online

IN Web

Sâmbătă a avut loc World Information Architecture Day 2014, eveniment dedicat specialiştilor din arhitectura informației şi organizat de agenţia Grapefruit. Au fost o serie de prezentări interesante despre arhitectura informaţiei şi nu numai, cam 50% a fost despre conţinut şi inspiraţie.

Mi-a plăcut mult prezentarea Corinei Săftescu (Sîrb) despre Revista CTRL-D, e treabă foarte serioasă acolo, planul editorial se face cu o lună în avans, proiectele conexe contribuie la consolidarea comunităţii.

Găsiţi un material pe larg la Claudia, eu vreau doar să punctez două idei interesante de la WIAD. Şi mai găsiţi un articol mişto despre arhitectura informaţiei la Ana Matei. Citeşte tot articolul

IN Web

Nu Facebook a distrus News Feedul, ci brandurile care s-au îmbulzit să „intre în conversaţie” şi de fapt s-au trezit că nu spuneau nimic.

Planuri editoriale la kilogram, proasta impresie că obiectivul principal este „să fim acolo”, „în ochiul utilizatorului”, „să-și amintească mereu de noi”, astea sunt lucrurile care au distrus News Feedul ca produs.

Genul ăsta de mesaje:

mesaj_inutil

Asta încearcă să explice şi băieţii de la Facebook, şi îi înţeleg parţial. Citeşte tot articolul

IN Web

Am citit câteva posturi legate de schimbările pe care le-a făcut Facebook în algoritmul de afișare a postărilor. Toată lumea se rezumă la a concluziona că va fi nasol și că ne-a păcălit Zuckerberg. Ok, dar ce facem mai departe?

Prima schimbare la care trebuie să ne așteptăm ține de distribuția bugetelor de-a lungul unui an. Dacă până acum se vorbea de construirea unei comunități și dialogul permanent, e clar că 2014 va aduce multe campanii punctuale pe Facebook. Devine ineficient să ai în permanență prezență pe Facebook, zi de zi. Pentru că vorbim de sute de euro pe care ar trebui să-i dai ca să ajungă postarea la fani. Și-atunci parcă nu-ți mai vine să postezi poze cu pisici pentru că fie le dai degeaba, fie plătești bani grei ca să le promovezi. Deci partea bună e că s-ar putea să avem conținut mai puțin și mai bun. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Lista câştigătorilor PR Award 2013 o găsiţi aici, n-am de ce să comentez prea mult premiile. De ce-a câştigat ăla şi n-a câştigat celălalt, ce-a avut special campania aia de-a luat premiu, astea sunt probleme care nu mă pasionează. Ce-i drept, mă surprind unii câştigători, dar n-am citit studiile de caz ca să am o imagine de ansamblu.

Ce vreau să subliniez e că Rogalski Damaschin a câştigat titlul de Agenţia anului în anul de graţie 2013 fără să aibă vreo campanie notabilă în social media. Casa 3 Play a fost o chestie mişto care s-a desfăşurat online pentru că avea treabă cu clientul, adică Romtelecom. Dar au fost implicate două vedete: Cabral şi Petreanu. Că aceste vedete au şi blog e un amănunt foarte puţin important.

Deci conform juriului de la PR Award social media nu-i aşa importantă. C-o fi greşit juriul sau nu, deja e altă poveste.

În rest, felicitări Rogalski Damaschin, le prinde bine premiul ăsta după toată povestea cu rebrandingul.

IN All Sports

După cum ştiţi, televiziunile româneşti nu se sinchisesc să achiziţioneze drepturile de difuzare a campionatului englezesc de fotbal. Premier League nu s-a văzut pe tv în primele 7 etape şi nici nu sunt şanse să se vadă prea curând.

În niciun caz nu încurajez pirateria, caut metode să consum legal conţinut, numai că în situaţia asta chiar nu există soluţii. Aşa că am testat o grămadă de streamuri online care să permită vizionarea meciurilor la o calitate decentă. Pe lângă clasicele Rojadirecta, ATDee.net şi SopCast, există nişte ruşi care au variantă plătită dar care comentează în limba lui Stalin şi AceStream. Care e un fel de sistem de streaming asemănător torrentelor (cu transfer de pachete între useri). Găsiţi aici meciurile din Premier League, instalaţi programul (e acolo un link de download) şi alegeţi meciul. După 2-3 minute se stabilizează streamul şi se vede perfect, e un delay de 1-2 minute, dar e acceptabil.

PS: Dacă ştiţi vreo variantă prin care să plăteşti şi să vezi online meciurile la o calitate bună, shoot. Nu vreau să piratez, vreau să stau liniştit în fotoliu şi să văd câteva meciuri pe săptămână.

IN Web

IAB-FORUM-2013

IAB România organizează marţi, 1 octombrieIAB Forum 2013, evenimentul anual dedicat pieţei de publicitate online. Principalele teme abordate vor fi: Conţinut, Context şi Tehnologie în comunicarea digitală. Alături de studiile de caz locale vor fi prezentate şi câteva studii de caz din afară. Aştept de la speakerii internaţionali idei interesante privind noile tehnologii şi trendurile actuale.

