Datorită lui Radu mi-am adus aminte de Winter Sale-ul de la Steam şi am prins o reducere bună, însă nu sunt singurii care oferă discounturi. Origin (platforma celor de la EA Games) are un Holiday Sale decent.
Fifa şi Sims sunt chilipiruri, sigur nu găsiţi la preţ mai bun în magazine.
A fost pentru prima dată când ziua de 24 decembrie m-a găsit cu toate cumpărăturile făcute, cu bradul cioplit şi pus în suport, cu casa curată şi cadourile împachetate. Fără să fiu din categoria tembelilor care se înghesuie în Ajun la supermarket şi se plâng că e programul prea scurt, mi se întâmpla mai mereu să am o mică listă lăsată pentru ultima zi. Ba un cadou pentru vecina de la 2, ba un cozonac şi nişte vâsc. Mă trezeam pe 25 decembrie rupt de oboseală, după o săptămână cu multă alergătură prin oraş, curăţenie, cumpărături.
Anul ăsta m-am organizat mult mai bine cu cadourile, am sărit peste shoppingul intensiv din ultimele zile, aşa că am avut timp pentru toate.
Practic, cea mai grea parte e alegerea cadourilor, iar asta s-a rezolvat din timpul anului, când am încercat să fiu atent la ce-şi doresc oamenii din jur. Şi pentru că n-am reuşit să-l bag pe Dragnea la puşcărie, m-am reorientat spre chestii care se pot cumpăra.
Mereu le-am găsit scuze oamenilor care fac cumpărăturile în ultima clipă (poate n-au luat salariul, poate au muncit până târziu), dar adevărul e că prospecţie poţi să faci şi fără bani, pentru ca mai apoi să cumperi fix ce-ţi trebuie. Trebuie doar să vrei.
Sper să aveţi nişte sărbători liniştite şi să mai intraţi pe aici din când în când, am pregătit o grămadă de chestii interesante, de savurat după sarmale şi cârnaţi 🙂
De câte ori aţi auzit asta în ultimii 10 ani? Fie că e vorba de naţionala României sau de vreo echipă de club aventurată prin cupele europene, rezultatul e mai mereu acelaşi. Păi cum, că românii noştri sunt talentaţi, Hagi, Dobrin, Balaci, varză, viezure, mânz!
Da, problema e că şi ăilalţi sunt la fel de talentaţi şi ce-i diferenţiază este munca. Aproape că a devenit un truism, povestea asta cu „ai lor muncesc mai mult decât ai noştri”, dar hai să vedem ce înseamnă asta concret.
Xherdan Shaqiri e fotbalistul lui Stoke City, joacă în Premier League, însă înainte de asta a petrecut 6 luni la Inter Milano. Iar italienii făceau ce ştiau ei mai bine – exersau fazele fixe:
There was a training in which I shot corners for two hours. I had never experienced this before.
Două ore să repeţi cornere la nesfârşit. Antrenament atât pentru apărare, cât şi pentru atac. Păi în contextul ăsta cum să nu le dai gol românilor, care cel mult exersează 15 minute şi se duc la ţigară?
N-am mai revenit cu update-uri pentru că am vrut să am şi ceva veşti bune. Şi am tot aşteptat, cam o lună jumate. Ultimul update e de pe 24 octombrie. Între timp oamenii de pe schele şi-au tot făcut de lucru pe la ceva finisaje, termopanele s-au pus, iar câteva apartamente au rămas în afara listei. Evident că am tras paiul scurt, nu mi-a montat nimeni nimic, iar tâmplăria adusă s-a evaporat pe la diverşi vecini.
Ăsta a fost momentul în care am cedat nervos şi eram gata să-mi comand unele pe bani ca să închei povestea. Doar că a apărut un afiş care anunţa că va prelua altă firmă restul lucrării.
Deci pe 23 iunie s-au luat măsuri pentru termopane, pe 23 noiembrie s-au luat alte măsuri pentru aceleaşi termopane. Pentru ca tabloul să fie complet, a început şi zugrăveala pe casa scării cu toată distracţia: uşi învelite în plastic, moloz pe jos etc. Şi cireaşa de pe tort a fost o modernizare făcută de Electrica la întreaga instalaţie din bloc. Practic, au schimba panourile, cablurile, au mutat contoarele, totul în vreo 2 săptămâni. Timp în care zugravii s-au oprit, că se călcau pe picioare.
