Suntem în era big data şi pe măsură ce trec anii vor apărea tot mai multe modalităţi de folosire a datelor colectate digital de la grupuri mari de oameni. Asta se întâmplă deja în cazul jocului Sea Quest Hero, care contribuie la cercetarea în domeniul demenţei. Citeşte tot articolul
Între 5 şi 15 mai are loc Art Safari – cea mai mare expoziţie de artă din România. Este la Palatul fostei Societăţi de asigurări Dacia – România, pe Lipscani, chiar vis-a-vis de BNR. Aici va avea sediul Pinacoteca Bucureşti. Însă până se deschide Pinacoteca, aveţi ocazia să vedeţi o mulţime de lucrări venite în premieră în România. 5 colecţii private expuse în premieră, 350 de opere Dada şi peste 60 de galerii de artă care au adus lucrări aici.
Am trecut în seara asta puţin la turul rezervat presei şi am zărit o mulţime de lucrări interesante. Evident, îmi propun să ajung într-o altă zi ceva mai liniştită şi să studiez în tihnă, ceea ce vă recomand şi vouă. Astăzi era mare agitaţie, o grămadă de VIPuri prezente, televiziuni, presă, mai greu să te concentrezi pe picturi. Citeşte tot articolul
Cunosc vreo 3 sau 4 antreprenori nemulţumiţi de cruciada dusă de DNA împotriva corupţilor. Exceptându-i pe cei care aşteaptă cu frică citaţii, cred că nu sunt mulţi români cărora să nu le placă activitatea procurorilor anticorupţie. Anchete precum asta şi asta nu fac decât să ne arate o mică bucăţică din icebergul corupţiei. Practic, de 2 săptămâni tot citim dezvăluiri despre O fabrică şi UN tip de consumabil extrem de specific. Aparatura? Instrumentarul? Mergând mai departe, autostrăzile? Cât va mai dura până să citim anchete şi pe temele astea? Citeşte tot articolul
Sărbători, cumpărături pe ultima sută de metri, miel, cozonac, bla bla. După ce le-am rezolvat pe toate, intru la Lidl să iau un sos nachos, pentru că ce spune mai bine tradiţie creştin-ortodoxă decât o pungă de tortilla cu nachos după drob şi cozonac?
Şi după ce iau sosul ăla medium care este o poezie franceză, mă aşez la coadă, 3 persoane cu câte 150 de produse în faţa mea. Asta e, sunt tânăr, am toată viaţa înainte, ar fi păcat să nu o stau la cozi. Moment în care apare o cuconiţă de oraş. Le ştiţi, 60+, compleu cu sacou de o culoare şi fusta de altă culoare, coafată, machiată şi cu un parfum mai dulce decât somnul de dimineaţă. Trece pe lângă mine, se opreşte la domnul din faţa mea şi îi şopteşte zâmbitoare: „Nu vă supăraţi, am şi eu 2 produse, pot să o iau înainte?”. Cetăţeanul aprobă din cap, vădit încurcat de tupeul cucoanei. Citeşte tot articolul
Am auzit zilele trecute o poveste care m-a pus pe gânduri. Vara trecută, nişte artişti de pe la Conservator s-au nimerit cu tot cu instrumente la o terasă de hipsteri. Pentru că se simţeau bine şi aveau ceva inspiraţie, au scos instrumentele (un violoncel şi o vioară) şi s-au apucat de un jam session la care i-au secondat alţi prieteni la „percuţie”. Chelneriţa a venit de vreo 3 ori să le atragă atenţia că n-au voie să cânte şi că ar trebui să se oprească. Oamenii se simţeau bine, totul suna cool, terasa era plină de hipsteri.
Tot stau să mă întreb cine a greşit. Pe de-o parte mă gândesc la ceilalţi clienţi care veniseră să-şi savureze un suc în linişte. Pe de altă parte sunt convins că momentul ăla aducea un plus întregii experienţe de la terasa respectivă. În limbaj de programatori, nu era un bug, ci un feature.
Dar în situaţii de-astea ce e mai bine să faci: să-i superi pe artişti şi să ceri respectarea unor reguli, sau să mizezi pe atmosferă şi să rişti ca unii dintre ceilalţi clienţi să plece?
Cred că nu trece ediţie din „Şcoala Altfel” în care să nu văd vreo poză cu copii duşi de doamna învăţătoare la mall să vadă un film. Şi la pachet vin comentariile: Cum e posibil aşa ceva? Ce educaţie li se dă copiilor la şcoală? E lipsă de interes!
