teatru

IN Teatru

distopie_shakespeare_remix

Am ajuns săptămâna trecută la TNB după foarte mult timp şi mă bucur că lucrurile intră în normal acolo. O parte din săli sunt deja gata, aşteptăm ca până la finalul anului să se încheie totul. E excelent să vezi că o parte din cele 7 săli proiectate sunt deja folosite pentru tot felul de spectacole. Dacă Sala mare şi Sala Studio sunt mai potrivite pentru abordările clasice, presupun că celelate săli vor găzdui experimentele despre care vorbeam aici.

Şi „Distopie. Shakespeare. Remix” e un astfel de experiment. Am ajuns aproape întâmplător marţea trecută, la premieră n-am fost în Bucureşti aşa că nu apucasem să văd spectacolul.

Aşa cum bănuiam, e o nebunie pentru cei care au văzut Shakespeare mult. Dacă n-aţi citit piesele de bază ale dramaturgului englez, probabil că n-o să vă impresioneze la fel de mult. Cred că această punere în scenă e făcută pentru cei care sunt dispuşi să se joace puţin cu textele din Regele Lear, Hamlet, Romeo şi Julieta. Sunt trimiteri la majoritatea operelor importante ale lui Shakespeare, chiar dacă povestea de bază e cea din Regele Lear. Totul e structurat pe modelul unui joc video, cu o mulţime de proiecţii video. Un spectacol multi-media în adevăratul sens al cuvântului. Citeşte tot articolul

IN Teatru

leonce_lena

Zilele astea sunt la Festivalul Internaţional de Teatru Oradea şi am reuşit ieri să văd Leonce şi Lena. Au venit o mulţime de spectacole bune la Oradea, dar eu fix pe cele de la Trupa Iosif Vulcan voiam să le văd, că la Odeon, Nottara sau Bulandra ajung mult mai uşor decât pe malul Crişului.

Cei de la Iosif Vulcan m-au câştigat odată cu punerea în scenă a spectacolului „A douăsprezecea noapte„, pe care l-am văzut de 2 ori într-o săptămână şi pe care abia aştept să-l revăd când oi avea ocazia. De-asta abia aşteptam să văd noua trăznaie gândită de Mihai Măniuţiu pe muzica Adei Milea. Şi chiar e o trăznaie în adevăratul sens al cuvântului, cu vreo 20 de personaje care cântă şi dansează non-stop, care râd şi care te fac să nu poţi sta locului pe scaun 🙂

Mi se pare că e un exerciţiu foarte interesant, nu la fel de bun ca A douăsprezecea noapte, dar pe alocuri delicios. Şi îl văd ca pe un spectacol necesar în evoluţia acestui experiment care se desfăşoară la Oradea. Nu sunt multe teatre de Stat în care să se experimenteze cum se întâmplă aici, la Bucureşti ne lipseşte asta. E drept că acolo avem o mulţime de teatre independente care experimentează în fel şi chip, dar nu m-ar deranja să văd ceva mai mult curaj şi la teatrele mari. Sigur, vor ieşi şi lucruri mai puţin bune, dar până la urmă vom avea parte şi de nişte spectacole care să ne facă să spunem „WOW! Nu mă aşteptam la asta!”.

Tot cu această ocazie a intrat definitiv pe lista mea de actori preferaţi Richard Balint, pe care l-am văzut prima oară în The Full Monty (alt spectacol pe care îl recomand cu căldură).

IN Teatru

cover_fito_2014

Adică Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea.

Formatul acesta a debutat anul trecut, a fost un real succes, aşa că s-a reluat şi acum. Sunt practic 3 festivaluri într-unul singur: Festivalul de teatru scurt (21-28 septembrie) – aflat la ediţia a XX-a, Festivalul de teatru Fringe (20-28 septembrie) cu spectacole de stradă şi Festivalul de teatru pentru copii ARCADIA (20 septembrie – 12 octombrie) cu spectacole ale şcolilor de teatru.

Sunt mai bine de 3 săptămâni de teatru la Oradea, eu voi ajunge weekendul viitor pentru câteva piese, programul e extrem de încărcat (şi al meu, şi al festivalului 😀 ).  Găsiţi aici toate spectacolele.

Eu am câteva recomandări, în cazul în care ajungeţi prin Oradea. Citeşte tot articolul

IN Ideo Ideis

În caz că n-aţi aflat deja, zilele astea sunt la Alexandria cu ceva festival de teatru. Ideo Ideis sau pe-acolo. Eh, tinerii ăştia nu numai că fac un festival super mişto, dar şi-au propus să educe şi publicul. Aşa s-a născut serialul „Sfaturi pentru spectatori” pe care îl veţi vedea pe canalul de Youtube al Ideo Ideis în zilele următoare.

După cum bine zicea cineva, ar trebui să se dea serialul ăsta înainte de orice spectacol din ţara asta. Enjoy!

IN Ideo Ideis

ideo_acasa

A început Ideo Ideis IX. Am ajuns ieri în Alexandria şi am făcut de toate. Am filmat, am stat în şedinţe, am descărcat un camion de apă, am sortat poze, am făcut un spoof. Şi am fost atât de ocupat încât n-am reuşit să simt deloc atmosfera aia care mă vrăjise în anii trecuţi.

