Încă de când am văzut reportajul Recorder care face furori pe net (Singur împotriva partidului. „Copile, nu te pune cu ei că te vor face praf!”) mi s-au aprins nişte beculeţe.

Ovidiu Ianculescu zice de vreo 5 ori în 25 de minute că nu face parte din niciun partid politic şi în total zice de vreo 10 ori “partid”. Şi din alea 25 de minute, intervenţiile lui nu cred că adună mai mult de 7 minute, restul sunt montaje cu alte personaje şi înregistrări audio sau video.

Asta mi-a atras prima oară atenţia.

Pe urmă stilul în care e făcut materialul, cu pericolul iminent (lama de apă de 10 cm peste Odorheiul Secuiesc), momentul emoţionant (Tati, de ce nu mai eşti director? – că asta întreabă un copil de 6-7 ani, asta e grija lui principală), teancul de cărţi afişate, pozele cu copiii din materialul video înregistrat pe cont propriu, povestea începuturilor cu “originea sănătoasă”.

Nu în ultimul rând, timingul. Povestea asta cu Ovidiu Ianculescu e din martie, atunci a fost forţat să-şi dea demisia, atunci l-a acţionat în instanţă pe Ervin Molnar. Cum de apar toate materialele astea, cele mai documentate, fix când sunt alegeri? Aici a lămurit-o Eftimie în interviul cu Mihai Munteanu de la RISE, publicat pe zoso.ro. Pe scurt, Munteanu recunoaşte că trag în mod special să termine fix în campanie.

Informațiile apar când teminăm documentarea. Binențeles că încercăm de fiecare dată să răspunde cât mai bine pe agenda publica. Dacă avem o documentare cu Barna, de exemplu, începută în iulie, ne chinuim să o terminăm când interesul public este maxim. Chiar ne dorim să publicăm în campanii electorale când prindem candidații cu imposturi.

Ce nu explică Munteanu e de ce apar mereu materiale fix cu ăia care sunt la putere sau pe val. Cât a fost PSD la conducere au dat în ei din toate poziţiile, şi Recorder, şi RISE, şi ăilalţi. După ce a venit la putere PSL PNL şi a urcat USR pe val, au apărut tot felul de dezvăluiri aici, ba de Barna, ba de ăştia din PSL PNL. De parcă tot PSD-ul s-a curăţat de când a dispărut Dragnea şi ăştia de acum sunt lapte şi miere.

Revenind la povestea cu Ovidiu Ianculescu, am descoperit la Răzvan Baciu o altă perspectivă asupra acelui scandal. Este o analiză a unei doamne cu experienţă în media, fostă jurnalistă la BBC. Redau pasaje:

Am vazut reportajul in urma cu o săptămână, in primele 24 de ore după publicare. Am fost foarte intrigată că partidul de guvernământ are aceleași metehne în teritoriu ca și PSD, partidul majoritar in parlament.

Apoi am vazut pe Facebook reactiille membrilor locali ai PNL, care dezvăluiau ca Ianculescu este finul consilierului local PSD Cristian Bratanovici. Bratanovici era unul dintre superiorii finului, inca din 2017. Concursul câștigat de apoliticul Ianculescu, a fost organizat de Bratanovici, vicepreședinte PSD Târgu-Mureș. Între timp, în 2019, Bratanovici a fost trimis de DNA în judecată, pentru corupție.

Am fost de aceea, foarte dezamagită de abordarea jurnalistica Recorder. Am descoperit că video-reportajul e incomplet. Ma deranjeaza ca a jignit inteligenta noastra si n-a arata ca PNL si PSD = USL. Daca finalul video-ului ar fi spus asta, atunci ar fi fost cel mai tare produs de presa, din ultimii ani.

(…)

Pentru Recorder era piece of cake sa descopere mai multele fațete ale povestii. A preferat sa ne agate prin clickbait, pentru o poveste lacrimogenă a unei false victime. Stim, fara sa putem dovedi, ca unele concursuri pentru functii publice se joacă cu o mană moartă, care accepta sa fie clasata pe locul 2, pentru beneficii viitoare. Parpala PNL-istul, in calitate de director la ABA Mures a pierdut concursul in fața lui Ianculescu, candidat apolitic, dar fin al unui politician. Oficial s-a dovedit premisa unei depolitizari. Un specialist apolitic castiga un concurs profesional. In realitate, știm prea puțin ce s-a intamplat in culise. Dar mai știm și că Parpală a dat la o parte un actionar Romgaz, atunci când a acceptat poziția coborâtă ”de sus”.

Or, asta trebuia sa dezvaluie Recorder. Asta trebuia demantelat. Modelul local de tip mafiot. Partidele PSD-PNL au istorie comuna de a ascunde mizeria sub pres.

Vă recomand să citiţi toată analiza doamnei Sanda Foamete.

Din punctul meu de vedere lucrurile stau cam aşa: peste tot prin ţară PNL a început să-şi pună oamenii pe diverse posturi. Ştiu personal nişte cazuri, plus că nu e nicio noutate. Ce nu zice reportajul Recorder este că primii care pică sunt oamenii apropiaţi de PSD şi ăia incomozi, care sunt pe nişte poziţii cheie, cu acces la bani într-o formă sau alta. Ce vrea Recorder să puncteze aici este că PNL e acum rău, înainte era PSD. Deci nu că PSD şi PNL sunt clădite pe aceleaşi principii (“cine nu e cu noi e împotriva noastră”, “să-i băgăm pe oamenii noştri în poziţii cheie, indiferent de competenţe”).

Fără să fie vreo justificare, faptul că PNL îşi pune oamenii în poziţii cheie este un pas previzibil, care se întâmplă mereu, atât la stat, cât şi la privat. Singura diferenţă e că nimeni nu se revoltă când sunt puşi pe liber oameni competenţi dintr-o companie pentru a fi adus vreun subaltern de încredere pentru noul CEO sau CMO.

Ulterior Recorder a revenit cu o replică la replică, pe care au mai citit-o probabil doar 5% dintre cei care au văzut clipul lacrimogen cu băiatul sărac care şi-a pierdut funcţia din cauza partidului mare şi rău.

Foto via