Am o mică obsesie când vine vorba de lucrurile mele. Nu-mi place să le pierd sau să le stric, le caut ore în şir chiar dacă ştiu că e posibil să le fi uitat în altă parte şi urăsc să le înlocuiesc cu ceva identic. Nu-mi place deloc să aud “luăm altul la fel“. N-o să fie la fel, eu îl vreau pe ăla!

Pe la vreo 3-4 ani am fost la mare cu ai mei (mă rog, mergeam în fiecare an) şi deja aveam o colecţie impresionantă de lopăţele de nisip. Şi după fiecare zi de plajă mergeam cu tata în mare să spălăm colecţia. Tata le clătea în apă şi le punea pe jos, lângă mine, rând pe rând. Doar că mie mi se părea nepotrivit să laşi lopăţele ude pe nisip, că se murdăreau la loc, aşa că le-am luat eu pe toate să le mai clătesc o dată. A venit un val şi le-a luat pe toate. A încercat tata să mai salveze ceva dar porniseră în toate părţile. Nu mi-am revenit niciodată din şocul lopăţelelor. Deşi am primit alte două seturi noi-nouţe, nu mai erau ca alea.

Tot când eram mic beam dintr-un singur pahar care avea desenat pe el un vapor albastru. Făceam scandal când îl folosea altcineva. Atât de mare încât mama s-a enervat într-o zi şi l-a aruncat în chiuvetă. Praf s-a făcut. Au mai trecut ani până când am avut un nou pahar preferat, chiar dacă mi s-au oferit pahare mult mai mişto. La mine nu merge povestea aia cu “podul de piatră s-a dărâmat (…) vom face altul (…) mai trainic şi mai frumos”. Nu, frate! Eu îl vreau pe ăla! De ce s-a dărâmat? Nu putea să nu se dărâme?

De-asta am mereu grijă să nu-mi uit ceva în camera de hotel, să nu-mi pierd chei sau telefoane etc. Dacă mi s-ar fura telefonul sau alte obiecte, problema cea mare n-ar fi legată de prejudiciul financiar. Pe mine m-ar oftica cel mai mult că n-o să mai am obiectul ăla.

Mi-am amintit de lopăţele şi pahar luni seară, când Petreanu ne-a povestit despre un aparat mişto care i s-a furat într-o delegaţie. Istorisirea venea cu prilejul lansării Kaspersky 2013. Conceptul de promovare din acest an e foarte mişto – safeguarding me (în română “protejează ceea ce sunt”) – despre lucrurile care ne fac ceea ce suntem şi pe care nu ne permitem să le pierdem. La mine e simplu: în categoria asta intră toate :D

Nişte detalii ceva mai tehnice găsiţi la Victor Kapra, alte poveşti pe tema asta la Petreanu.