Deşi nu pot să spun că mă omor după numele ăsta, îmi place site-ul Golazo. Parte din grupul HotNews, noul site de sport al lui Tolontan şi Ţepelin adună o bună parte din echipa de la GSP (apropo de asta, cum l-or fi ţinut pe Ovidiu Ioaniţoaia acolo?). Citeşte tot articolul
Hey, salut, vrei să auzi o idee proastă? Weekendul viitor o să merg pe bicicletă de la Bâlea până la Constanţa.
Ce tare! Can I tag along?
Era 8 sau 9 august şi eu habar n-aveam în ce s-a băgat Ergo, cu atât mai puţin în ce m-am băgat eu.
Planul lui era „simplu”. Să plece de la Bâlea lac şi să ajungă la mare dintr-un foc, doar cu opriri de alimentare şi odihnă. 520 de km. CINCISUTEDOUĂZECIDEKILOMETRI! Estimase 28 de ore, ceea ce n-a părut inuman din prima. Citeşte tot articolul
România a ratat pentru a doua oară la rând prezenţa la Jocurile Olimpice la proba de gimnastică feminină. Nadia, Simona Amânar, Andreea Răducan şi celelalte medaliate olimpice care au câştigat ani la rând primele locuri la aceste concursuri probabil că sunt uimite de ce se întâmplă.
Suntem pe locul 5 în clasamentul all time la medalii, după Rusia, SUA, Japonia şi China. Am fost zeci de ani în frunte. Citeşte tot articolul
Google a publicat cele mai populare căutări din România în 2018. Şi pentru că ăsta nu e genul de blog pe care postăm comunicatul de presă cu copy-paste şi ne vedem de treabă, să vedem ce concluzii putem trage. Citeşte tot articolul
Nick Kyrgios şi Alexander Zverev Jr. sunt 2 dintre jucătorii promiţători ai tinerei generaţii din tenisul masculin. Australianul are 21 de ani şi deja şi-a creat o imagine de băiat rău al circuitului ATP, iar neamţul are doar 19 ani. Se vorbeşte despre un duel al viitorului, o dispută ce va deveni clasică în anii următori. Amândoi sunt deja în top 20 şi pot ajunge în top 10 curând.
Eu mizez pe neamţ pentru un Grand Slam în 2-3 ani, poate chiar mai rapid dacă are puţin noroc. Kyrgios trebuie mai întâi să se cuminţească, abia apoi are şanse reale la un turneu major.
Însă ce voiam să vă arăt este cât de spectaculos joacă băieţii ăştia doi. Dacă vor continua în ritmul ăsta, e foarte probabil să ne întoarcem la o epocă a tenisului spectacol, în care nu se mai pune accentul doar pe forţă şi viteză de deplasare. Urmăresc meciuri de tenis de vreo 20 de ani, iar forţa a devenit din ce în ce mai importantă. Tenisul a devenit un poc-poc rapid şi s-a pierdut o parte din spectacol.
Modul în care joacă băieţii ăştia ţine de personalitatea fiecăruia dintre ei. Le place să fie în centrul atenţiei, aşa că meciul din sferturi de la Miami s-a transformat pe alocuri într-un fel de demonstrativ. Excelente schimburi 🙂
Îmi place să fac sport, chiar mi se pare că e util să te mişti de 1-2 ori pe săptămână cât să dai jos slănina afumată şi baclavalele servite la ceas de seară. Nu mă consider pasionat de aşa ceva şi e o adevărată aventură să port o conversaţie cu oamenii care mănâncă, respiră şi visează doar sport. Şi aici nu mă refer la cei din comunitatea 321 sport, care sunt foarte chill, dar te mai loveşti de tot felul de cetăţeni, iar conversaţiile sunt cam aşa:
– Faci spinning? Tare! Cât scoţi? Eu am scos 4,38 pe tură la intensitate 7, cu puls 115 şi tensiune 14 cu 3. Tu cum eşti? Mai bun? Mai slab? Faci de mult?
– Uhm… nu ştiu, merg de 2 ori pe săptămână şi trag cum pot.
