in Casual stuff

Cu ce-am rămas după FITS 2012


Foto: Sebastian Marcovici

Cu un zâmbet larg pe faţă.

Conduceam spre Bucureşti şi mă gândeam la efortul depus de atâţia oameni ca să iasă lucrurile cum trebuie. La cei 300 de voluntari care au muncit zi şi noapte, la cei 140 de actori din distribuţia spectaculosului Faust al lui Purcărete, la sutele de artişti alături de care luam micul dejun la hotel, la cei care au cântat sau au jucat în ploaia rece de la Sibiu. Sau la muzicienii care repetau zilnic, în surdină, în camerele de hotel (şi datorită cărora rămâneam minute în şir pe hol, ascultând pe furiş).

Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu este un efort colectiv şi asta se vede. Contribuie atât organizatorii, cât şi voluntarii (români sau străini), turiştii, partenerii/sponsorii, artiştii, sau spectatorii. Spre deosebire de Bucureşti, publicul de la Sibiu se bucură de festival. În capitală mulţi au senzaţia că li se cuvine fiecare eveniment şi uneori participă uşor plictisiţi. A dispărut bucuria, iar un eveniment precum Festivalul George Enescu (ca să dau doar un exemplu) este considerat ceva normal. Se simte mai puţin aerul de sărbătoare. Cumva, în Bucureşti manifestările culturale importante trăiesc în paralel cu viaţa oraşului, pe când la Sibiu FITS-ul este vreme de 10 zile inima locului.

M-am bucurat că la FITS am reuşit să fur meserie printre picăturile de ploaie. De la Ruxa şi nu numai. Am apreciat versiunea de mobil construită de o firmă din Sibiu, am apreciat implicarea celor de la Oriflame (care ne-au aşteptat cu un mic pachet de bun-venit), cărţile de vizită personalizate de Print Center şi romanul primit de la editura Humanitas. Întâmplător, uitasem să-mi iau ceva de citit şi s-a nimerit la fix.

În general, partenerii online au făcut eforturi reale pentru ca lucrurile să iasă bine. Cei de la Danone au trimis două frigidere pline cu iaurturi pentru cei 300 de voluntari, cei de la Continental Hotels au venit special la Sibiu ca să ne cunoască şi să ne dea nişte carduri personalizate pe care scrie „Blogger Friend” (şi care sunt valabile pe viaţă în toată reţeaua). Cum am zis, a fost un efort colectiv.

Tot la FITS am învăţat că pentru un astfel de eveniment e nevoie de versiune mobilă a programului şi de o listă tipărită a conturilor sociale pentru toţi partenerii (deşi n-am mai văzut aşa ceva pe la niciun eveniment, simt că e utilă şi voi folosi ideea când va fi cazul). Şi că doar după mai multe ediţii ajung lucrurile să meargă foarte bine.

Nu în ultimul rând, de la Sibiu m-am întors cu poveşti. Nu despre oameni, cum ar zice Nebuloasa, ci despre cartofi prăjiţi 😀 Da, FITS 2012 a fost despre teatru, dans, ploaie, cartofi prăjiţi şi modul în care toate astea unesc oamenii.

PS: O singură problemă am identificat anul ăsta. Se pare că domnul Constantin Chiriac n-are pile la Busu, la cât a plouat. Sperăm să se remedieze problema până anul viitor 😀

2 comentarii. Leave new

  • Are mai sus, ca nu degeaba a facut recital in Catedrala Metropolitana 🙂
    Dar poate ca anul asta trebuia sa ploua, cu muuult mai mult decat in alti ani, pentru ca cei care iubesc teatrul si spectacolul sa’si testeze limitele si sa se bucure, inca si mai mult, IN CIUDA PLOII! Si, nu in ultimul rand, pentru ca o mana de bloggeri sa danseze in ploaie la clubul festivalului 🙂
    Multumesc, Alex, ca te’ai lasat vrajit de FITS! 🙂

    Răspunde
  • Multumesc de invitatie! 😀

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu