Am primit cu bucurie vestea că există pe Netflix un serial care te învaţă cum să-ţi faci ordine prin casă. Tehnic vorbind, sunt puţin hoarder (ok, puţin mai mult), aşa că mereu am de aranjat lucruri prin casă şi de aruncat chestii nefolositoare. Wow! Deci există o reţetă după care pot face ordine mai eficient? Shut up and take my money, Netflix!

Şi-apoi am văzut primul episod. Cu ce să încep? N-am mai văzut de mult un format atât de slab pe Netflix. Ba nu, de fapt n-am mai văzut niciodată. Este fix genul ăla de reality show în care acţiunea (curăţenie, renovare, dans, cântat) este doar un pretext pentru a spune o poveste uşor lacrimogenă. E mai degrabă genul de format pe care l-ar da cu bucurie şi cu ratinguri mari televiziunile româneşti.

Din primul episod am reţinut mai mult că familia Friend are probleme serioase de cuplu pe care încearcă să le rezolve făcând puţină ordine prin casă. Deci problema n-ar fi că el munceşte 10-12 ore pe zi, uneori şi în weekend şi că nevastă-sa nu face faţă cu doi copii, iar la final de zi sunt amândoi morţi de oboseală, ci că nu e ordine în casă. Sigur.

În lungile pauze dintre împăturit haine şi spălat vase, aflăm că doamna Friend e ceva profesoară şi că mai predă câteva ore pe săptămână, însă e vizibil din avion că regretă viaţa pe care o duce şi tânjeşte să se întoarcă la catedră. Sau cel puţin asta a ieşit la montaj, o poveste care să impresioneze cât de cât.

Apoi ar mai fi doamna Kondo, care este super drăguţă cu toată aura ei de japoneză care repară sufletele caselor, dar care vine cu prea puţine lucruri utile. Trebuie să fii diavolul Tazmanian sau ceva de genul ca să ai nevoie de sfaturi precum „uite, acum vom începe să facem ordine”. Wow! Merci! Deci în casa mea e un haos total, chem un expert în ordine, iar sfatul lui este să ne apucăm să facem ordine? Chiar nu mă gândeam la asta! 

Cum aranjăm hainele? Le strângem pe toate în mijlocul camerei şi începem să donăm din ele. Cum de nu m-am gândit niciodată la asta? Dar stai, nu aruncăm hainele pur şi simplu într-un coş. Nu, nu! Le mulţumim pentru că au fost nişte haine bune şi le strângem în braţe, ne luăm rămas-bun de la ele. Cineva de pe Facebook mi-a explicat că procedeul se numeşte „Shinto”, provine din Japonia şi e vechi de mii de ani. Ceea ce pot să înţeleg, dacă mi-ar explica cineva. Dar în serial nu îţi explică nimeni, sunt ocupaţi să arate poze de la nunta soţilor Friend. 

E ca şi cum vin nişte oameni agnostici şi le spui „şi acum ne vom închina la aceste icoane” fără să le explici puţin care e treaba cu religia creştină. N-o să aibă niciun sens pentru ei.

Plus că ediţia din SUA nu mi se pare nicio provocare. Când ai ditamai căsoiul şi garaj e clar că o să aduni lucruri inutile. Dar vino într-un apartament cu 2 camere şi 45 de mp din Berceni şi explică-mi cum să mai aranjez lucrurile astfel încât să mă simt împlinit. 

Înţeleg că e un fenomen mondial cu Marie Kondo şi că metoda ei a prins, altfel nici n-ar fi făcut Netflix un serial cu ea, dar chiar se putea mult mai bine. O să mai încerc să văd un episod sau două poate au început prost.

Însă cel mai bine ar fi să citiţi cartea. Am auzit de la prieteni că e chiar folositoare.

14 comentarii. Leave new

  • ai pierdut timpul pe care îl puteai folosi să faci curat.

    Răspunde
  • Nu vreau sa fiu spoiler dar toată seria este la fel.

    Răspunde
  • Si eu am fost dezamagita de primul episod (doar atat am urmarit). Am citit niste super review-uri despre cartea lui Marie Kondo (Magia Ordinii), pe care drept urmare am si cumparat-o, dar n-am apucat s-o citesc inca, asa ca m-am gandit ca serialul va fi cel putin interesant si bun de vazut intr-o duminica seara. Pe mine m-a deranjat cel mai tare faptul ca Marie nu (prea) vorbeste engleza si nu puteam urmari emisiunea in fundal, cum fac uneori cu chestiile light de la TV. Apoi povestea cu familia Friend a fost asaaa plictiiiisiiitoaaareeee!
    Sper sa nu fie si cartea la fel. 🙂
    Stii cum e, nici pe mine nu m-a prins serialul. Dar daca ea a reusit sa convinga niste milioane de oameni sa-si faca intr-un fel sau altul curatenie, ordine si logica in casa, eu zic ca asta tot e un lucru bun.

    Răspunde
  • 45 mp? Boierieeee! La mine în 32 aș chema-o…

    Răspunde
  • De ce ai urmari asa ceva?

