Zilele trecute, la o conferinţă, se făcea mişto de toate promisiunile astea care sună bine pe hârtie, dar care vin la pachet cu o mulţime de steluţe. Le ştiţi şi voi, alea cu “îţi dăm un pupic dacă găseşti un preţ mai mic în altă parte”.

Eu am ajuns să dezvolt un fel de adblocker neuronal, în sensul că de fiecare dată când văd o campanie de genul ăsta îmi zic în cap că n-are cum să fie adevărată şi trec imediat peste subiect. Attention span-ul meu în cazurile astea e minim. Pentru că realitatea din teren e că niciodată nu-ţi va oferi cineva un serviciu “fără obligaţii” sau “fără taxe”. 

Iar când eşti antreprenor, te obişnuieşti cu ideea că orice interacţiune cu furnizorii merge super anevoios. Cu cât e mai mare furnizorul, cu atât sunt mai multe restricţii. Şi acel “eşti liber să alegi” din reclamă devine absolut imposibil, descoperi că ţi-e interzis să schimbi când vrei un abonament, exceptând cazul în care îl schimbi cu unul mai scump etc.

Obişnuit cu boieria serviciilor oferite consumatorilor clasici, mi-a cam dat eroare în momentul în care am văzut prima oară ce condiţii sunt pentru semnarea unui contract pe firmă, până şi pentru un banal abonament de internet. Chiar dacă au trecut ceva ani de-atunci, tot am senzaţia că antreprenorii ar merita ceva mai multă libertate de alegere şi o bază de oferte ceva mai mare, aşa cum e şi în B2C. Mai ales că sunt bani buni în zona asta de business, iar cei mai mulţi antreprenori sunt bine intenţionaţi (mă rog, aşa cred eu).

Nici nu ştiu, mai funcţionează la cineva reclamele astea care promit marea cu sarea? Se mai gândeşte cineva vreodată că poate fi o ofertă cu adevărat bună ascunsă printre acele promisiuni? Voi cum reacţionaţi când le vedeţi?