La FITS 2012, Vlad Petreanu ne-a surprins în timp ce butonam de zor telefoanele mobile (de fapt, dacă nu mai au butoane, poţi să spui că butonezi?). Cam în acelaşi timp Bogdana trăgea o concluzie care m-a deranjat. Da, sunt cazuri în care bloggerii acceptă să scrie pe sume mici sau pe atenţii nesemnificative. Dar n-o fac neapărat „de fraieri”. Deşi tweetul Bogdanei n-are nicio legătură cu festivalul, m-am raportat la ceea ce făceam în momentul respectiv: participam la o manifestare culturală în calitate de blogger oficial. O poziţie care presupune nişte responsabilităţi şi care oferă nişte beneficii. Cum ar veni noi scriem şi suntem răsplătiţi într-un fel de organizator/agenţie/companie.
Doar că de multe ori implicarea depăşeşte orice limite contractuale şi asta m-a deranjat la concluzia Bogdanei. Sunt cazuri în care experienţa este atât de puternică încât simţi nevoia sinceră de a nu mai ţine cont de înţelegeri prealabile. Chit că e vorba de o campanie, chit că e vorba de un eveniment foarte bine făcut. Iar dacă asta înseamnă că ne vindem pentru mărunţiş, îmi asum acest neajuns. Dar sunt convins că în multe situaţii nu mai scrii pentru că aşa e contractul sau pentru că vrei să ajungi la 10.000 de unici, ci pentru că pur şi simplu îţi doreşti să transmiţi mai departe ceea ce ai văzut. Iar de multe ori un grad ridicat de implicare este interpretat greşit.
Şi ca să ajungem la exemplul concret: în cadrul FITS am fi putut scrie 2-3 posturi legate de piesele de teatru văzute pentru ca în restul timpului să stăm la cafele. Teoretic, evenimentul ar fi avut acel media coverage pentru care eram acolo. Dar când ajungi la faţa locului şi vezi cum actorii joacă piesele ore în şir într-o ploaie cruntă, când fiecare rază de soare reprezintă motiv de bucurie, când dansezi noaptea târziu alături de voluntarii fără de care festivalul n-ar fi fost posibil, pur şi simplu nu poţi să stai cu mâinile în sân – trebuie să împărtăşeşti oamenilor de acasă toate astea. Pe de-o parte lumea trebuie să ştie cât de mult şi de frumos se munceşte, iar pe de altă parte cititorii merită să vadă nişte materiale cât mai bune, scrise din suflet.
8 comentarii. Leave new
Asa este, lumea este satula de mizeriile din mass-media, mai vor si bloguri unde se scrie din suflet pt suflet ca sa zic asa. Sa scriem din ceea ce simtim, ce ni se intampla in viata de zi cu zi. Eu de exemplu scriu din suflet si ma leg de ceea ce mi se intampla in viata de zi cu zi, ador sa scriu , si ma descarc scriind! O zi frumoasa !:*
Asta este frumusetea blogurilor. Ofera o perspectiva subiectiva asupra unui eveniment astfel incat sa stii la ce sa te astepti de la viitoarele editii.
Pur si simplu media nu ofera acea informatie tangibila de care avem cu totii nevoie.
Apreciez implicarea si stiu ca uneori scrii din pasiune, nici macar pentru bani. Asa am facut si eu cu Festivalul de Jazz de la Garana, cat am fost in tara. Am ajutat acolo, am scris despre el, chiar fara sa am un ‘contract’.
In alta ordine de idei exista o groaza de bloggeri care scriu pe nimic, iar asta trage ‘industria’ in jos. Pentru ca si companiile vad ca nu trebuie sa dai bani seriosi, daca se scrie pe gratis sau pe un tricou. Nici aia nu sunt tampiti. In momentul in care stii ca poti sa ai promovare aproape gratis, nu esti nebun sa bagi zeci de mii de euro intr-o campanie, cand rezolvi treaba cu un iPad pe care sa se bata gloata sau un bilet la discoteca.
Tot apropiat de tema asta, exista si riscul de a ‘intoxica’ cititorii. In ultimele zile in cel putin o treime din blogurile pe care le ‘scanez’ zilnic, am dat de articole despre acest eveniment. pe care il apreciez si la care probabil veneam daca eram acasa. Dar reactia, dupa ce in fiecare zi citesti despre el si NIMIC altceva din ce-l face pe bloggerul ala interesant pentru tine, este sa spui ‘buzz off’. Si uite ca se ajunge la saturatie si scarba, chestii care chiar nu merita sa fie legate de un eveniment atat de misto.
Si promovarea asta trebuie facuta cu cap. Si cand ai un ‘serial’ intreg despre ceva, e bine sa alternezi subiectele, pentru ca altfel iti strici blogul.
@dojo stiu ce zici, intamplator sunt de ambele parti ale baricadei. Totusi, ma uit si pe rezultatele unei campanii si imi dau seama ca uneori cerintele foarte ridicate nu sunt justificate.
Cat despre frecventa postarilor pe un anumit subiect, eu incerc sa alternez temele, sa ofer si alt tip de continut chiar daca sunt plecat prin tara. E un efort suplimentar, dar tine de minimul respect fata de cititorii care nu sunt interesati de teatru, film sau sportul despre care scriu in momentul respectiv.
Dar o sa ma gandesc la ideea legata de suprasaturatie, am simtit si eu asta de vreo doua ori (acasa fiind). Ma ofticam ca nu sunt acolo si fiecare post de pe bloguri ma enerva.
Aici s-a ajuns? Ai remuscari, sau, poate-i mai bine spus: iti faci probleme pentru ca ai scris mai… „cu suflet”?
” am fi putut scrie 2-3 posturi legate de piesele de teatru văzute pentru ca în restul timpului să stăm la cafele.”
Pai tu fu acolo pentru experienta sau pentru „media coverege” ?
-1
Experienta ca experienta, dar daca te duci doar pentru experienta personala, te duci pe banii tai 😉 Altfel mai trebuie sa fii atent si la alte detalii.
@hoinaru: eu nu sunt acasa si teoretic nu am de ce sa fiu invidioasa ca am sansa sa vad niste chestii chiar mai interesante. Si nu ma refer la tine neparat, dar ca idee, deschizand 100 de bloguri zilnic si ‘scanandu-le’ pe toate, in zilele respective destule bloguri postau exact despre festival. Si la unele nu se face nici o alternanta a subiectelor, asa ca, zilnic tot despre asta am vazut articole. De asta ma gandeam ca o campanie tre’ gandita mai OK ‘macroeconomic’ sa zic asa, desi e clar destul de complicat si probabil nu treaba ta sa te uiti cine scrie despre ce si sa re-programezi un eventual articol. Plus ca oricum trebuie promovat si evenimentul cand se tine deci e cu cantec.
Io incerc sa-mi alternez pe cat posibil subiectele. Am fost saptamana trecuta la wordcamp si blogworld, plus ca pot scrie acum 50 de articole despre new york cu poze cu tot. Dar incerc sa le ‘sacadez’ un pic, sa pun si alte balarii, incat sa nu-mi scot cititorii din minti.
Greu cu bloggingul asta, e clar 🙂
@dojo Oho, ar fi misto sa se ajunga la nivelul la care situatia sa fie privita „macro”. Dar cred ca momentan sunt alte probleme mai mari. Mai avem pana la punctul in care ne vom putea indrepta atentia spre astfel de lucruri.