S-a plâns Buhnici recent că n-a mai fost invitată Cavaleria la o lansare Dacia (modelul electric Spring) şi că nu e normal, că au fost 10 publicaţii chemate şi ei nu sunt locul 11 după trafic.
Nasol, ce să zic, ştiu şi eu cum e când eşti chemat undeva şi la un moment dat se schimbă ceva (agenţia, omul de PR, percepţia vechilor oameni din agenţie sau de la client) şi ajungi să fii sărit din schemă. Se întâmplă mereu şi e normal, că brandul încearcă să mai atingă şi alte publicuri. Mă surprinde cum ditamai publicaţia cu ditamai jurnaliştii ajung să se plângă pe net de asta, ca nişte adolescenţi care nu înţeleg cum merg lucrurile şi care bat din picior ca să se rezolve ceva.
Ăsta e sunetul banilor care ies din cont. Că un video de o oră cu Dacia Spring ar fi însemnat probabil câteva sute de mii de afişări, care la rândul lor generau câteva sute de euro. Bani buni pe foamea asta. Ca să nu intrăm şi în proiecte speciale şi alte surse de venit direct de la brand
Dincolo de chestia asta punctuală, sunt câteva probleme de care suferă industria auto, care se reduc la două idei:
- Oamenii de PR nu vor articole utile, vor articole pozitive. Şi asta pentru că de prea multe ori s-au trezit cu articole dure scrise aiurea de jurnalişti care comparau mere cu pere. Ceea ce ne aduce la următorul punct.
-
Jurnaliştii auto suferă de prea multă informaţie, care ajunge să îi încurce. Se dau jos dintr-un Clasa S şi apoi se urcă într-un Ford şi spun că finisajele sunt cam naşpa. Trec de la o maşină de 20.000 de euro la una de 80.000 de euro şi brusc aia este cea mai bună opţiune, pe aia ar trebui să ţi-o cumperi, privitorule! Plus că asta e platforma veche, şi dacă mai aştepţi puţin (vreo 1-2 ani), o să poţi lua platforma nouă, care e muuult mai bună şi chiar dacă face acelaşi lucru şi te duce din punctul A în punctul B, o să vezi că e mult mai mişto!
Au atât de multe informaţii încât nu reuşesc să mai transmită esenţialul către categoria de public potrivită. Ei nu comunică cu cei care vor să cumpere maşina, ci cu ăia care sunt la fel ca ei, pasionaţi de maşini în general.
Şi asta pentru că unii dintre jurnaliştii auto n-au trecut de nivelul de băieţei cu hobbyuri. Îi vezi după cum se îmbracă, îi vezi după modul în care se poartă, cum îşi tunează maşinile etc.
Sunt şi excepţii, desigur, Mircea Meşter şi echipa Autocritica îmi vin acum în minte, dar nu sunt singurii.
Cei care pierd sunt cumpărătorii, că ei nu ajung să găsească prea mult informaţii utile despre maşinile de care sunt interesaţi. Am văzut-o pe pielea mea când mă informam despre Qashqai. Până în momentul în care mi-a sosit maşina nu mi-a fost clar dacă voi avea sau nu Android Auto, pentru că nu scria în specificaţii. Ştiţi, specificaţiile alea care menţionează până şi faptul că maşina are 4 roţi şi un volan, nu aveau notată treaba asta cu Android Auto.
Exceptând clipurile de la Turaţii.ro, care sunt mult prea lungi şi de-a dreptul plictisitoare, n-am prea găsit conţinut de formă medie sau lungă făcut în România pe modelul care mă interesa pe mine. Şi vorbim despre un SUV care a fost cel mai bine vândut din Europa ani la rând.
Cavaleria, care se lăuda că face şi drege, avea nişte clipuri din 2014 şi 2015 cu Qashqai, or în 2017 a ieşit o variantă cu facelift şi diverse chestii modificate, inclusiv alte motorizări.
Lucrurile astea se întâmplă constant, iar ceea ce ajunge la public este ghidat strict de bugetul pe care îl are brandul în anul respectiv. Dacă au bani de nişte excursii mişto pentru lansarea modelului X, atunci modelul X va avea parte de super expunere. Altfel mai subţire.
Într-un alt episod o să vorbim şi despre cum au ratat bloggerii să umple nişa asta a conţinutului „cetăţenesc” şi cum din cauza unora care luau maşinile ca să mai iasă la drum prin ţară şi îşi băteau joc de ele s-a cam tăiat porţia de maşini pentru toată lumea.
