in Gânduri de zi cu zi

O dilemă legată de toată povestea cu Sanador

Am o întrebare care mă macină de câteva zile legată de ce s-a întâmplat recent în spitalul Sanador. Ce faci dacă afli despre acest caz cu câteva zile înainte de a avea o operaţie chiar în acelaşi spital? Mai ales dacă operaţia este deja plătită şi nu poate fi amânată. Anulezi tot? Sau mergi înainte?

Ce faci dacă, de exemplu, te pregăteşti să naşti în acel spital al doilea copil, după ce ai mai născut acolo şi totul a fost ok, de fiecare dată a fost în regulă orice procedură pe care ai desfăşurat-o? Asta în contextul în care e deja plătit totul, iar o cezariană trece de 10.000 de lei. Să amâni nu e o opţiune, că nu e chiar o operaţie de deviaţie de sept, să zici că mai aştepţi puţin.

Eu habar n-am ce decizie aş lua. Efectiv mă gândesc de câteva zile la chestia asta şi nu pot să spun clar că aş merge în altă parte sau aş continua conform planului. Evident, argumentul principal nu sunt banii deja daţi, ci experienţa precedentă care a fost ok.

Pe de altă parte, eu nu pricep cum funcţionează în continuare un spital privat (deci o societate comercială, nu un serviciu public) în condiţiile în care un om a murit în circumstanţe suspecte. Dacă găsim o bacterie într-o prăjitură (caz în care nişte oameni pot avea probleme digestive) oprim activitatea cofetăriei pe perioada anchetei, aruncăm stocuri, facem igienizare etc. 

Dacă moare un om în spital, pur şi simplu continuă activitatea, urmând ca la un moment dat să se prezinte un raport şi să se ia nişte măsuri.

8 comentarii. Leave new

  • La cat de penali au fost dupa tragedie facand presiuni pe bloggeri si presa ca sa nu publice numele spitalului, eu unul nu as mai merge la ei. As cere refund si aia ei.

    Răspunde
  • Madalina Iliescu
    octombrie 28, 2018 11:47 am

    Eu nu am obiceiul de a generaliza. Si nici mentalitatea „vai, drobul de sare”. La Sanador am avut doua operatii pe specialitati diferite, la doi medici extraordinari, cu echipe pregatite. La urma urmei medicul il aleg eu, nu mi-l atribuie random Sanadorul! Iar daca as avea maine programata o operatie as merge fara preconceptii. Si nu inteleg de ce daca un mar este stricat sa aruncam tot cosul cu mere…

    Răspunde
    • Păi în primul rând nu arunci coşul de mere, ci opreşti oamenii să mănânce mere câteva zile, până când elimini ipotezele nasoale.

      În al doilea rând, nu prea poţi şti de la început că e un „măr stricat”. Poate fi un virus nou care abia a apărut în acel spital, poate fi un ser/medicament infestat cu ceva. Sunt tone de variabile din cauza cărora eu consider că ar trebui ca un astfel de spital (în care un om moare în condiţii suspecte) ar trebui să aibă activitatea suspendată câteva zile.

  • Madalina Iliescu
    octombrie 28, 2018 12:36 pm

    Rationamentul este valabil pentru orice spital in care s-au raportat pe bune nozocomiale ori unde mor copii si adulti in conditii mai mult sau mai putin suspecte. Dar cand, in Romania, s-au aplicat regulile ca la carte? Dosarul Hexipharma, la un an de la finalizarea cercetărilor, nu se știe nici macar unde ar trebui sa inceapa procesul, are aceeași soartă cu dosarul Colectiv unde, la doi ani de la intocmirea rechizitoriului, încă are aceeași soartă cu dosarul Colectiv unde, la trei ani de la eveniment, la doi ani de la întocmirea rechizitoriului, s-a amanat termenul de judecata din cauza ca nu a fost repartizat inca un nou judecător după pensionarea lui Terceanu. Din pura curiozitate, ce spital considerati a fi best-option in Romania?

    Răspunde
  • Cred ca aceasta „Madalina Iliescu” este niscaiva spalatoare de cadavre pentru SANADOR, spitalul unde a murit un copil nevinovat si care acum incearca sa bage cacatul sub pres.
    Desigur, m-as putea insela, dar pana acum asta este concluzia mea.
    Imi cer scuze pentru exprimarea oarecum buruienoasa, dar adevarul este pe-acolo: pe parinti ii doare sufletul de ceea ce au patit si CLAR NU este vina lor ca acel copil a murit… A cui o fi oare??!?

    In alta ordine de idei si la subiect, am avut de a face cu Sanadorul de cateva ori, ultima oara mergand acolo la urgenta unde – ghici ce – pe specialitatea mea nu era nici un doctor. Desi ar fi trebuit, conform datelor primite.
    Timp pierdut, benizina arsa, nervi constumati.
    Sigur, nici celelalte dati nu a fost ceva wow, a fost la limita decentei. Cam ca la stat, dar fara atat de multa coada.