Printre speakerii invitaţi se numără: Caroline Henne (Regional Business Development Director, GfK), Raluca Barbu (Social Media Coordinator, Piraeus Bank), Krystyna Bebenek (Expert in Online Audience Measurement, Gemius) şi Vasile Alboiu (Creative Director, SeniorHyper). Programul complet e aici.

Pentru live-blogging vă aştept marţi tot aici.

IN Casual stuff

Pe bune că mă apuc să fac un serial.

La o întâlnire pe care am avut-o acum ceva timp, s-a pus următoarea problemă: cum le aratam companiilor care sunt impostorii în Social Media şi care sunt oamenii care au ceva habar în domeniul ăsta? Una dintre soluţii e să aştepţi să se cearnă lucrurile. Soluţia mai rapidă şi mai urâtă e să arăţi cu degetul direct personajele în cauză sperând că o să audă destui oameni. E mai urâtă varianta „b” pentru că atragi antipatii şi lumea te ia drept scandalagiu. Citeşte tot articolul

IN All Sports

Cred că situaţia asta e un studiu de caz foarte bun pentru online. Cât de important e el de fapt în zone în care comunicarea se bazează pe media tradiţională?

Probabil că fee-ul firmei care se ocupă de administrarea site-ului nu e mai mare de 500-1000 de euro pe lună. O zecime din salariulunui jucător de la Steaua. Doar că banii ăia nu s-au mai plătit. Şi n-o ziceţi pe aia cu Becali care e zgârcit, că nu e un caz izolat. Liverpool are o echipă de vreo 10 oameni care se ocupă de site, reţele sociale, content etc. Separaţi de ăia care produc emisiuni pentru postul lor TV.

Din păcate, asta e realitatea din teren. Încă se marginalizează comunicarea online, mai ales din lipsă de fonduri (dar nu numai).

Şi nu e vorba doar de fotbal, ci şi de alte sporturi. În tenis, de pildă, am avut ocazia să urmăresc câteva luni fenomenul web 2.0. E jale în toată lumea. În afară de Australian Open, care fac totul ca la carte, toate celelalte turnee au mari probleme în a comunica online. Roland Garros nici măcar n-are aplicaţie de mobil, iar celelate două turnee de Grand Slam (US Open şi Wimbledon) au nişte aplicaţii mult mai slabe decât AO (vorbim despre turnee care au bugete de zeci de milioane de dolari).

Dacă coborâm spre turneele ATP Masters 1000 cu greu mai putem vorbi despre variante de mobil, iar mai jos nici măcar nu se transmit live scorurile pe site! Galerii foto sau ştiri în timpul turneului? Din când în când, cam o dată la două zile. De alt tip de content nu poate fi vorba. Iar în cazul fericit în care există o pagină de Facebook, aceasta e folosită când şi când.

Ba chiar am întâlnit şi cazuri în care turneul nu avea un site propriu-zis, ci era integrat în site-ul bazei care găzduia competiţia. Şi cum site-ul respectiv nu avea versiune în engleză…

IN Casual stuff

La momentul actual au paywall următoarele siteuri:

ZFCorporate
Dilema Veche
Zoso.ro
IqAds
Smark

Jumătate (dacă luăm în calcul Smark si IqAds ca o singură entitate) au introdus secțiuni plătite în ultimele 3 luni. Sunt convins că pe parcursul acestui an lista se va dubla. Deocamdată suntem la faza de test, multe siteuri vor da greş, dar altele vor continua în direcţia asta.

In fact, many of those surveyed said they couldn’t believe it took them so long to go that route.

„We should have put that wall up years ago,” one respondent said, according to the report. Another publisher said: „Locking down our websites has kept our total circulation fairly stable over the past four years. Free web content will not contribute to a successful business model in the future.”

Lectură suplimentară: Online Paywalls are here to stay, Wall. Paywall, The New York Times Paywall Is Working Better Than Anyone Had Guessed.

IN Casual stuff

Citeam zilele trecute un articol despre berea la PET (care depăşeşte 50% din preferinţele românilor) şi mi-am pus o întrebare. Dacă tot suntem o piaţă aşa atipică şi consumăm în prostie bere la PET preferând-o în mai toate situaţiile, de ce nu avem mai multe campanii online cu bere de-asta la PET?

Bucegi este cea mai vândută bere din portofoliul Heineken România şi nici Gambrinus sau Neumarkt nu stau chiar rău. Şi cu toate astea noi avem cele mai multe campanii la Heineken şi Ciuc.

Oamenii care consumă bere la PET n-au internet, sau care e logica? De ce să facem concomitent campanii la branduri cu acelaşi target când ne-am putea îndrepta atenţia şi spre alt tip de consumator? Sunt convins că îi putem găsi pe oamenii ăştia şi pe Sport.ro, şi pe anumite bloguri. Trebuie doar să înţelegem că pagini frumoase de Facebook nu merită doar brandurile de fiţi, ci şi alea mai pentru popor.

Meniu