Am ajuns prima oară la Summer Well în 2012. Auzisem lucruri bune despre acel mic festival (pe-atunci) centrat pe relaxare şi muzică indie. Pe vremea aia era mai degrabă ceva restrâns, pentru hipsteri, cu spaţii largi şi multe zone liniştite prin Domeniul Ştirbey, cel care găzduieşte evenimentul. Citeşte tot articolul
Chiar dacă n-am reuşit rezultatele aşteptate la Euro 2016, cred că ne-am ridicat la înălţime cel puţin într-o privinţă. Suporterii români au fost mai mulţi ca niciodată în tribunele stadioanelor franceze, au luat cu asalt Parisul, au dansat, s-au bucurat, au încurajat naţionala până în ultima clipă. Nu-mi amintesc niciun turneu final la care să fi văzut aşa mulţi români în tribune, eu am văzut o mulţime de poze de pe stadion în newsfeedul Facebook. Citeşte tot articolul
20 iunie 2000. România joacă contra Angliei la Euro şi Alan Shearer, legenda lui Newcastle, se pregăteşte să bată un penalty. Englezul marchează şi pe mine mă apucă panica: dacă ne bat şi nu ne calificăm? Marcase Chivu pentru 1-0, dar golul lui nu mi-l mai amintesc. După câteva minute dă şi Michael Owen gol. E minutul 45 şi englezii intră la pauză cu gândul la sferturi. Nu mai ştiu cum a egalat Dorinel, dar încă simt tensiunea din ultimele minute şi penalty-ul obţinut de Moldovan. I-am bătut şi ne-am dus noi mai departe în locul lor. A fost prima dată când am ţipat prin casă, ba chiar am ieşit şi pe balcon. Oricum era isterie generală în cartier. Să laşi acasă Anglia şi Germania se întâmplă o dată la câteva zeci de ani. Citeşte tot articolul
Mă dădeam ieri pe AdsOfTheWorld şi am văzut clipul de mai jos.
Orchestră, oameni obişnuiţi care dirijează, parcă am mai văzut ideea asta la Orange acum câţiva ani! Şi chiar aşa a fost. Senior Hyperactive (actualmente Lowe Profero) a făcut chestia asta în 2013 pentru Orange şi Festivalul Enescu.
Găsiţi aici un clip.
Şi în mod normal orice creativ ar sări în sus să spună că e o idee copiată. Dar mie mi se pare că e o foarte probabilă coincidenţă. Eu îmi imaginez cum trebuie să fi fost brieful: avem un festival, hai să promovăm atât brandul nostru de telecom, cât şi muzica clasică. Şi cineva s-a gândit: ce-ar fi să pune un kinect şi să le permitem oamenilor să dirijeze chiar ei?
Au trecut aproape două luni de când testez sistemul Smart Home de la Orange. E cel mai lung test pe care l-am făcut cu un produs, însă nu-mi dau seama când a trecut timpul ăsta. Pur şi simplu m-am obişnuit cu el de parcă l-aş fi avut dintotdeauna, a devenit parte din rutina zilnică. Cred că ăsta e principalul avantaj al sistemului: odată setat aproape că uiţi de el prin casă, totul se integrează fără probleme în peisaj. Arată uşor futurist, dar nu ciudat, fix cât să atragă puţin atenţia vizitatorilor şi să pornească o conversaţie. După ce a dispărut elementul de noutate, eu nici n-am mai băgat de seamă senzorii. E drept că în primele săptămâni mă jucam non-stop ba la senzorul de mişcare, ba la cel de uşă&fereastră şi aşteptam să vină notificările.
Acum e ceva absolut obişnuit să primesc mail când se deschide uşa de la intrare şi sistemul e setat pe „Away”. Mă gândesc automat că a ajuns acasă colega de apartament, iar uneori verific pe cameră doar ca să mă distrez, nu că aş avea emoţii de vizitatori nepoftiţi. Citeşte tot articolul
Ştiu că se vorbeşte de câţiva ani despre casele inteligente, dar mi se părea destul de departe momentul în care voi ajunge să şi folosesc aşa ceva. Mereu am avut impresia că astfel de echipamente sunt accesibile doar celor bogaţi, însă lucrurile nu stau deloc aşa.
De câteva săptămâni testez soluţia Orange Smart Home, un sistem prin care poţi controla de la distanţă tot ce se întâmplă în locuinţa ta. Momentan sistemul nu este disponibil pentru comercializare, însă nu mai e mult până la lansarea oficială. Deocamdată s-au făcut o serie de teste, 50 de clienţi Orange fiind aleşi să testeze sistemul şi să ofere feedback. Lor li s-au adăugat şi câţiva bloggeri. Citeşte tot articolul
Omul a ajuns un puzzle foarte complex. Asta dupa ce la un moment dat era doar consumator. Acum e si PC, si pachet de servicii telecom de la Orange si fetele pe care le-a sarutat si cele pe care urmeaza sa le sarute si suma tuturor faptelor sale.
Nu se mai consuma produse ci se asimileaza. Ori esti un PC ori esti un Apple mare si zemos. Principiul spune-mi ce consumi ca sa-ti spun cine esti se aplica foarte bine.
Daca Microsoft merge bine pe ideea de „pc-ul este o chestie default”, la Orange n-am inteles de ce trebuie sa fiu suma tuturor oamenilor cu care comunic. Sigur… comunicarea ma face sa fiu ceea ce sunt, deci comunicand tot mai mult, cu noile planuri tarifare devin un om mai complex bla bla.. dar cine sta sa se gandeasca atat?
La cei de la Microsoft e destul de simplu: Apple e de fitze, e mai mult decat ne trebuie, e scump. Microsoft e pentru popor, e al tuturor. Si Orange? Orange are o strategie destul de neclara… poate urmeaza ceva interesant..
Cica o parte din oamenii de la coada Orange Concept Store de la lansarea iPhone 3G in .ro ar fi fost platiti de Orange. Adica cum? Noi facem un happening. Nu invitam vedete sau alte prostii dar pentru ca nu putem sa dam gadgetul nostru de 2 lei (e foarte tare dar am auzit ca are tone de probleme) tinerilor din Bucuresti, o sa platim niste gura-casca sa para interesati de lansare.
De ce sa dam bani unei formatii sa interpreteze 3 melodii jumate sau de ce sa facem altfel? Nu. Comunism-style – cozi frate!
Incepand de azi nu mai raspund la telefon in weekend.
vineri la ora 16:00 imi inchid telefonul pana luni dimineata. Ma gasiti pe mail si messenger.
Coincidenta sau incompetenta? Oricum… dupa un an de la interviu se pare la Leo inca nu era pregatita pentru un astfel de client mare.
Concluzii:
Leo fara Naumovici pe partea de creatie nu o duce prea bine.
Naumovici fara Leo o duce foarte bine.
Deci Naumovici nu se intoarce la Leo.
Pentru Ogilvy urmeaza perioada beta cu contul Cosmote.
Cohn&Jansen are un loc liber.
Tempo da party.
IQads face pseudo-jurnalism. (vezi comentariul lui Naumovici)
Sa curga C.V.-urile!