9 comentarii. Leave new
În România poate doar Vlad de la Atelierul de Detailing face clipuri medii/lungi cu suficientă informație și în care prezintă toată mașina, dar el nu prea are acces la mașini de presă. Contează mult prezentatorul, până la urmă. De exemplu, carwow în UK, are prezentator bun pentru clipuri scurte, dar ei nu fac filmări lungi și consider că formatul jucăuș nu prea se potrivește decât pentru astfel de clipuri scurte. Ar mai fi Autogefuhl care fac clipuri medii/lungi dar engleza cu accent german e un pic mai greu de urmărit. Îi urmăream într-o vreme, dar au (sau nu au) ceva care nu mă mai atrage.
Și mai este un lucru de discutat: pentru o mașină dată, care se află pe lista scurtă de achiziție, te uiți la un clip de 50 de minute. Dar pentru restul probabil că nu prea. Și atunci, care e formatul cel mai atractiv pentru review-uri auto? 15 min, 25min, 1h+? După cum scriam mai sus, dacă vorbește Vlad, pot duce un clip de 50 de minute, poate pe x1.25 la viteza de redare. Dar nu toți prezentatorii au fluență.
I-am abandonat pe cei de la Cavaleria în urmă cu mulți ani, pe vremea când eram printre primii care comentau la articole și nu se oboseau să interacționeze aproape deloc. Nu regret.
Atelieru ala de detailing sunt niste tipi care au vazut masini doar in poze si abereaza pe tema data. Nici o informatie utila nu se poate extrage din vreun clip de-al lor, am renuntat la ei de mult.
Daca vreti review-uri utile pentru masini va sugerez ceva ce poate o sa va socheze:
mai cumparati si revistele de specialitate gen Auto Motor si Sport si Auto Bild. Stiu nu sunt pe youtube, locul de unde toata lumea isi ia acum informatia si unde orice giglel afon poate sa puna clipuri si lumea sa se uite in gura lui ca la un zeu, dar au jurnalisti auto cu experienta care scriu acele articole si stiu ce vorbesc prin prisma testelor facute de-a lungul anilor, oameni care chiar au o parere argumentata si pot sa zica in cunostinta de cauza cum a evoluat un anumit model deoarece l-au testat de-a lungul timpului in toate generatiile lansate de-a lungul anilor.
Eh, asta e faza. Că nu mă interesează cum a evoluat modelul dacă vreau să cumpăr. Nu vreau comparații între Qashqai 1 și 3. Este irelevant în 95% din cazuri.
Cei mai mulți jurnaliști auto zici că sunt la concurs de istorie a mașinilor.
salut Anton!! 🙂
Și eu m-am lovit de asta, că mă ocup și de achiziția la întreprindere, nu doar cele personale și din 2015 în fiecare an am luat cel puțin una. Practic, sunt 2 probleme:
1) Oamenii din reprezentanțe nu prea-și cunosc mașinile. În afară de motorul are X cai nu prea știu detalii. În toată perioada asta am cunoscut doar 2 persoane care știau să vândă și știau ce vând și încă o persoană care știa ce vinde dar nu prea avea abilități de vânzări 🙂
2) Prezentările de pe net, inclusiv din străinătate – m-am mai uitat la Carwow și Autogeflughl – nu sunt neapărat informative.
3) Mai nou, au cam dispărut forumurile monomarcă, s-au mutat pe grupuri de FB unde este mai greu de urmărit o conversație sau un topic.
Mi se pare mult mai interesant ce face Vali, acolo am contribuit și eu cu câteva.
offtopic: nu te zgarie nimic in fraza asta? 🙂 „Se întâmplă mereu şi e normal, că brandul încearcă să mai atingă şi alte publicuri.”
Sunt nişte elipse acolo. (Lucrurile astea) se întâmplă mereu şi e (ceva) normal, deoarce brandul încearcă să mai atingă şi alte publicuri.
Ce ar trebui să mă zgârie?
ma refeream la „publicuri” dar se pare ca esti inainte vremurilor 😉 http://doamnaprofesoara.blogspot.com/2009/10/ministerul-educatiei-si-sale.html
Da, nu sunt de acord cu doamna profesoară. Sau ar trebui să spun „doamna profesor”? 🙂 Că aşa e corect până la urmă.
Anyway, „publicuri” e un termen din jargonul specialiştilor de comunicare pe care îl auzim şi îl folosim încă din anul 1 de facultate, sper că nu te aştepţi să mă dezvăţ de chestia asta după aproape 15 ani.