În ultimele zile am tot citit despre sumele pe care le pregătesc guvernele din toată lumea pentru a sprijini IMM-uri, artişti, corporaţii şi tot felul de alte ramuri ale economiei care au fost afectate de criza asta medicală (care se va transforma în una economică).

750 de milioane de euro pentru IMM-urile din România. 3,3 miliarde de la UE, un total de 500 de miliarde în toată Uniunea, nişte sute de miliarde pregătite de Germania, alte sute în Marea Britanie şi tot aşa.

Teoretic, veştile astea ar trebui să ne liniştească. Injectează guvernele bani în economie, oferă ajutoare şi o să fie bine.

Însă nu cred că banii vor fi suficienţi de data asta. Ţinând cont de viteza cu care s-a răspândit criza în toată lumea şi de numărul uriaş de pieţe afectate, vom avea nevoie de mult mai mult ca să repunem pe picioare lucrurile.

Oamenii vor avea nevoie să-şi recâştige încrederea unii altora. Şi nu mă refer acum la nimic legat de boală. Pur şi simplu cred că mulţi se vor gândi de două ori înainte să investească nişte bani. 

La fel şi cu achiziţiile, indiferent că vorbim de o maşină nouă, un business sau o călătorie.

Pe lângă asta, procesul de acordare a ajutoarelor va fi lung şi dureros. Dosare peste dosare, decontări peste luni de zile, timp în care antreprenorul va trebui să găsească fonduri ca să continue activitatea. Mi-e greu să cred că un aparat birocratic uriaş, aşa cum este orice guvern european, poate să se mişte rapid în ceea ce priveşte ajutoarele respective. Şi nu vorbim aici despre ajutoarele pe care le-au primit destul de rapid artiştii prin Germania (parcă 1000 de euro fiecare). Vorbim de zeci de mii de euro de care ar avea nevoie fiecare business afectat.