***
– Mă gândeam să-mi iau şi eu o brăţară care să monitorizeze pulsul. Ce să-mi iau?
– Da? Păi uite, ia-ţi un ceas! Măsoară altitudinea, presiunea sângelui, cadenţa, diferenţa de nivel, e conectat la satelit, are nivel de intensitate, face paralele cu alte antrenamente.
– Eu aş vrea doar să-mi ştiu pulsul…
– Da, ceasul e clar bun, mai ales când alergi, când înoţi, când mergi cu bicicleta pe munte.
– Dar eu nu fac nimic din toate astea, doar merg la spinning…
– Ah, atunci nu ştiu. Dar îţi recomand un ceas, poate te apuci de restul.
Pentru că prăjiturile şi shaormele din miez de noapte au început să se vadă, m-am apucat de sport. Şi, povestind oamenilor despre asta, m-am lovit de următoarea reacţie: „ah, păi nu te-ai îngrăşat aşa tare!”.
Ceea ce ar putea fi un semn bun, dar de fapt e cea mai mare capcană. O atitudine de genul ăsta e extrem de păguboasă. În primul rând că ne păcălim singuri, tragem de timp şi nu facem nimic în legătură cu problemele noastre mici. Puţină burtă, nişte kilograme în plus, un administrator care ne fură, un primar care a pus nişte borduri de sute de mii de euro, un parlamentar care a luat o şpagă mică etc.
E cel mai simplu să rezolvăm problemele cât sunt încă mici, în loc să aşteptăm ca ele să devină critice. Din păcate, nimeni nu face asta. La dentist mergem doar când doare foarte tare, la alţi medici la fel, iar pentru sport nu mai zic. Trebuie să nu ne mai încapă pantalonii ca să ne dăm seama că ceva e greşit.
Partea bună atunci când te apuci din timp să-ţi rezolvi problemele e că nu trebuie să faci eforturi mari ca să îndrepţi lucrurile. 2 prăjituri seara în loc de 3, un Dil Kebap mic în loc de Maxi, o seară în care înlocuieşti pizza cu sportul şi gata.
Tocmai ce s-a încheiat primul Euro pe care nu l-a putut vedea integral tot poporul român. Spun că s-a încheiat, pentru că Anglia – Islanda a fost ultimul meci transmis exclusiv de DolceSport.
A fost pentru prima dată când TVR n-a mai cumpărat toată competiţia, ajungându-se la sistemul cu o opţiune free-to-air şi restul meciurilor date de televiziunea specializată. În unele ţări televiziunea care transmite meciurile e accesibilă cu abonament separat, cum se întâmplă cu SkySports în Anglia. La noi meciul free-to-air, adică cel mai important al zilei, a fost transmis de ProTV. Citeşte tot articolul
Un fluierat scurt, două, apoi trei, toate pe aceeaşi tonalitate, la fel de puternice. Antrenorul îi transmite sportivei din bazin că a fost ajunsă din urmă de adversare. Alte fluierături sacadate răzbat prin hărmălaia generală pe care înotătoarele n-o aud decât la final.
Înotul este unul dintre puţinele sporturi în care te baţi cu adversarul fără să-l vezi, fără să ştii clar care e situaţia în clasament. Aceste fluierături sunt singura informaţie care ajunge la sportivi în cele câteva zeci de secunde de competiţie, cel mult minute (pentru probele de rezistenţă). 20-30 de secunde în care dai tot ce ai mai bun, îţi împingi limitele sperând să scoţi cel mai bun timp. Citeşte tot articolul
Încă vreo oră până începe sfertul de finală de la Australian Open, toată România e cu sufletul la gură şi aşteaptă meciul de tenis dintre Simona Halep şi o fată care habar n-avem cine e dar trebuie să piardă, pentru că Simona noastră oricum e mai bună, că doar e a noastră şi e talentată şi datorită descendeţei ei din poporul român a ajuns acolo unde este.
Deoarece sunt foarte mulţi fani-de-mici ai Simonei care se vor uita în noaptea asta pe Eurosport, să facem o recapitulare sumară a regulilor după care ne ghidăm. Citeşte tot articolul