Teoretic, e destul de corect. În săptămâna activităţilor extra-şcolare ideal ar fi să duci copiii la un muzeu, la un spectacol de teatru, la Grădina Botanică, Zoo etc. Însă fiecare astfel de ieşire presupune un uriaş efort logistic. Autobuze închiriate, bani strânşi de la fiecare copil, atenţie sporită pentru învăţători/profesori. E o aventură să duci undeva 30 de copii gălăgioşi, mai ales dacă au mai puţin de 12 ani. Să faci asta 5 zile consecutive? O nebunie!
Şi ajungem la aceeaşi concluzie: sistemul e destul de nerealist gândit. Pentru că e complicat să organizezi 5 zile pline de activităţi în decurs de o săptămână, e un efort financiar mare pentru părinţi şi, cel puţin în Bucureşti, e o nebunie la cele câteva teatre pentru copii/adolescenţi.
Profit.ro ne anunţă că maşinile ilegale din sectorul 1 vor putea fi ridicate din nou. Ceea ce mi se pare excelent. Serios, e o veste foarte bună. Şi vă spune asta un om care a păţit-o. Acum vreo 4 ani am lăsat maşina 30 de minute aici. Pe vremea aia nu erau stâlpi şi se parca frecvent acolo. Când m-am întors era curăţat trotuarul, ba chiar apăruseră câteva maşini noi. 1000 de lei şi un drum prin Băneasa mai târziu, mi-am recuperat Hoimobilul. Citeşte tot articolul
Când eram mic, ţin minte că mi-am petrecut o vară întreagă alergând după fluturi. Eram prin clasa a 4-a, dar prietenii mai mari aveau temă de vacanţă la biologie să aducă un insectar. Aşa că zi de zi ne plimbam pe maidanul din spatele blocului şi vânam fluturi. Nu cred că am prins mai mult de 6-7 tipuri, însă experienţa a fost fabuloasă. Era o adevărată aventură să alergi cu un scop prin boscheţi la 10 ani. Ce-i drept, uitam partea în care eu n-aveam ce face cu insectarul până în clasa a 6-a.
Gaşca de la bloc a alergat după fluturi prin parcuri, pe la ţară şi până la urmă au reuşit să strângă o colecţie impresionantă. Eu n-am mai ajuns să fac un insectar, în anul ăla cred că ni s-a cerut ierbar cu cel puţin 30 de tipuri de plante. Însă ăla a fost ultimul an în care am mai văzut fluturi coloraţi prin oraş. Ce vedeţi în poza de mai sus nu e nimic în comparaţie cu ce am prins noi! Ştiu că erau unii portocalii cu albastru, alţii mari şi negri, cu o formă incredibilă a aripilor, alţii cu antene foarte lungi.
Ani la rând m-am uitat după fluturi şi am recunoscut câţiva asemănători cu capturile din vara aia, până când au dispărut de tot. Cred că acum vreo 10-12 ani am văzut ultimii fluturi coloraţi prin Bucureşti. Probabil că i-a învins poluarea. Mi-am adus aminte de ei zilele trecute, când am văzut unul galben zburând printre copiii ieşiţi de la şcoala din apropiere 🙂 Mă întreb dacă lor de mai cere profesoara de biologie insectar.
Ok, poate că arată bine Therme Bucureşti, dar chestia asta mi se pare că e de-a dreptul fabuloasă. Se numeşte Tropical Islands, e într-un mare hangar la 60 de km de Berlin şi e deschisă 24/7 pentru cei care vor să rămână peste noapte. Accesul este vreo 36 de euro de persoană pentru o zi întreagă, comparabil cu accesul la Therme, iar cazarea e 116 euro pe noapte de persoană. Găsiţi detalii în broşură dacă vă interesează.
Hangarul a fost construit pentru a adăposti avioane, iar în 2004 a fost cumpărat de o companie din Malaezia care l-a transformat în parc tematic. Wikipedia ştie mai multe.
E un fel de vacanţă exotică pentru săracii care nu pot pleca în Thailanda iarna. Găsiţi mai multe detalii pe site. Citeşte tot articolul
Pentru că a venit primăvara şi păsărelele ciripesc, e momentul să inaugurăm o nouă serie de articole inutile. Chestii de care nu ştiai că ai nevoie, episodul 1: protecţia de călcâi. Citeşte tot articolul
