Asta e aleea de acces a unui bloc din Bucureşti. Ca să ajungi la scară, trebuie să faci slalom printre corcoduşe ajunse în diverse stadii de putrefacţie. În plus, miroase absolut oribil.

Situaţia asta e aşa de ani buni, corcoduşul ăla face mereu la fel de multe fructe, care ajung pe alee. Însă nu s-a făcut nimic din ce s-ar fi putut face. Şi sunt cel puţin 3-4 soluţii pentru problema asta simplă.

Prima ar fi fost să ia cineva o mătură sau o perie cu coadă lungă şi să cureţe aleea. E vreo 10-15 lei o mătură cu coadă lungă şi nu cred că dura mai mult de 10 minute pe săptămână (nu trebuie să le cureţi chiar zilnic).

Dacă nu voiau să se obosească ei, locatarii ar fi trebuit doar să pună presiune pe administrator sau să-i ceară direct doamnei care face curăţenie în bloc. E parte din bloc, e un spaţiu comun, deci trebuie curăţat.

O soluţie ceva mai extremă ar fi fost să toaleteze/taie corcoduşul, iar în felul ăsta nu mai trebuia să facă nimeni curăţenie în fiecare vară săptămâni la rând. Sigur, pierdeai o parte din umbră, dar scăpai de mizerie şi de miros.

Ce-au ales să facă oamenii direct afectaţi (adică cei de la parter şi de la etajul 1, la care ajunge mirosul)? Au închis geamul. Din 3 soluţii relativ simple, care presupuneau puţină muncă, au ales-o pe a 4-a. 

Putem extrapola fără jenă la toată România. Geamul ăsta închis e cea mai simplă formă de a ignora problemele pe care le avem cu toţii.