Cam la asta se rezumă social media azi. Avem un internet şi nu ne e frică să-l folosim. 

Nici măcar nu mai e nevoie să ai dreptate. Trebuie doar să dai un twist situaţiei ca să se inflameze spiritele pe internet.

N-am voie să iau o ofertă creată pentru 2 adulţi? Discriminare!  N-am voie să intru cu şaorma în mână într-un magazin de haine? Păi şi dacă sunt pe sfert ţigan? Înseamnă că discriminaţi minorităţile etnice! Like şi Share, lume! Săriţi!

Şi lumea sare. Nu contează că e vorba de 7 lei, nu contează că oferta era gândită în alt fel.

Ce mă deranjează cel mai tare e că ne place, frate. Ne place la nebunie să ardem “duşmanul” capitalist. Consumăm cu frenezie astfel de poveşti şi le propagăm mai departe. Aproape că le căutăm şi noi în fiecare zi. Suntem tot mai setaţi să certăm brandurile pentru orice rahat. Nu ştii de unde apare viralul.

Am intrat într-o etapă a internetului în care vânăm greşeli, trebuie să punem la colţ, să dezvăluim nereguli. Cu cât se propagă mai mult, cu atât ne simţim mai justiţiari. Şi pe măsură ce povestea ajunge la alţi oameni, devenim din ce în ce mai furioşi. De ce nu ne răspunde? De ce nu ne bagă brandul cel rău în seamă? Imediat concluzionăm că e o mare criză de PR, gestionată prost de nişte oameni care nu se pricep. 

O să ajungem să avem nişte departamente de PR absolut paranoice, care nu vor mai comunica nimic, de teamă să nu se trezească cu vreo criză pe cap.