Casual stuff

Pentru că prăjiturile şi shaormele din miez de noapte au început să se vadă, m-am apucat de sport. Şi, povestind oamenilor despre asta, m-am lovit de următoarea reacţie: „ah, păi nu te-ai îngrăşat aşa tare!”.

Ceea ce ar putea fi un semn bun, dar de fapt e cea mai mare capcană. O atitudine de genul ăsta e extrem de păguboasă. În primul rând că ne păcălim singuri, tragem de timp şi nu facem nimic în legătură cu problemele noastre mici. Puţină burtă, nişte kilograme în plus, un administrator care ne fură, un primar care a pus nişte borduri de sute de mii de euro, un parlamentar care a luat o şpagă mică etc.

E cel mai simplu să rezolvăm problemele cât sunt încă mici, în loc să aşteptăm ca ele să devină critice. Din păcate, nimeni nu face asta. La dentist mergem doar când doare foarte tare, la alţi medici la fel, iar pentru sport nu mai zic. Trebuie să nu ne mai încapă pantalonii ca să ne dăm seama că ceva e greşit.

Partea bună atunci când te apuci din timp să-ţi rezolvi problemele e că nu trebuie să faci eforturi mari ca să îndrepţi lucrurile. 2 prăjituri seara în loc de 3, un Dil Kebap mic în loc de Maxi, o seară în care înlocuieşti pizza cu sportul şi gata.