Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Casual stuff

Doi bloggeri intră în Ambasada SUA

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

foto_ambasada_sua_01

Ar putea fi începutul unui banc, dar nu e 🙂

Vineri seară am participat la petrecerea dată de Ambasada SUA cu ocazia celebrării a 240 de ani de la declaraţia de independenţă. Citisem la Radu cum a fost anul trecut, ştiam că Ambasada SUA e foarte conectată la social media din RO, dar nu mă aşteptam să primesc invitaţie. Aşa că mi-a picat puţin faţa când a venit mailul, pe urmă am verificat de vreo 2 ori dacă am impozitele plătite la zi, mi-am făcut analizele şi am dat la curăţat hainele de duminică, doar nu te cheamă în fiecare zi un ambasador la o petrecere. Sigur, pe mine şi încă vreo 5000 de oameni, dar imaginaţi-vă ce bucurie a fost pe mama când au dat live la ProTV şi au zis că participă elitele României. Citeşte tot articolul

Cum e zona de distracţii din parcul Tei

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

foto_roata_parcultei
În weekend am fost să testez roata mare din Parcul Tei şi m-am plimbat pe la celelalte atracţii din zona de agrement. Preţurile şi programul sunt disponibile aici.

Cum e în Roata Mare

Principala atracţie a parcului este roata cea mare, iar singura dilemă era priveliştea pe care o oferă. Aşa cum mă aşteptam, nu e nimic spectaculos. Pentru 20 de lei puteţi sta vreo 15 minute într-o cabină curată, răcoroasă (are aer condiţionat ce poate fi reglat manual) şi stabilă. Uşile se deschid dintr-un buton din exterior, astfel încât nu e niciun risc pentru copii. Astea sunt părţile bune. Citeşte tot articolul

Cât de importantă e perioada?

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Haos la BAC, ca de obicei. Câţiva tolomaci au picat pe lângă subiect, au scris ce-au ştiut şi ei (adică Moromeţii, „că ăla sigur pică”), iar acum au pus de-o petiţie să se plângă.

Sigur, Moromeţii nu e roman interbelic, dar eu vreau să ştiu altceva. De ce e aşa importantă perioada în care s-a scris un roman pentru un adolescent de 18 ani care termină liceul? Poate el să înţeleagă influenţele pe care le-a avut un autor asupra altuia? Poate el să observe momentul în care romanul românesc a trecut de la o preocupare puternic agrară la numeroase teme urbane? Înţelege puştanul proaspăt major care era contextul politic în care s-a scris „Cel mai iubit dintre pământeni”? Citeşte tot articolul

Roata din parcul Lacul Tei – Preţuri şi orar

question_answer8 comentarii
IN Casual stuff

roata_parcul_tei

UPDATE: Am scris aici cum se vede din roată.

Săptămâna trecută s-a inaugurat roata din parcul Lacul Tei, cea pe care o vedeţi în poza de mai sus. E un fel de London Eye dâmboviţean, care oferă o privelişte frumoasă spre… habar n-am ce. Cert e că roata face parte din zona de agrement Plumbuita – Tei, într-o încercare de a atrage cât mai mulţi bucureşteni în parcurile astea două.

Am trecut azi pe acolo pentru că am avut treabă prin zonă şi dacă tot erau 40 de grade afară şi nici ţipenie de om, am putut să mă desfăşor în voie, am stat la poveşti cu angajaţii de acolo şi am aflat una-alta. Citeşte tot articolul

Antreprenorii şi începuturile

question_answer3 comentarii
IN Casual stuff

featured_photo

Prin natura jobului mă întâlnesc foarte des cu antreprenori. Şi de cele mai multe ori e vorba de antreprenori la început de drum, că ei sunt cei care au nevoie de comunicare sau un site pentru afacerea lor. Şi una dintre greşelile pe care le fac cei mai mulţi ţine de planificare şi dozarea efortului.

Vorbeam recent cu cineva care mi-a povestit de nişte prieteni comuni ce tocmai şi-au închis business-ul lansat la începutul anului. Câteva luni au tras tare să amenajeze spaţiul, să găsească nume, să facă branding, site, stocuri, au făcut totul ca la carte. Şi după atâta muncă şi o căruţă de bani investiţi au deschis afacerea obosiţi atât fizic, cât şi psihic, ba chiar şi cu buzunarele aproape goale. Nu erau total nepricepuţi, nu aveau un produs prost, însă n-au mai avut energia să continue după primele 6 luni în care treaba a mers prost. Citeşte tot articolul

Compostoare şi controlori

question_answer0
IN Casual stuff

copostoare

În imaginea de mai sus e o agendă din 1982 pe care sunt notate modelele de compostoare dintr-un autobuz bucureştean. Erau vreo 40 în total, câte una pentru fiecare autobuz de pe linia aia (dacă nu mă înşel).

2 ani a circulat posesorul agendei cu acest sistem ingenios. Pentru că tânăr fără bani şi cu dorinţă de mers la filme.