    Deci, never-ever Sanador, in special dupa ultima „chiftea”, pot sa si dea faliment, din partea mea. Desigur, asta-i wishful thinking, nu se va intampla, oamenii au memorie de guppy – majoritatea – dar eu unde am scuipat, nu mai pup, nici gratis sa-mi ofere serviciile si nici macar sa ma plateasca sa le folosesc.

    Cat despre intrebarea ta, nu mi se pare normal sa achiti „ceva” in avans, pe la alte spitale pe unde am fost, ex. Medlife, am platit totul dupa, nu inainte, ca la curve… Numa’ zic! Ce, cuvantul meu nu mai este bun?

    Răspunde
  • multi amici zic, da ma dar am casa aici, bani fac si eu le zic pana va imbolnaviti ma sau imbatraniti.
    .ro e buna pana la un punct, apoi e ruleta ruseasca.

    am plecat la timp, cea mai buna decizie facuta. greu mi-a fost la inceput, sa fie stiut dar azi e bine, aproape 10 ani mai tarziu.

    Răspunde
  • In urma cu aproape 10 ani o ruda foarte apropiata a trait o drama similara in spitalul Spitalul Clinic de Urgență pentru copii „Maria Sklodowska Curie” cu cea parintilor cu copilul decedat in spitalul Sanador.
    Un copil in varsta de 13 ani era internat cu diagnosticul de diabet, in mai putin de 24 ore a facut stop cardiac in spital, deces si pe documentele emise la cauza/cauzele deceselui era scris „febra porcina”.
    S-a intamplat cu mult inainte de isteria provocata de decesul unui tanar relativ cunoscut din industria media, deces foarte „mediatizat” pe motiv de „bau-bau – peste porcina” si intr-u final dupa o intreaga isterie social-nationala cauza decesului a fost cu totul alta.
    Ruda mea la timpul respectiv fiind aproape distrus de durere dupa declararea decesului unicului copil a avut o singura dorinta, sa plece cu fiul sau cat mai repede din spital si a refuzat autopsia.Medicii din spital nu s-au opus deloc.
    Timpul a trecut, inainte de cazul rudei mele si pana la nefericitul eveniment de la clinica Sanador am auzit si trait de diverse cazuri cand o persoana s-a internat in spital pe propiile picioare cu afectiiuni minore si unde cu sau fara o interventie chirugicala banala a fost externat „cu picioarele inainte”.
    De ce s-a tranformat actul medical intr-o „ruleta ruseasca”, buna paralela facuta de un ante-comentator?
    Din simplu motiv ca aproape toata „industria medicala” din Romania se rezuma numai la profit.
    Termenul de „vindecare” a unei boli sau afectiuni a disparut din vocabularul medicilor din Romania.
    Stiu bina ca sunt si maladii incurabile dar si pentru o simpla raceala se prescriu „tratemente” pentru cati ani mai ai de trait basca de zeci de analize si alte investigatii.
    Un pacient e doar un cotizant in sistem, daca are zile bine daca nu…………nu intereseaza pe nimeni.Daca are bani multi pana sa ajunga sa se trateze in strainatate e de preferat sa fie bine jumulit aici si daca mai are zile si bani poate incerca si la Viena.
    Copilul decedat in clinica Sanador era la o doua operatie, normal pentru Romania, interesul „industriei” este ca pacientul sa fie un „client captiv”.
    Cum era in trecut?Adica inainte de 1989.
    In urma cu cateva decenii visam la o cariera miltara.La 14 ani am avut „placerea” sa beneficiez e un control medical foarte amanuntit dar fara un „milion de investigatii” inutile.
    Am fost diagnosticat cu o afectiune cardiaca „minora” ,suflu sistolic.Cand spun minora ma refer asa cum era in acele timpuri.
    Parintii s-au speriat un pic, a urmat un alt consult la un medic specialist.Acesta a confirmat diagnosticul pus de medicii militari si-a comunicat ca afectiunea nu e grava, e de preferat ca pe viitor sa fie necesar un pic de moderatie la „unele” si eu sa stau linistit ca daca vreau „armata” nu o sa scap, adica niu o sa fiu scutit de satisfacerea stagiului militar obligatoriu ca apt combatant.Si daca dupa stagiul militar tot mai visez la o cariera militara sa aplic din nou, unele conditii se mai schimba.Si asa a fost.
    Dupa ce am terminat cu „armata” m-am reintegrat in domeniul de activitate civil si timp de cativa ani nu am avut de a face cu medici.
    Pana in 2004-2005 cand a fost reintrodusa la sugestia unora „medicina muncii”.
    Foarte bine dar si iadul e pavat cu bune intentii.Noua specialitate „medicina muncii” total diferita de cea cunoscuta de mine inainte de 1989.Adica inainte de 1989 „medicina muncii” a avea ca scop unic de a identifica din timp facorii de risc profesionali si pe cei mai vulnerabili la acestia.Si se obtinea niste rezultate cu dotari si resurse infime comparativ cu anii de azi.
