Casual stuff

IN Casual stuff

foto_schela

E momentul ăla din viaţa unui bucureştean, în care ajung cu reabilitarea la tine la bloc. Şi te entuziasmezi, că o să fie mai cald la iarnă, că închizi balconul în sfârşit, că o să arate şi blocul ceva mai bine. Apoi începe distracţia. Dar să nu ne pripim, încă mai e mult până se pune mâna pe mistrie şi cancioc.

Despre reabilitarea asta se vorbeşte din 2015. De-aia nici n-am închis balconul, că era atât de iminentă treaba încă mi-era teamă că vin oamenii cu măsurătorile de la Primărie înainte să apuc să-l montez pe cel plătit #pebaniimei. Prin martie s-a pus la avizier o listă care anunţa cu bucurie prezenţa blocului pe lista reabilitărilor din 2016. În mai a venit administratora cu o listă şi ne-a întrebat cine vrea să-şi pună sau să-şi schimbe geamurile. De-atunci am stat ca pe ace. Am plecat la Timişoara îngrijorat că vin oamenii să măsoare pentru balcon şi o las pe stăpâna casei să se descurce singură. Apoi am plecat la Roma. Pe urmă la Sibiu. Mereu aceleaşi frământări. V-am zis, de fiecare dată când întrebam, lucrarea era gata de start. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

bucuresti_roata

Cea mai mare greşeală pe care o poţi face atunci când lucrezi cu o echipă e să elimini oamenii ce par incomozi, cei care pun mereu întrebări, cei care nu gândesc la fel ca tine şi care au curajul să te înfrunte sau care pur şi simplu nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu tine. Cu cât e echipa mai mare, cu atât e mai important să ai şi astfel de oameni în jur. Dacă echipele mici au nevoie de armonie pentru a putea evolua, echipele mari, formate în jurul unor lideri, trebuie să conţină şi câţiva oameni „incomozi”. Citeşte tot articolul

Cauzele tuturor

question_answer0
IN Casual stuff

După copacii tăiaţi la mişto, doamna Firea pune în aplicare şi celelalte planuri pe care le are: elimină printr-o portiţă legislativă proiectul Via Sport, care oprea traficul în weekendurile de vară pe o porţiune din Şoseaua Kiseleff. Am fost de câteva ori la Via Sport şi era un eveniment foarte drăguţ care funcţiona în special ca statement de susţinere a mişcării, o dovadă de civilizaţie.

Din păcate, mă tem că e doar prima schimbare decisă de noua primăriţă. Trăiesc cu senzaţia că vor urma altele mult mai mari şi mai aberante, că doar ce a început mandatul. Dacă cumva n-o rezolvă DNA-ul între timp, femeia asta are toate şansele să lase drept moştenire 2 milioane de cetăţeni furioşi, gata să voteze în proporţie zdrobitoare cu Nicuşor Dan sau orice altceva în afară de PSD.

Dar până să ajungem în punctul ăla, cred că ar fi util să găsim o modalitate de răspuns. Şi să arătăm că ne pasă chiar dacă nu cauza noastră suferă, chiar dacă nu ne-au oprit nouă evenimentul preferat. Fie că e vorba de concertele mutate, de maratoanele interzise, de proiecte precum Via Sport, toate suferă. Şi nu cred că soluţia e să ieşim în stradă pe rând, fiecare pentru el, când avem timp şi chef. Nici petiţii răzleţe, ci strada. De fiecare dată şi pentru fiecare proiect oprit abuziv.

Ieşirea din bulă

question_answer0
IN Casual stuff

Twitter se pregăteşte să anunţe mai multe dealuri cu NBA şi MLS pentru transmiterea live a anumitor jocuri din competiţiile respective. Asta după ce au existat transmisiuni în direct de la Wimbledon. Se pare că ăsta e noul plan al oamenilor de la Twitter, transmisiile sportive la care oamenii pot comenta între ei în timp real.

Un astfel de feature am văzut şi pe Facebook, când s-a transmis Live lovitura de stat din Turcia.

Singurii care cred că au rămas în urmă sunt cei de la Yahoo, care nu pun accent pe conversaţie în transmisiile lor din MLB.

Per total mi se pare un lucru extrem de bun. Nu pentru că tot poporul va putea să vadă gratuit anumite competiţii sportive într-un Win-Win situation din care vor câştiga mult şi reţelele de socializare. Mai degrabă mi se pare important potenţialul de interacţiune cu alţi oameni. Mai ales într-un context în care suntem tot mai închişi în bula noastră socială, în care ne alegem cu grijă oamenii pe care vrem să îi citim. Cred că un astfel de chat „la liber” ar aduce comunicarea la nivelul anilor 2000, când aveam lungi discuţii în contradictorii pe canale de mIRC.