La un moment dat termopanele se puneau (imaginaţi-vă sunet de bormaşină), zugravii zugrăveau (bocănituri, praf) şi electricienii găureau ca să pună şi ei nişte cutii pentru cablurile alea (alte găuri de bormaşină). În paralel echipa de reabilitare lucra la ceva pe acoperiş trântind nişte suluri mari de carton. Să tot stai să aştepţi echipa de termopane în atmosfera asta. Până la urmă am vorbit cu ceva şef de echipă, i-am dat numărul de telefon şi mi-am văzut de treburi.
Aşa cum bănuiam, s-au întins până la Crăciun, dar s-a montat ce era de montat, electricienii au terminat, mai rămâne zugrăveala şi reabilitarea, că acum urmează partea de finisaje pe geamurile proaspăt montate. Apoi se apucă de cealaltă jumătate de bloc. Dacă nu dă zăpada, până prin mai cred că avem şi un epilog la coşmarul ăsta. Iar până atunci o să mai rămână de schimbat doar cărămizile din blocul ăsta.
Vineri am fost la Veranda să vând vin fiert pentru o cauză nobilă. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc, o să revin în zilele următoare cu alt articol.
Cât am stat acolo s-au perindat tot felul de oameni veniţi la cumpărături. Aveam un stand în mijlocul Carrefour-ului şi vindeam vin cu 1,5 lei paharul. Pe masă erau nişte platouri cu kaizer, slănină, jumări şi şorici. Lumea în general era interesată de vin, dar unii mai luau şi o jumară. Unii refuzau politicos, spunând că momentan nu pot să guste, că e post. Ce m-a uimit au fost câteva cazuri în care oamenii au luat vin deşi erau cu maşina (mă rog, pahare mici, să zicem că au gustat), dar n-au pus gura pe carne.
Adică li s-au părut mai importante legile bisericeşti decât alea omeneşti, care mai pot fi încălcate. Am stat puţin să mă gândesc la treaba asta şi mi-am dat seama care motivul: oamenii ăia pleacă de la premisa că cineva acolo sus VEDE, în timp ce şansele să te oprească poliţia sunt mult mai mici. Prin urmare, soluţia ar fi să punem camere peste tot şi să ştie că-i veghează „Big Brother”.
Sau să eliminăm „învoiala” din mentalul colectiv. Vorba aia, dacă bei 100 de mililitri de vin fiert te descurci tu, zici că a fost o bomboană cu lichior, dai o şpagă, te înţelegi cumva cu omul ăla. Dar dacă mănânci „de dulce” şi ţi se impută la Judecata de Apoi? Nu ştii sigur că există aşa ceva, dar de ce să rişti?
Şi înainte să săriţi şi să spuneţi că suntem o naţie de oameni cu frica lui Dumnezeu, vă asigur că am putea fi şi o naţiune cu frica de lege. Dacă s-ar aplica mai des şi mai corect. Pentru asta e nevoie de 3-4-5 ani în care să se taxeze orice derapaj, să nu mai existe noţiunea de „avertisment” sau îngăduinţă.
Zilele trecute s-a anunţat anularea serialului Marco Polo, primul mare eşec pentru cei de la Netflix. Vor mai urma şi altele, doar nu vă aşteptaţi să fie hit după hit. Bloodline cică ar fi pe listă, dar după ce se difuzează sezonul 3. Când pierzi 200 de milioane de dolari cu un singur serial cred că vrei să scapi de el cât mai repede. Şi totuşi, cum să laşi ÎNCĂ o poveste neterminată? Măcar scoate un episod de final, something. Am adunat atâtea seriale întrerupte din motive financiare încât mi-e frică să încep să mă uit la un serial nou.
Iată câteva dintre serialele pe care vi le recomand, cu menţiunea că se termină după 1-2 sezoane:
Am fost zilele trecute prin piaţă ca să văd cum sunt preţurile la brazi, cine vinde, care e marfa. N-aş vrea să cumpăr de acum, pentru că până de Crăciun se usucă, iar pe balcon încă am şantier. M-a mirat ce ziceau unii dintre vânzători, că mulţi dintre brazii frumoşi s-au dat deja. La blocurile vecine văd luminiţe de pom şi am mai văzut şi pe net poze cu bradul făcut. Şi mă întreb dacă mai păstrează cineva tradiţia aia cu împodobitul bradului pe 24 decembrie.