    In fine ma prezint la control medicana muncii, am invatat ca atunci cand ai o afectiune trebuie sa comunici deschis cu medicul ca sa stie cat mai bine „unde sa caute” si/sau „sa trateze”.
    „Medicul” cand a auzit ca in urma cu ceva de ani am fost diagnosticat cu „suflu sistolic” din acel moment a inceput sa ma priveasca ca pe un „zombi”, a incaput sa scrie trimiteri pentru diverse investigatii, tratament medicamentos urgent…………………..
    Cand i-am comunicat ca nu pricep de ce atata graba si „alarmare inutila” mi-a replicat ca nu imi dau seama de gravitatea situatie si eu i-am raspuns ca desi am fost diagnosticat cu aceasta afectiune am efectuat stagiul militar plus aproape alti 5 ani de cariera militara.
    In acel moment a tacut.
    Dupa aceasta vizita mi-am dat seama ca ceva s-a schimbat in „practica medicala” din Romania.
    Am „avut placerea” sa fiu consultat si de Cristina Astrid Sburlan, fost si actual?!!! medic de familie a lui Basescu Traian.Plus decorata de acelasi Basescu dar pentru o interventie chirurgicala aproape similara cu a copilului decedat la Sanador „base” a ales Viena.
    Nu am cerut eu consultatia, asa s-a nimerit tot la „medicina muncii”, am declarat ca fumez 30 de tigari pe zi plus consum de 1 litru vin pe zi in medie dar sunt sanatos tun.Am avut un schimb de opinii ca exemplu pe tema alergiilor cand eu am sustinut ca nu sunt alergic la…………………….diverse.
    „D-na doctor, un copil care se naste in Bucuresti intre betoane dupa cativa ani de viata daca se nimereste intr-un oarecare parc unde s-a cosit iarba de curand la prima ora a diminetii dupa ce a cazut roua va resimti mai mult sau mai putin „febra fanului” dar solutia nu e sa-i prescrieti zece tratamente plus 2-3 „vaccinuri”.
    Cand madam Sburlan s-a prins ca nu poate sa-mi vanda nimic a notat ceva in fisa medicala care m-a facut curios (ca intr-un episod din Seinfield) si consultatia s-a incheiat.
    Alt episod cu medic – medicina muncii.Tot din „mafia” lui Sburlan.
    La asa zisa consultatie, medicul te intreaba de istoricul medical ca sa prescrie si el tratament „modest” si se ia-masoara tensiunea arteriala.Cu o „chinezarie” care se gaseste in toate farmaciile din Romania dar daca intrebi de certificat de omologare………………
    In fine, inainte de consult colegii care au intrat inaintea mea mi-au comunicat in corpore ca toti au fost diagnosticati cu tensiunea mare si foarte mare.
    Intru eu, intrebat de istoric medical , pus „chinezaria pe mana”, tensiune 18 si nu mai stiu cat.Cer sa-mi fie luata tensiunea traditional, cu stetoscop si tensiometru mecanic si tensiunea au iesit 22 si ceva.
    Si mai mira pe unii ca unii medici cu studii in Romania angajati in strainatete au fost concediati pe motiv ca nu stiu sa masoare tensiunea arteriala.
    Domnul doctor ma intreaba, „cum ar fi sa-ti prescriu un tratament?”.
    „Nu am nimic impotriva, sa nu ma coste nimic si va aduc la cunostinta ca nu voi respecta procedura de tratament, am raspuns eu”.
    Si am ramas fara tratament.
    Dupa 3 ani de zile cand nu am mai trecut pe controlul medical de medicana muncii m-am dus la domn doctor pentru o adeverinta medicala necesara la angajare.Chestie pur birocratica.
    Acelasi domn doctor de mai sus, el catre mine dupa ce a rasfoit „fisa medicala”, „nu pot sa-ti eliberez adeverinta
    ca nu stiu istoricul tau medical”
    „Domn doctor, accept decizia dumneavoastra numai daca imi explicati rational de ce la prima noastra intalnire fara sa-mi cunoasteti istoricul medical ati fost gata sa-mi prescrieti un trament pentru afectiuni cardiace.”
    A tacut, tace si azi, ne mai intalnim intamplator, eu nu-i bat la usa.
    E foarte complicat sa fii suferind in Romania de azi, medicii inainte de 1989 pe buna dreptate se plangeau de mult lipsuri, azi e alta situatie.
    Insa goana dupa „profit” pur si simplu pe multi dintre medici sau dezumanizat si imi asum duritatea termenului.
    Pacientul e doar „client captiv” care sa cotizeze in sistem cat mai mult cu putinta.Daca are zile e bine ca profitul creste.Daca nu are zile…………..asa e in „biznis”, nu toate afacerile au un profit baban.
    Din pacate nu intrevad o solutie, Romania are locuitori „bolnavi”, altfel cum s-ar explica numarul imens de farmacii care au impazit orasele.
    Cert e ca Romania care azi plange dupa „cetatenii pierduti prin lume” are nevoie si de multi medici ADEVARATI.
    Cand afirm „adevarati” iau ca contraexemplu impostorii de la Medlife ca exemplu, o afectiune alergica minora, zeci de investigatii scumpe banii si consultatii de „specialitate” pe banii pacientului la final sa primesti ca raspuns „afectiune necunoscuta”.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu