Mă uitam recent la My Next Guest Needs No Introductionla episodul cu George Clooney, şi mă minunam cât de relaxat e omul ăsta şi cum îşi vede de viaţă. S-a căsătorit, a făcut un copil şi acum se bucură de familie, în casa lor din Italia, fără să-i pese de tot ce se întâmplă la Hollywood. Chiar explică în interviu că nu mai ia chiar orice rol şi că e mai mult interesat de regie, de proiecte cu adevărat provocatoare etc.

Ăsta e genul de om care şi-a făcut plinul şi care ştie să se oprească. Sunt extrem de rari şi de obicei pur şi simplu nu-i observi pentru că la un moment dat dispar parţial sau total din lumina reflectoarelor. Despre Jack Nicholson s-a spus că are un început de demenţă, că nu mai reţine replicile şi că de-aia n-a mai apărut în filme. Ok, dar asta nu i-a oprit pe alţii să joace.

Sean Connery, Gene Hackman, chiar şi Chuck Norris care la un moment dat a zis “ok, e suficient”. Cred că cel mai cunoscut caz este al lui Doris Day, o super legendă în SUA, care avea vreo 50 de ani când s-a retras din televiziune. Era din generaţia lui Frank Sinatra şi prin anii ’70 a decis că locul ei nu mai e acolo.

Şi nu se aplică doar celor care trec de o anumită vârstă. Pur şi simplu trebuie să simţi când e suficient. Ai destui bani (la cei mai mulţi dintre ei oricum nu e o chestiune de bani, ci de atenţia cu care se hrănesc), ai mulţi fani, eşti mulţumit de ceea ce ai făcut, mai lasă-i şi pe alţii. Fă un copil, plantează un pom, fă-ţi un blog de grădinărit.

La noi nu. Un exemplu facil e cu actorii bătrâni, dar se aplică în multe cazuri. Fotbalişti care trag să mai joace 2-3 ani deşi îi caută poştaşul să le aducă pensia, cântăreţi care nu mai au nimic de zis de mulţi ani. Inclusiv cei mai mulţi şmecheri de la putere nu ştiu când să se oprească din furat, de-aia şi ajung să aibă dosare. Sunt foarte puţin cei care au înţeles că e momentul să tragă linie şi să se retragă şi nu prea am auzit de dosare la niciunul. Pentru că pur şi simplu n-am mai auzit deloc de ei! 

De-aia spun că sunt de admirat oamenii care au puterea să spună “gata, eu mă retrag, îi mai las şi pe alţii”.