Au trecut 34 de ani de atunci şi în loc să găsim soluţii ca lumea să achite la şofer (gen, să se urce doar prin faţă) tanti primar vrea să fie totul gratuit. Un fel de „decât să-i facem pe cetăţeni să plătească pentru un serviciu, mai bine îl declarăm gratuit”.

1000 de angajaţi lucrează la ghişeele RATB şi în echipele de controlori. Sigur, nu-şi vor pierde joburile, vor fi mutaţi să frece menta pe banii noştri în alte departamente, că e nasol să dai oameni afară.

Şi în caz că nu v-aţi enervat pe ziua de azi, RATB plăteşte TVA pentru toţi pensionarii din Bucureşti, că nu ştie exact câţi merg cu autobuzul. 126 de milioane de lei pe 3 ani. De aici.

Nu toată lumea vrea să te tragă în piept

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Povestea asta mi-a adus aminte de o problemă pe care o urmăresc de ceva timp. Anii ’90 au avut un impact extrem de puternic asupra încrederii pe care o au consumatorii faţă de antreprenorul român. Pe vremea aia cam 8 afaceri din 10 încercau să tragă în piept pe cineva. Fie că era vorba de Statul român sau de consumator, cineva era păcălit astfel încât afaceristul să prospere. De-aia era şi folosit mult termenul de „bişniţar” (care de fapt îşi are etimologia de la  termenul foarte corect „business”).

Din păcate, au trecut 16 ani de la finalul anilor ’90, au apărut o grămadă de afacerişti oneşti, însă consumatorul român tot se simte tras în piept.  Citeşte tot articolul

Problema nu se rezolvă doar cu softuri performante

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

shutterstock_415157230_small

Din păcate, lipsa de automatizări din sistemul birocratic românesc nu e o problemă ce ţine doar de soft. Sunt convins că nişte softuri mai performante ne-ar ajuta, dar nu prea mult. Odată cu softurile şi bazele de date ar trebui să schimbăm şi oamenii. Asta pentru că majoritatea n-au nicio treabă cu calculatoarele.

Zilele trecute m-am dus până la poştă să trimit un plic. Era sâmbătă dimineaţă, nimeni la coadă, soare şi frumos afară. A durat 10 minute o amărâtă de trimitere cu confirmare de primire. Doamna de acolo tasta cu două degete (câte unul pentru fiecare mână), a greşit numele firmei de vreo 3 ori, n-a pus spaţii, s-a întors, a şters, a modificat. Într-un final glorios, mi-a dat factura.

Totul într-un soft super simplu, cu 10 câmpuri. Credeţi că un soft ceva mai deştept m-ar fi ajutat în cazul ăla? Deloc, ba chiar cred că mă încurca.

Şi cum nu e posibil să concediezi zeci de mii de oameni, soluţia e să aşteptăm ca tânăra generaţie, asta crescută cu calculatorul, să intre în câmpul muncii. Abia atunci avem şanse cât de cât. Totul e să facă nişte programe simple, cu LIKE and SHARE.

Foto: old lady with computer via shutterstock

Centrul Vechi a trecut pragul

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Au trecut 4 ani de când scriam că Centrul Vechi e în cel mai bun an al său. Aşa cum bănuiam, numărul de terase a crescut, au venit tot mai mulţi oameni, terasele s-au extins mai mult, în ciuda regulilor impuse de Primărie. Iar legea fumatului a pus capac aglomeraţiei pentru că sutelor de oameni care treceau pe străzile îngustate de terase li s-au adăugat alte sute de oameni care ies în faţa barurilor să fumeze.

Am nimerit înainte de începerea meciului prin Centrul Vechi, aşa că am găsit o masă şi am rămas acolo să-i vedem pe băieţii de la Atletico cum iau bătaie iar. La plecare strada Şelari era efectiv blocată. Pur şi simplu nu se circula în nicio direcţie, iar dacă aveai totuşi dorinţa să te mişti, o făceai pe răspunderea ta. Erau toate şansele să loveşti oameni, scaune, mese şi, în general, să faci contorsionism până în Lipscani, unde se mai relaxa treaba.

La o terasă veniseră bodyguarzii să scoată nişte suporteri care făceau scandal, câteva cluburi aveau vitrine cu domnişoare aproape dezbrăcate care dansau stilul „wiggle wiggle”, şuţi şi expaţi se plimbau cot la cot fermecaţi de numărul mare de opţiuni. Cum s-ar zice, puţin prea mult din toate. Practic, s-a ajuns la pragul ăla de suportabilitate. De acum trebuie să fii masochist ca să mai mergi acolo. Iar la ce desfrâu se afişează, norocul patronilor de acolo e că nu trece niciun înalt prelat noaptea prin zonă. Altfel şi-ar face câteva cruci şi ar veni cu 3 milioane de creştini să înconjoare şi să cureţe zona de păcat.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu