Iulian Stanciu a zis un lucru interesant într-un live de la ZF zilele trecute. Deşi se aşteptau ca lumea să fie mai puţin productivă de acasă, au avut parte de surprize mari.

Noi ne-am temut că va fi dezastru, însă productivitatea oamenilor a crescut. Cred că asta va fi norma şi asta va rămâne în un procent foarte mare. Eu mă gândesc de ce să mai chinuim oamenii să stea două ore dus şi două întors în trafic. Dintre cei 2.500 de angajaţi, nu se vor întoarce toţi la birou după această criză.

Teoretic sună foarte mişto. Inclusiv pentru companie ar fi un lucru bun, că n-ar mai avea nevoie de atâtea birouri. Ai spaţiu pentru 1000 de birouri, 500 sunt puncte fixe, restul de 500 sunt folosite de cei 2000 de angajaţi care lucrează preponderent de acasă.

Tai din costuri, oamenii câştigă timp, productivitatea e bună, mai puţină poluare, metrouri mai goale, fericire pe linie.

Numai că scenariul ăsta e valabil în actualele circumstanţe. Când oamenii n-au voie să iasă nici măcar până la colţ de bloc. Când nu pot merge la restaurant, teatru, film şi nici în vizită la părinţi.

Practic, în momentul ăsta ai două variante: ori stai pe Netflix (şi aici puteţi înlocui cu orice activitate de divertisment), ori munceşti.

Pe lângă asta, sunt o grămadă de oameni care se vor ruga de angajatori să-i primească înapoi la birou. Ăia care locuiesc cu copii, cu socri, cu căţel, cu purcel. Unii şi-au dat seama că au nişte copii sau nişte parteneri naşpa, aşa cum zicea Vali prin mai multe articole. Pentru alţii e pur şi simplu greu să jongleze între joacă cu ăla micul, distrat pisica, discutat cu partenerul, gătit şi multe alte chestii pe care trebuie să le fac în decursul unei zile.

Mi-ar plăcea ca Iulian Stanciu să aibă dreptate şi să meargă treaba asta cu work from home în masă şi după ce trec restricţiile. Dar ce faci când e soare, sunt 28 de grade şi te invită un prieten până la mare miercurea? Ştiu, eşti un om matur şi responsabil, ai taskuri, dar cine o să ştie? Hai că oricum nu e nimic urgent, se poate şi mâine. Sau poimâine. Sau săptămâna viitoare.

Nu în ultimul rând, oamenii sunt acum productivi pentru că sunt puţin panicaţi (ăia care gândesc cât de cât). „Oare sunt suficient de util firmei?”; „Dacă încep concedierile, cum fac să nu fiu pe lista aia?”; „Dacă nu termin proiectul ăsta şi firma nu încasează repede, oare îmi vor putea plăti salariul?”.

8 comentarii. Leave new

  • Sunt mai multe aspecte aici.
    1) WFH este „pe piață” de multă vreme, în sensul că era suficientă bandă, tehnologii, echipamente. Eu o practic fără probleme din 2002 (deși multă vreme a fost mai mult un feeelancing decât business), iar de când am un business în toată regula (adică angajați, acum suntem deja 9), WFH era regula și venitul la birou excepția. Doar că acest lucru este posibil doar în anumite domenii de activitate fiindcă apar probleme legate de:
    a) Securitatea datelor, informațiilor, proprietate intelectuală. Dacă faci contabilitatea firmei Vasile și ucenicii, e probabil OK să o faci de acasă, vine ucenicul cu sacoșa de hârtii și ți le pune în brațe. Dacă ai alți clienți, e posibil să fii obligat să vii la ei în birou și să faci totul de acolo.
    b) Dificultatea ajustării… bioritmurilor. Dacă ai o echipă care trebuie să lucreze împreună pe un proiect, cu cât echipa e mai mare, cu atât mai dificil va fi să se sincronizeze. În plus, este o altă sinergie când oamenii sunt împreună.
    Mai sunt 2 motive importante, dar nu foarte PC 🙂
    c) Mentalitatea. Pur și simplu, unii oameni nu au setarea mentală pentru acest tip de activitate. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când a trebuit să angajez primul om în firmă și am dat la interviu peste o persoană, culmea, care venea din concediu de îngrijire copil, deci în mod normal ar fi trebuit să aprecieze că poate petrece în continuare mai mult timp cu copilul (deși, poate femeia chiar voia să evadeze :D). Ea pur și simplu nu înțelegea conceptul. „Dar dacă am nevoie să listez ceva? – Primești o imprimantă, cu scaner. Și cartușele? Sunt cumpărate de firmă. Și colile? – Și colile.”
    d) Dorința de control. Sunt și angajatori care sunt obsedați de control.
    Deci, dacă firmele și angajații ar fi fost OK, practica s-ar fi dezvoltat nu ar fi rămas un fenomen marginal. Deci, nici pe viitor nu mă aștept să „explodeze”.
    2) Dacă pentru companie lucrurile pot fi ușor de gestionat, pentru unii angajați poate fi un coșmar. Unii locuiesc cu părinții, alții au copii mici, alții și cu părinții și cu copiii, alții trăiesc în locuințe precare/cămin…

    Răspunde
    • Da, cred că până acum multe companii n-au avut pur şi simplu curajul să implementeze aşa ceva. Nici măcar ca test.