Pe urmă a început gala de deschidere şi am simţit cum mă izbeşte un val de energie, fix la intrarea tuturor participanţilor în sală. Citeşte tot articolul

IN Teatru

conferinta_ideo

Sunt aproape 3 luni de când am intrat în familia Ideo Ideis şi habar n-am cum a trecut timpul. M-am trezit azi că mai sunt 4 zile până la festival şi că plec în curând spre Alexandria. Am făcut în lunile astea o mulţime de chestii mişto, s-a nimerit să fie fix provocarea de care aveam nevoie. Sau schimbarea. Sau elementul de noutate, puteţi să-i spuneţi cum vreţi. Cert e că am ajuns într-o echipă neobosită în care lucrurile se fac cu zâmbetul pe buze. Nici nu ştiu cine avea mai multă nevoie de cine. Eu de ei sau ei de mine.

Departamentul de comunicare (aka Team Comm) zici că funcţionează în formula asta de ani de zile, atât de bine e uns. Iar serile în care am renunţat la un serial sau la o partidă de FIFA ca să scriu un plan de comunicare sau o ştire pentru site au fost cele mai mişto. Şi chiar dacă jobul ăsta nu se încheie în nicio seară mai devreme de ora 1, parcă acumulez energie în loc de oboseală. Citeşte tot articolul

IN Teatru

Anul trecut, imediat după ce m-am întors de la Alexandria, am început să număr zilele până la următoarea ediţie Ideo Ideis. Nu ştiam pe-atunci că oamenii mişto de acolo îmi vor propune să fac parte din familia lor, însă deja simţeam că aparţin fenomenului care se petrece acolo.

Acum nu trece zi fără să mă bucur că lucrez alături de o gaşcă frumoasă pentru festivalul care are loc anul acesta între 18 şi 26 august la Alexandria.

Şi pentru că Ideo Ideis e o mare familie, asta am hotărât să comunicăm pentru ediţia a 9-a. Pentru că familia e cea care te aşteaptă mereu acasă, chiar dacă uneori uiţi să mai treci pe acolo. Familia are răbdare să aştepte când mai amâni revenirea cu o săptămână pentru că trebuie să ajungi weekendul ăsta la petrecerea aia tare, familia zâmbeşte larg când dai o fugă de o zi ca să mai mănânci o ciorbă bună şi nişte fasole bătută. Şi tot familia e cea care te întreabă uneori cu sfială, alteori cu hotărâre: „Tu când mai ajungi pe-acasă?„.

Spotul din acest an e despre aşteptare, familie şi teatru. Şi dacă vi se pare lung, să ştiţi că tot aşa ni se pare şi nouă aşteptarea de peste an, până când se face timpul să vină copiii la Ideo 🙂

Mai multe detalii despre spot şi ce pregătim la Ideo Ideis 9 veţi găsi şi pe blogul oficial, pe care l-am lansat ieri.

Teatru pe Promenada

question_answer0
IN Teatru

festival-teatru

Foarte mişto ce comunică Promenada de când au deschis terasa, o mulţime de evenimente interesante care te obligă să treci pe acolo. Iar atmosfera de pe terasă este extrem de vie, am fost recent pe acolo şi am rămas surprins.

E bine că au ales să acorde atenţie şi teatrului, mai ales că au dat o şansă actorilor tineri, care au spectacole bune. Între 18 şi 27 iulie are loc Festivalul de Teatru în Aer Liber. Sunt piese de pe la Mignon, de pe la Godot şi de la Teatrul de pe Lipscani, spectacole de care am auzit o mulţime de lucruri bune.

Mi-ar fi plăcut să văd Moftul român, De veghe în lanul de ocară şi Ieri, azi, mâine şi oricând. Până la urmă probabil că o să le prind prin Bucureşti, dar voi mergeţi să le vedeţi.

Îmi pare tare rău că fix în perioada asta o să fiu în concediu şi ratez cu totul. Programul detaliat e aici, intrarea e liberă.

IN Teatru

radu_stanca

Şi a fost FITS 2014, cea mai bună decizie pe care am luat-o în prima jumătate a anului în materie de călătorii. Are festivalul ăsta o magie aparte care mă seduce în fiecare an. De data asta mă bucur că am fost în tihnă şi am biftat tot ce-mi doream, inclusiv vizite prin împrejurimile Sibiului.

Am fost acolo #pentruteatru şi am reuşit să văd, pe lângă cele 3 piese la care aveam deja bilete, spectacolele de dans ale brazilienilor de la Cisne Negro Dance Company. Mişto, plini de energie puştii, chiar dacă mai au de crescut. Citeşte tot articolul

IN Teatru

Mâine dimineaţă plec spre Sibiu, prind ultimele 4 zile ale Festivalului Internaţional de Teatru. Şi mă duc acolo într-un mini-concediu, fără niciun fel de temă. Exclusiv #pentruteatru, fără ca această deplasare să intre în vreun media plan de brand, fără să fie parte din vreo campanie.

Şi o să-i rămân mereu recunoscător Ruxei, care m-a convins să merg la Sibiu şi care mi-a arătat cât de mişto poate fi festivalul ăsta. Nu sunt singurul care de câţiva ani merge de capul lui acolo şi tot mai vrea să revină, de la an la an suntem mai mulţi.

O să prind toate spectacolele pe care le-am selectat aici, ba chiar şi altele la fel de atrăgătoare. Ne citim zilele astea pe hashtagul #pentruteatru. Revin şi vă povestesc cum a fost.

Meniu