Mă uitam recent la My Next Guest Needs No Introduction, la episodul cu George Clooney, şi mă minunam cât de relaxat e omul ăsta şi cum îşi vede de viaţă. S-a căsătorit, a făcut un copil şi acum se bucură de familie, în casa lor din Italia, fără să-i pese de tot ce se întâmplă la Hollywood. Chiar explică în interviu că nu mai ia chiar orice rol şi că e mai mult interesat de regie, de proiecte cu adevărat provocatoare etc.
Ăsta e genul de om care şi-a făcut plinul şi care ştie să se oprească. Sunt extrem de rari şi de obicei pur şi simplu nu-i observi pentru că la un moment dat dispar parţial sau total din lumina reflectoarelor. Despre Jack Nicholson s-a spus că are un început de demenţă, că nu mai reţine replicile şi că de-aia n-a mai apărut în filme. Ok, dar asta nu i-a oprit pe alţii să joace.
Sean Connery, Gene Hackman, chiar şi Chuck Norris care la un moment dat a zis „ok, e suficient”. Cred că cel mai cunoscut caz este al lui Doris Day, o super legendă în SUA, care avea vreo 50 de ani când s-a retras din televiziune. Era din generaţia lui Frank Sinatra şi prin anii ’70 a decis că locul ei nu mai e acolo.
Şi nu se aplică doar celor care trec de o anumită vârstă. Pur şi simplu trebuie să simţi când e suficient. Ai destui bani (la cei mai mulţi dintre ei oricum nu e o chestiune de bani, ci de atenţia cu care se hrănesc), ai mulţi fani, eşti mulţumit de ceea ce ai făcut, mai lasă-i şi pe alţii. Fă un copil, plantează un pom, fă-ţi un blog de grădinărit.
La noi nu. Un exemplu facil e cu actorii bătrâni, dar se aplică în multe cazuri. Fotbalişti care trag să mai joace 2-3 ani deşi îi caută poştaşul să le aducă pensia, cântăreţi care nu mai au nimic de zis de mulţi ani. Inclusiv cei mai mulţi şmecheri de la putere nu ştiu când să se oprească din furat, de-aia şi ajung să aibă dosare. Sunt foarte puţin cei care au înţeles că e momentul să tragă linie şi să se retragă şi nu prea am auzit de dosare la niciunul. Pentru că pur şi simplu n-am mai auzit deloc de ei!
De-aia spun că sunt de admirat oamenii care au puterea să spună „gata, eu mă retrag, îi mai las şi pe alţii”.
8 comentarii. Leave new
La noi nu și-au făcut plinul financiar cei amintiți de tine. Iar fotbaliștii care câștigă mult nu știu sa își gestioneze banii și nici nu ii duce capul sa angajeze pe cineva care sa facă asta în locul lor. Asta în principal pentru ca nu au multă carte.
Cine, actorii? După a câta vilă poţi spune că ţi-ai făcut plinul? Știu, pensii mici, medicamente scumpe, dar ăștia vechi au toţi case de vacanţă 🙂
Facut copii, plantat pom, facut blog de grădinărit. All good, short cut, fara trec pe la Hollywood.
Încă mai ai şanse!
Haivas, buna asta, frate! :)) Buna rau!
[…] Undeva trebuie să fie o limită dată de exemplu de chestii evidente cum ar fi că ziua are doar 24h. Cât content să consumi, cât să consumi în general ca toate creșterile promise să fie cât de cât aproape de adevăr. Știu că unii mint, alții nu livrează, alții dau chix. Cred totuși că ar trebui să înțeleagă și companiile conceptul asta de “și-a făcut plinul”. […]
Unii si-au facut full-ul si s-au retras, altii fac ce fac din placere si o vor face pana vor muri. Depinde scopul pentru care iti faci treaba. Daca scopul tau sunt banii, cateva milioane in cont te pun la adapost. Daca actoria te face fericit, atunci joci in filme pana la batranete. Nu trebuie blamati nici unii nici altii. In tenis e un batranel de 36 de ani care nu se vrea dus, desi e super bogat, are 4 copii. E asa nesimtit ca s-a gandit sa castige 3 grand slamuri la batranete si sa ajunga si pe locul 1 mondial. Omul are recorduri pe linie, se poate retrage linistit, dar ii place prea mult ceea ce face, asa ca joaca in continuare la nivel inalt.
Fotbalistii mai stau 2-3 ani in speranta ca poate gasesc alta siliconata cu ceva carnita mai tanara pentru ca s-au plictisit de botoxata de acasa la care incepe sa i se flescaie plasticul…