    Răspunde
  • Dupa mine (nu ca mi-ar fi cerut careva parerea, dar daca tot vorbim…), faza cu Marie Kondo e asa: este un produs supermarketat, dar care noua nu ni se potriveste deloc. Ce face ea acolo, cu sparks joy cand te desparti de haine vine din credintele religioase japoneze, din ritualuri care n-au nicio legatura cu noi. Diferenta culturala este prea mare ca noi sa intelegem si sa digeram asa ceva si nu inseamna ca suntem prosti sau inculti, ci doar ca suntem altfel. Dar pe unii ii fascineaza pentru ca e ceva diferit si cool, dupa ce a trecut febra cu feng shui si hygge. Iar mititica si fragila Marie Kondo da bine pe TV, cu japoneza ei din care nu iese cel mai probabil tot din motive de marketing.
    Eu am facut curs de professional organizing in SUA pentru ca am nevoie de el, ma ajuta in proiectele de reamenajare interioara. Dupa ce am invatat cum trebuie logica din spatele organizarii, mi-a fost si mai clar ca niciun model adus de-afara nu va prinde pe bune la noi mai mult de un sezon ori doua pe Netflix. In general niciun model luat cu copy / paste nu va merge vreodata cum trebuie, ca doar nu suntem toti la fel.
    Pai noi, romanii, suntem hoarderi prin definitie si n-o sa ne despartim noi in veci de ceva pentru ca nu sparks joy, cand stii ca poate iti trebuie intr-o joi, vara, inainte de a pleca in ultima vacanta dinainte de pensie. Noi nu avem prea multe lucruri, ci avem prea putin spatiu. Pai ma uit la ciobanul din Miorita: asta se desparte de viata, singura care sparks joy actually, iar in ultimul lui moment se gandeste sa se dea mare cu cine ii vine la inmormantare.
    Toate curentele astea prind si vor prinde insa in continuare. Pentru ca oamenii mai degraba cauta debusee din astea decat sa se uite un pic in ei si sa vada ca buba e alta, nene: aia ca nu stii cine esti si ce cauti in viata ta, dar incerci sa iei modele de ici si de colo, ca poate poate te face unul sa te simti bine si simti si tu ca ti-ai gasit rostul.
    Exagerez, sigur, dar cam aia e ideea. Pe bune, cati dintre oamenii misto pe care ii stim si care chiar stiu cine sunt si ce vor de la lume si viata pica pe spate ori de cate ori mai apare un nou trend?
    Hai c-am fost hater! No offense totusi, da? Thx. 🙂 Va pup.

    Răspunde
  • Da, emisiunea este slabă, cartea este un pic mai bună, dar să nu te aştepți la vreo minune. 🙂

    Ce nu scrie în carte este că metodele astea funcționează pe termen lung numai dacă le cuplezi cu alte acțiuni: analizarea şi optimizarea cheltuielilor, alcătuirea unei „capsule wardrobe”, limitarea consumului, reciclare şi reutilizare, construirea de noi obiceiuri.

    Referitor la mulțumire, mi se pare un gest de recunoştință necesar în acest proces. Teoretic, ar trebui să genereze o întrebare legată de comportamentul de consum şi astfel să limiteze cumpărăturile inutile.

    Nu mai ştiu unde am citit, dar la metoda Kondo se poate adăuga şi partea de etichetare a fiecărui obiect din casă cu prețul estimativ. Durează mai mult, dar suma aferentă tuturor obiectelor deținute ar trebui să producă o schimbare reală şi durabilă.

    Răspunde
  • Am citit cartea și e similară cu show-ul de pe Netflix. Te influențează pe termen scurt, dar pe termen lung, tot la vechile obiceiuri te intorci…Nu e chiar eficient să împăturești fiecare șosețică.

    Totuși, am reușit să fac curat în dulapuri…https://imgur.com/a/Q5oNPzY

    Răspunde
  • Cartea e destul de slaba in ansamblu, sunt cam aceleasi clisee, iar daca nu sunt aplicate in stilul de viata cu totul, ramane doar un hei-rup de ianuarie..
    Ce mi s-a parut fain la serie este ca fiecare episod are un alt tip de familie, dovada ca oricine poate incerca. Apoi, mai e util modul de impachetare a hainelor – pe langa faptul ca vezi tot ce ai, e mai usor ca gest sa iei o bluza asa decat dintr-o stiva, cad alea de deasupra, trebuie rearanjate, complicatii 😀

    Răspunde
  • Următoarele episoade sunt mai ușor de urmărit. Primul mi s-a părut și mie plictisitor.

    Și eu mă așteptam la sfaturi practice privind ce să arunci sau cum să organizezi. Uite ce cutii sunt bune, fă o listă cu ce n-ai purtat în ultimii 2-3 ani, mai fă ordine prin scule, nu păstra cutii vechi că nu ai de ce șamd. N-a fost să fie.

    Răspunde
  • Am o persoana hoarder in familia apropiata si am cautat review-urile serialului ca n-am avut rabdare sa ma uit la el. O sa-i trimit episoadele din “Hoarders” dupa ce am citit aici.
    Cartea am citit-o si mi-a placut la un moment dat, intre timp am aflat ca doamna a lansat si o linie de inutilitati de insirat prin casa si mi-am schimbat parerea.

    Cel mai interesant lucru la momentul ala a fost sa tin toate lucrurile de acelasi gen in acelasi loc. A fost socant la prosoape, aveam in dulap in baie, ocupau si un loc in alt dulap in dormitor, unele erau pentru folosit si, de obicei, unele pe uscatorul de rufe… cand le-am adunat pe toate m-am uitat cam stramb.

    Merci!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu