Făceam curăţenie pe desktopul de la birou zilele trecute şi mutam foldere ale unor proiecte încheiate în marele folder numit Work. Da, sunt genul ăla de om care aşteaptă să se umple tot desktopul într-un haos general, apoi face curăţenie şi o ia de la capăt. Şi în timp ce se copiau fişierele, am observat că am ajuns la 302 foldere, ceea ce înseamnă 300 de clienţi cu care am lucrat în ultimii 9 ani la Superior Media.

Ştiu asta pentru că aşa am organizat de la început lucrurile, fiecare client cu folderul lui, iar acolo unde au fost mai multe proiecte pentru acelaşi client, am păstrat acelaşi folder principal.

Nu m-aş fi gândit niciodată că am ajuns la 300, de fapt, cred că nu mi-am pus niciodată problema câţi clienţi ne-au trecut pragul. În 9 ani nu e aşa mult, înseamnă cam 30 şi ceva de clienţi pe an, însă pentru o echipă mică, aşa cum avem noi, este impresionant. La modul că m-a uimit până şi pe mine când am observat 🙂

În general e vorba de proiecte mici şi medii, evităm să lucrăm cu corporaţii şi companii în care sunt foarte mulţi oameni implicaţi în procesul de decizie. Nu că am avea ceva cu corporaţiile, doar că nu prea se pliază pe ritmul nostru de lucru.

Am mai dat-o şi în bară, probabil că au fost şi oameni pe care i-am dezamăgit, însă n-am avut niciodată un fuckup major şi am încercat întotdeauna să livrăm cât am putut de bine.

Faptul că suntem încă pe poziţii după atâta timp e o performanţă în sine, însă mai mult de-atât contează că oamenii ne recomandă constant. Şi pe lângă asta mai e foarte important că merg în fiecare zi cu drag la birou, că doar eu am ales spaţiul, eu am montat scaunele şi birourile de la IKEA şi tot eu dau stingerea aproape în fiecare zi.

Probabil că singurele momente în care plec nemulţumit sunt alea în care n-am terminat tot ce mi-am propus pentru ziua respectivă. Ceea ce nu e rău deloc, trebuie să recunosc 🙂