Sâmbătă a avut loc ceva congres PSD, motiv pentru care toţi prietenii mei de pe Facebook au simţit nevoia să vorbească despre asta. Şi au curs meme-uri, live-text-uri, s-au comentat toate declaraţiile participanţilor, s-au făcut videouri de-alea pline de însemnătate cu participanţii săraci şi proşti. De parcă nu ştiam asta. De parcă ar fi schimbat cu ceva lucrurile. De parcă conta ce se întâmplă la acel simulacru de congres.

Ba chiar au fost câţiva care ne îndemnau să mergem la Sala Palatului, să protestăm, să vadă cât de mulţi suntem. Aha. Păi credeţi că nu ştiu? Problema e că-i doare în cot.

Înţeleg că presa a tras cât a putut de evenimentul ăsta, cu ce ştiri să umpli jurnalele dacă n-au venit încă inundaţiile alea serioase? Dar comunitatea de pe Facebook? Nucleul ăsta dur, bula, de ce n-a ieşit la o terasă sau la un film? Serios, orice activitate era mai bună decât comentarea unei adunări comuniste. Nu ştiaţi cât de comunişti sunt? Foarte. Ce e nou aici?

Era suficient să avem la ştiri un reportaj de 2 minute în care Andreea Esca să spună: “Sâmbătă a avut loc congresul PSD. Iată cât de comunistă a fost atmosfera.” Şi apoi cut pe faza cu “Vreţi să mai fiu în continuare preşedintele vostru?”

Atât. Asta e tot ce trebuie să ştim despre congresul PSD.