident, erau acolo şi 4 dintre cei mai importanţi candidaţi la presedinţie. Ponta, Iohannis, Macovei, Udrea. Aduri cu Meleşcanu sau Tăriceanu n-am văzut, dar sunt convins că n-am pierdut nimic.

Hai să vedem cum s-au descurcat aleşii pe felia asta, din adurile care mi-au apărut mie. Sunt convins că sunt mai multe, dar astea erau puse la un loc: Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

shutterstock_148706063

Ştiu că la politică, fotbal şi social media se pricepe toată lumea, dar poate că din când în când ar trebui să ne aducem aminte că şi treaba asta cu reţelele de socializare ţine de o specializare anume. Ţine tot de comunicare şi de cele mai multe ori nu-i suficient să fii doar un pasionat de domeniu ca să te descurci bine, trebuie să ai şi ceva background pe aşa ceva.

Numai că lumea nu pricepe treaba asta şi apar derapaje ca aici. Am lucrat cu artişti şi ştiu că e un domeniu destul de complicat, chiar dacă aparent e uşor de gestionat. Asta pentru că „pe hârtie” e excelent să laşi artistul să posteze singur, să se apropie de public şi să ofere o experienţă reală. În practică, oamenii ăştia rămân nişte artişti, nu nişte oameni de PR. Şi te trezeşti că te loveşte veridicitatea în cap când ţi-e lumea mai dragă. Iar aici e momentul în care un consultant în comunicare trebuie să intervină.

Pentru că nu-i nimic greşit ca Alifantis sau X sau Y să fie în sinea lor alături de Antena 3. Fiecare om are motivele şi argumentele lui, de orice fel or fi ele. Problema e când ajungi să comunici asta publicului, fanilor tăi. Şi e destul de răspândită situaţia, ţin minte că am întâlnit-o la un moment dat la o instituţie de cultură din Bucureşti care chema publicul în stradă ca să-l dea jos pe Traian Băsescu. Totul pentru că directorul respectivei instituţii era implicat în politică. Ăla ar fi fost momentul în care un specialist de comunicare ar fi trebuit să spună: „povestea asta nu intră pe canalele noastre sociale, domnule director!”.

Şi e nasol că trebuie să se revolte o lume întreagă la astfel de mesaje şi la reacţiile ulteriore ca să vină cineva şi să-l înveţe cum trebuie procedat.

Foto: Social media via shutterstock

IN Web

EPSON scanner image

Acum câteva săptămâni, Social@Ogilvy, hubul de digital al celor de la Ogilvy, a publicat un studiu conform căruia reachul organic pe Facebook e într-o continuă scădere. Iar zilele trecute a apărut o informaţie pe surse, care anunţă o reducere până la 1-2% a reachului organic. Altfel spus, reachul „organic” urmează să dispară de tot ca noţiune.

Şi asta face ca likeurile strânse cu atâta entuziasm de branduri să devină aproape inutile. În plus, agenţiile care luau bani pe planuri editoriale scrise doar de dragul reachului organic rămân fără obiectul muncii. N-o să mai existe povestea cu „promovăm o dată pe săptămână câte o postare, iar în rest ne bazăm pe reach organic”. Dacă până acum a fost greu să le explici proprietarilor de business că din cei 500.000 de fani de pe pagină mesajul ajunge numai la 16%, să vedeţi ce distractiv va fi când o să le spui că mesajul nu ajunge la nimeni şi că trebuie să bage bani. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

 facebook_budget

De fiecare dată când nu merge ceva cum trebuie pe Facebook şi completaţi nervoşi un formular la care ştiţi că n-o să vi se răspundă prea curând, mai aruncaţi un ochi pe harta asta. Bugetul cheltuit de companiile din Europa Centrală şi de Est pe Facebook reprezintă 0,70% din bugetul total. Asia stă mai bine decât noi, America Latină stă mai bine decât noi. Practic, în ochii ălora de la Facebook, suntem mai importanţi decât africanii şi decât pinguinii din Antarctica. Şi, dacă stau bine să mă gândesc, africanii s-ar putea să ne depăşească pentru că au mai multe conturi.

via

IN Advertising/PR

Social-Media-Funnel

Am urmărit discuţia de aici şi simt nevoia să recapitulăm cu toţii noţiunea de sales funnel. Nu mai vorbim de impulse buying şi scheme de marketing, o luăm simplu. Dacă produsul e scump, gigelul se gândeşte de 2 ori. Chiar de 3 ori. Nu dă fuga la magazin nici dacă vede pe un blog, nici dacă vede pe Facebook o reclamă, nici dacă vede un ad pe Google.

Pentru că e zeci de mii de euro un excavator. Şi nu, indiferent cât de bine promovezi un excavator (sau o maşină de lux, sau o vilă în Băneasa), n-o să cumpere mai mult de 2-3-10 oameni din cei 80.000 care văd mesajul. Pentru că cei mai mulţi n-au nevoie de aşa ceva, iar restul poate că nu-şi permit. Citeşte tot articolul

IN Web

Nu Facebook a distrus News Feedul, ci brandurile care s-au îmbulzit să „intre în conversaţie” şi de fapt s-au trezit că nu spuneau nimic.

Planuri editoriale la kilogram, proasta impresie că obiectivul principal este „să fim acolo”, „în ochiul utilizatorului”, „să-și amintească mereu de noi”, astea sunt lucrurile care au distrus News Feedul ca produs.

Genul ăsta de mesaje:

mesaj_inutil

Asta încearcă să explice şi băieţii de la Facebook, şi îi înţeleg parţial. Citeşte tot articolul

IN Web

Am citit câteva posturi legate de schimbările pe care le-a făcut Facebook în algoritmul de afișare a postărilor. Toată lumea se rezumă la a concluziona că va fi nasol și că ne-a păcălit Zuckerberg. Ok, dar ce facem mai departe?

Prima schimbare la care trebuie să ne așteptăm ține de distribuția bugetelor de-a lungul unui an. Dacă până acum se vorbea de construirea unei comunități și dialogul permanent, e clar că 2014 va aduce multe campanii punctuale pe Facebook. Devine ineficient să ai în permanență prezență pe Facebook, zi de zi. Pentru că vorbim de sute de euro pe care ar trebui să-i dai ca să ajungă postarea la fani. Și-atunci parcă nu-ți mai vine să postezi poze cu pisici pentru că fie le dai degeaba, fie plătești bani grei ca să le promovezi. Deci partea bună e că s-ar putea să avem conținut mai puțin și mai bun. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

semneaza_petitia

E prima oară când văd butonul ăsta lângă clasicele Like, Share, Comment. După „Semnează Petiţia” probabil că vor urma „cumpără jocul”, „cumpără melodia” şi „Click AICI” (pentru cei din presă 😀 ).

IN Casual stuff

Apropo de ce zice Subiectiv aici, e de 10 ori mai greu să găseşti sursa când ai salvat articolul în Pocket. Sau când mai mulţi dintre prietenii tăi dau share unui articol pe Facebook. Care mai e sursa? Cel care a dat primul? Cel care a dat ultimul? Toţi cei care au dat share astfel încât articolul să-ţi atragă atenţia prin gruparea pe care o face Facebook per articol?

Şi, în fond, cât mai contează sursa pe Facebook? Aţi dat vreodată add as friend cuiva doar pentru că era o sursă de articole mişto?

Meniu