Mi-am adus aminte de întrebarea care m-a măcinat în ultimele săptămâni. De ce mai există covrigi de Buzău? Cine-i mai mănâncă? Covrigii de Buzău mi se par cea mai odioasă amintire a sărăciei. Apă, sare, făină şi nişte drojdie. Totul într-un amestec tocmai bun să-ţi spargi dinţii.

Înţeleg că unii oameni or fi nostalgici şi mai ronţăie din când în când nişte covrigi ca să-şi amintească de vremurile în care mergeau la colindat şi primeau aluatul ăsta întărit, dar acum n-o mai ducem chiar aşa rău.

Ne-a adus cineva nişte covrigi şi zac în debara. Pentru că înainte să-i mâncăm va trebui să terminăm bomboane de pom, prăjituri, tort şi alte chestii. Deci probabil că vor ajunge la gunoi.

Deci serios, de ce mai există covrigii de Buzău când ne permitem aproape orice altceva mai bun?