S-a lansat recent FisticBoutique.ro – un business în care este implicat Vlad Bălan (aka vărul lui Bobby Voicu). Dacă nu ştiţi cine e Bobby Voicu sunt foarte mari şansele să nu ştiţi nici cine e vără-su, aşa că să simplificăm informaţia: un tip care avea ceva proiecte în online la un moment dat şi-a făcut magazin nişat pe produse din fistic.

Produsele sunt aduse din Grecia, de pe o insulă (n-am reţinut exact care şi nici nu contează), iar importatorii au dat întâmplător peste producătorul grec. Cert este că le-a plăcut mai ales untul de fistic, s-au gândit să-l aducă în România, s-au pus pe treabă şi au construit un magazin online foarte decent.

Pentru că au lăudat şi ei, şi alţi oameni în bula mea de online, acel unt de fistic, am vrut să văd cum este la gust, mai ales după ce auzisem că este raiul pe pământ, ambrozie combinată cu senzaţia pe care o ai când câştigă Liverpool titlul şi tot aşa. Plus că n-am eu multe slăbiciuni pe lumea asta, dar dulcurile sunt clar în top 5.

Aşa că am dat comandă, am mai adăugat o dulceaţă de fistic şi un Unt Light pentru nişte prieteni sportivi. Am dat 30 de lei pe borcanul ăla mic, de 90 de grame, care e la promoţie în perioada asta. Iniţial mi s-a părut că e foarte mic, până când am luat prima gură. Şi când spun “gură”, vreau să spun că am luat pe un vârf de linguriţă cam cât o jumătate de bob de mazăre.

Intuiam că acest unt de fistic e cam ca untul de arahide, care mie mi se pare extraordinar de dulce şi mă leşină instantaneu. Dar nu mă gândeam că untul de fistic este vărul lui pe steroizi. Nu-mi imaginam că o substanţă naturală poate să te leşine în halul ăsta cu o cantitate atât de mică. Am luat la un moment dat o gură mai mare, cam un sfert de linguriţă şi a trebuit să mănânc vreo 2 portocale ca să mai echilibrez situaţia.

Acum mi se pare uriaş borcanul ăla de 90 de grame şi încerc să-mi dau seama ce aş putea să fac cu tot untul ăla de fistic. Pentru că e clar că îmi ajunge până la pensie dacă iau câte un vârf de linguriţă la câteva zile.

În schimb, dulceaţa de fistic mi s-a părut super tare. Şi aia e atât de dulce încât te leşină, dar e în acelaşi timp şi foarte aromată. Dacă mănânci doar câte un fistic (o boabă de fistic?) din când în când, n-ar trebui să ai probleme. Şi dulceaţa asta cred că ar putea să fie folosită într-un mod mai creativ decât s-o mănânci pur şi simplu cu linguriţa, dar momentan n-am cercetat suficient de mult problema.