 

IN Casual stuff

Cel mai amuzant tip de client e cel care rosteşte fraza de mai sus. Când auzi asta, poţi fi sigur că vei avea probleme. În primul rând pentru că e un indicator destul de clar al faptului că omul n-are încredere în furnizorul pe care l-a ales. Nu contează cum a ajuns la tine, omul a vrut încă o părere.

Eu când aud asta mă aşez pe scaun şi mă pregătesc pentru o serie de inepţii. Asta pentru că „un prieten care se pricepe” în partea asta de comunicare online/web development poate să însemne orice. Un băiat care e pasionat de telefoane, care ştie să instaleze Windows de pe CD, care are conturi multe pe Torrente, care a auzit de la cineva cum ar trebui să fie un site sau care a făcut un site în liceu. Foarte rar se întâmplă ca prietenul să fie chiar competent în domeniu. Şi în cazul ăla rezultatul final e chiar mai rău. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

pokemon-go-nick_statt-screenshots-1.0

De câteva zile se vorbeşte tot mai intens despre Pokemon Go, jocul care pare să le fi luat minţile tinerilor din întreaga lume. Am urmărit puţin presa internaţională şi mi-am adus aminte de o poveste celebră legată de Frank Sinatra.

La începutul anilor ’40, Sinatra plecase din trupa lui Tommy Dorsey (poate ştiţi celebra poveste în care s-ar fi implicat Mafia pentru a-l scăpa pe italian de contractul pe care îl avea cu trupa, poveste care a fost mai apoi romanţată de Mario Puzzo în Naşul – Vito Corleone şi oferta de nerefuzat pentru liderul trupei) şi avea un succes moderat. Câteva apariţii pe la radio, turnee şi concerte în săli importante. Asta până când George Evans, publicistul lui Sinatra de la vremea respectivă, a venit cu o idee ce a pornit Sinatramania. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Periferia Bucureştiului se transformă într-o aglomerare de tineri care preferă să-şi cumpere apartamente în cartierele noi, unul dintre argumente fiind proximitatea altor tineri. Chestia asta e oarecum logică, tinerele mămici îşi doresc să aibă cu cine să iasă în parc vara şi o gaşcă de pensionari nu e neapărat cea mai bună alegere pentru asta. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

thomas_ryde

Joi a avut loc un antrenament cu public susţinut de echipa naţională de handbal feminin, care se pregăteşte să plece la Jocurile Olimpice de la Rio. Am pornit spre Ploieşti cu gândul că voi avea ocazia să schimb câteva vorbe cu nişte sportive de excepţie, însă am avut parte de o altfel de întâlnire.

Programul oficial anunţa un antrenament al bloggerilor, urmat de câteva interacţiuni cu echipa naţională de handbal, însă nu mă aşteptam ca antrenamentul să fie condus chiar de Thomas Ryde. Suedezul a venit la ora stabilită, a zâmbit către gaşca de bloggeri strânsă ciorchine în jurul lui, apoi a fluierat scurt şi a zis: „E timpul să ne antrenăm. Dacă ne antrenăm bine, nimeni n-o să ne poată bate!”.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

7days_giga

Mai întâi au fost croissantele alea cu ambalaj albastru şi cele învelite în ciocolată. Dacă aţi copilărit în anii ’90 sigur la ştiţi. Încă se mai găsesc prin buticurile de cartier. Apoi au apărut croissantele 7Days. Erau super pufoase, cu cremă dulce, dar mult mai mici în comparaţie cu ambalajul. Şi cu prea puţină cremă. Chestia asta mă scotea din minţi când eram copil. De ce era aşa puţină cremă comparativ cu croissantele alea mai nasoale? O vreme m-am dat pe Chipicao, că aveau surprize mişto, apoi m-am lăsat de croissante şi m-am întors la ele abia când a apărut 7Days Max.  Citeşte tot articolul

Economii?

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Citeam zilele trecute articolul ăsta despre piaţa imobiliară şi mă gândeam la asemănările dintre 2008 şi 2016. Ştiu că pe vremea aia piaţa serviciilor se mişca bine, lumea consuma, oamenii deschideau afaceri noi, făceau investiţii. Şi simţeam asta din numărul de clienţi pe care îi aveam, era pace şi prietenie peste tot. Iar sentimentul ăsta în loc să mă liniştească mă face să mă gândesc la economii, că ţin minte cum a lovit criza în 2008.

Poate n-o fi nasol anul viitor, dar cu un posibil guvern PSD nu prea am motive să fiu optimist. Când îşi vor da seama băieţii că trebuie să facă rost de bani de undeva, ghiciţi cine vor fi primii care vor deschide portofelul. Nu, nu vor tăia salarii, că nu se face să iei bani de la populaţia bugetară, ci vor creşte taxele pentru mediul de afaceri. Mai un TVA, mai un impozit bine ţintit pe IMMuri şi se adună milioanele la buget. Aşa că sfatul meu e să vă apucaţi de economii. Că robinetul cu bani de la clienţi se închide de 10 ori mai repede decât se deschide.

Meniu