      Am auzit şi de alte companii mari care au trecut forţat la WFH şi par a fi rezultate ok. Însă rămâne de văzut ce se întâmplă mai departe, după ce se ridică restricţiile.

  • Din articol și comentariul lui Cristian Banu aș spune că securitatea informațiilor e o problemă reală – practic tu ca angajator trebuie să ai niște politici de securitate a informației gândite pentru lucrul de acasă al unor angajați (că e greu de crezut că nu mai ai un punct de lucru. În rest, mi se par idei duse la extrem doar așa, de dragul cinismului.

    Lucruri care să te distragă sunt peste tot, acum ai Netflix și pe telefon/tabletă/laptop. Dacă vrei cu adevărat să fii neproductiv la birou o poți face. Iar legat de plecatul la mare, ăsta e un exemplu de dus lucrurile la extrem. Suntem adulți, iar lucrurile astea ies la iveală și se vor lua măsuri disciplinare. Eu cred că orice om serios s-ar simți jignit dacă un superior direct i-ar spune că nu-l lasă să lucreze de acasă că poate o întinde la mare miercuri. A da cu cardul într-o clădire de birouri nu ar trebui să fie despre a îngrădi fizic oamenii să plece undeva.

    Cât despre condiții precare acasă, fie din cauza altor membri ai familiei sau pur și simplu imobilul în sine, come on! Deci ai o viață care te chinuie, dar în alea 8-10 ore cât ești la birou ești mult mai productiv pentru că acolo ești cu adevărat fericit. La birou nu te încălzești cu cărămida, nu te cicălește soacra și nu se urcă copiii pe tine deci succes! Cred că prin asta subestimezi pur și simplu oamenii. Oamenii se adaptează, iar dacă apartamentul/casa în care locuiesc nu-i mai satisface o să se mute altundeva, iar asta nici măcar n-are legătură cu munca de cele mai multe ori.

    În plus lucratul de acasă nu înseamnă că nu mai ieși ever din casă. Un contabil trebuie să depună tot felul de hârtii, dar o să ieși pur și simplu, chiar dacă te duci la o cafenea așa cum curg clișeele pe internet. Schimbi mediul, te aerisești puțin și gata. În plus, modul nostru comunist de a privi lucrurile ne împiedică să pricepem că poate 2 ore de distragere într-o zi (indiferent că e Netflix sau te-ai dus la cumpărături) îți ridică moralul și te ajută să faci ceva mai repede și mai bine. Poate că în anumite job-uri ai o productivitate mai mare lucrând 4 ore inspirat decât 8 constrâns.

    Tot ce zic eu aici se întâmplă deja în IT, dar încă nu la noi. Se pare că dacă te duci la sală 2 ore după masa de prânz nu omoară productivitatea.

    Răspunde
    • Eu am dat nişte exemple extreme, e adevărat, dar voiam să subliniez că sunt tentaţii mereu.

      Cât despre cum se lucrează în IT prin afară, am interacţionat un pic de-a lungul ultimilor ani şi nu pot să spun că sunt încântat. Românii sunt de 10 ori mai responsive din punctul ăsta de vedere. Am trăit multe situaţii în care străinii ne-au lăsat baltă pentru că era vineri şi îşi luaseră day off să meargă la surfing că erau valuri bune. Cu proiect care trebuia lansat luni dimineaţă. Şi omul, care era pe alt continent, pur şi simplu s-a comportat ca şi cum nu se întâmplase nimic. Iar ăsta e doar un exemplu, mai am şi altele.

  • Copiii vor fi la scoala/gradinita/cresa.
    Initial, probabil va fi o scadere a productivitatii cand izolarea nu va mai fi impusa (pentru oamenii care vor continua sa lucreze de acasa), dar lucrurile se vor aseza intr-o luna sau doua.

    Răspunde
  • Lucrez de mai bine de o luna de acasa si sunt mai productiv decat atunci cand lucram la birou. Principalul avantaj este ca nu se mai trezeste seful sau vreun coleg sa ma intrerupa din ceea ce fac, sa imi spuna sa ma apuc de altceva, desi eram in mijlocul unei sarcini de executat. Am continuitate, nu sunt distras de altceva. Sunt un om resposabil si stiu sa imi dozez pauzele „de tigara” (nu fumez, e doar un cliseu) cu munca din plin. E adevarat ca nu am copii, sotia sta cuminte in cealalata camera si lucreaza si ea, ne intersectam doar la bucatarie. Sincer, as dori sa lucrez in continuare de acasa si dupa ce se ridica restrictiile, dar nu cred ca am sanse. Am ghinionul sa lucrez la un patron paranoic, care vrea sa controleze totul.

    Răspunde
  • […] obișnuit, dar totuși work from home vine și cu multe provocări. În plus, cum scria și Alex aici, poate că oamenii sunt productivi acum, când sunt obligați să stea în casă și nu au altceva […]

    Răspunde
  • Eu lucrez si de acasa si de la birou. Pot fi la fel de neproductiva si la birou :)))) Abia astept sa vad cum se va schimba peisajul muncii dupa pandemie

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fill out this field
Fill out this field
Te rog introdu o adresă email validă.

Meniu