Eu, de exemplu, îl fac cu câteva zile înainte, că vin mai multe ture de prieteni, schimbăm cadouri şi cântăm colinde, aşa că ar fi aiurea să n-avem brad. Însă la ai mei acasă am păstrat tradiţia. Şi aici e prima dilemă: e asta o tradiţie reală sau doar la mine în familie se obişnuia aşa? Tind să cred că toată treaba cu împodobitul pomului ţinea mai mult de factori logistici şi financiari. Oamenii nu prea aveau timp să caute brad, care oricum nu prea se găsea pe piaţă, plus că banii veneau târziu şi erau puţini.
A doua dilemă n-are absolut nicio legătură cu prima. Mi-a atras mai multă lume atenţia că folosesc telefonul la o intensitate luminoasă foarte mare. Cică aş fi un ciudat sau ceva de genul ăsta. Eu ţin telefonul la 83-84% pe timpul zilei şi 0% noaptea, cu lumina stinsă. E chiar aşa mult? Asta să fie cauza pentru care mi-au apărut „burn-uri” pe ecran?
McDonald’s a introdus de câteva luni supe în meniu, însă de fiecare dată când am ajuns acolo deja le trecuse programul, aşa că n-am reuşit să le testez decât săptămâna asta. Sunt două supe disponibile între 11:00 şi 17:00, însă au zile diferite în care le puteţi găsi. Supa de ciuperci se găseşte luni, miercuri, vineri şi sâmbătă, supa de legume se găseşte marţi, joi şi duminică.
Eu am nimerit într-o zi de joi, aşa că am gusta din supa de legume, însă mi-ar fi plăcut să văd cum e cea de ciuperci. Poate ajung pe timp de zi într-o vineri sau sâmbătă. Citeşte tot articolul
Anul ăsta pot să spun că m-am distrat înainte şi după Black Friday urmărind comentarii legate de principalii retaileri şi vreo 2 clienţi care au avut ceva treabă pe zona asta. Când vezi exact cu cine ai de-a face începi să nu te mai miri de ceea ce iese la alegeri.
Cele mai multe probleme sunt legate de „eul” ne-liric.
Nimeni nu pune în context. Nimeni nu se gândeşte că au fost bucăţi multe dar pur şi simplu nevoile sau gusturile lor sunt comune cu cele ale altor oameni.
Pe lângă asta mai sunt şi oamenii care fac abstracţie de ceea ce se comunică. Au zis că încep la 8 dimineaţa? Nu-i nimic, stăm de la 12 noaptea pe site, că poate ne-au păcălit. Au zis că au stoc mic la chestia aia? Hai să întreb totuşi dacă mai bagă.
Totuşi, experienţa asta nu ar fi fost completă dacă nu l-aş fi întâlnit ieri pe cel mai mare vânător de oferte din România. Omul era la coadă la eMAG şi îi explica unui prieten în timp ce aştepta să i se aducă un produs:
– Fii atent cum fac eu. Cumpăr numai la ofertă, ţin produsul 25-28 de zile, apoi îl duc înapoi. Îmi recuperez banii şi urmăresc siteul. Când îl bagă la resigilate PAC! l-am cumpărat cu 20-30% mai ieftin. Deci e dublă reducerea, înţelegi?
Şi nu, nu glumea. N-am stat să văd dacă voia să ia un produs nou sau resigilat.
Întotdeauna mi s-a părut că cel mai cool loc în care poţi fi de 1 decembrie e Alba Iulia, chiar dacă parada de la Bucureşti adună avioane, tancuri şi o mulţime de trupe terestre. Ţin minte că mă trezeam să mă uit la TV la parada transmisă de la Bucureşti şi îmi părea rău că nu sunt mai multe imagini şi de la Alba Iulia.
Anul ăsta am organizat un „traseu miticesc” pentru mini-vacanţa de Sf.Andrei-1Decembrie-Haisăfacemopuntecuweekendul. Mai exact, am mers la Sibiu pentru târgul de Crăciun, la Alba-Iulia pentru Ziua Naţională şi la Braşov pentru puţină zăpadă şi nişte extra aglomeraţie. Şi pentru că în Alba sunt 3 hoteluri cu tot cu alea din Sebeş, ne-am cazat în Sibiu şi am plecat dimineaţă pe autostradă, drumul durează cam 45-50 de minute. Citeşte tot articolul
