Casual stuff

IN Casual stuff

În ultima vreme am fost mai des la Grand Cinema Băneasa pentru că e destul de aproape de casă şi sunt variante bune de cumpărături acolo (carne de la Metro, alte nimicuri de la Carrefour + o masă la IKEA care nu se refuză niciodată). Dincolo de publicul puţin mai civilizat decât în alte malluri, am descoperit şi o chestie absolut bestială pe care au implementat-o de vreo 2 luni: lângă intrarea în sală există o mică tonetă cu răcoritoare şi dulciuri de la care te poţi aproviziona fără să mergi până la intrare, să ceri voie paznicului şi să pierzi din film. Practic, intri şi ieşi imediat.

E prima oară când văd asta la un cinema din Bucureşti şi mi se pare genul de strategie foarte bună pentru fidelizare. Nu cred că fac mare profit din chestia asta, dar oferă un plus de confort clienţilor.

IN Casual stuff

Sună un număr necunoscut pe telefonul personal, adică ăla pe care nu îl au decât câţiva prieteni apropiaţi, familia și nici aia toată. Văd târziu apelul. Ușor contrariat, sun înapoi.

– Bună ziua.
– Da.
– Am primit un apel de la dumneavoastră.
– Da, spuneţi.
– Păi m-aţi sunat. Cine sunteţi și ce doriţi?
– Cine sunt? Radu Muntean e numele meu, de la iCredit (nu sunt sigur că așa era numele lui, dar p’acolo). Nu vă spune nimic?
– Nu.
– (ironic, gen „hai, nu mai face pe prostul”) Nu vă spune nimic iCredit?
– Nop.
– N-aveţi un credit neachitat la noi?
– N-am niciun credit neachitat la nimeni, deci în niciun caz la iCredit.
– Așa deci, ziceţi că nu… (de parcă vorbea în faţa unui juriu).
– Probabil e o greșeală, pe cine căutaţi?
– Domnule, eu am o agendă plină, de unde să știu exact cine sunteţi? Caut oameni care au credite neachitate la iCredit. Și până una-alta nu v-aţi prezentat, eu m-am prezentat, dumneavoastră cine sunteţi? Că cine sună se prezintă întâi!

În punctul ăsta mi-am dat seama că discuţia e de un absurd tembel, așa că am renunţat:

– Domnule, sunt exact persoana pe care aţi sunat-o mai devreme, dar e clar că nu cea pe care o căutaţi așa că e irelevant numele meu. La revedere!

N-am pe nimeni în familie cu credit la ei, abonamentul respectiv nici nu e pe numele meu, e pe o firmă, dar eu tot nu vreau să le dau bani. Și îi evit ca un nesimţit!

IN Casual stuff

Liana Stanciu. 3 milioane de semnături. Familie. Știţi subiectul.

Ce mă intrigă pe mine e altceva decât milioanele de homofobi. Eu sunt fascinat de capacitatea de mobilizare a Bisericii (da, știu, e o asociaţie condusă de Liana Stanciu care blabla; nu, BOR s-a implicat activ în asta, deși au făcut-o la nivel micro). Campania asta n-a avut corturi, n-a avut „vizite de lucru” de la endorseri, întâlniri în pieţe și alte tactici politice.

În schimb, a avut comunităţile formate în jurul bisericilor și un alt factor important: frica. Plus o manipulare mică pentru a stârni frica.

Oamenii au fost convinși să semneze cu următorul argument: dacă nu modificăm Constituţia, în curând se vor legaliza aceste căsătorii între gay, ca în SUA și alte ţări. De parcă era asta pe agenda vreunui politican român. Poate Remus Cernea să se ocupe de așa ceva, dar nici el nu vrea să devină inamicul poporului.

Singura șansă reală ţinea de UE și adoptarea la nivel de uniune. Caz în care puteam respinge legea doar cu un referendum, deci alea 3 milioane de semnături erau inutile.

Să prezinţi „problema” căsătoriilor gay drept una iminentă este o manipulare de prost gust. Și mi se pare foarte grav că 3 milioane de români au pus botul la așa ceva. E ca și cum ar face cineva o petiţie ca să nu ne invadeze rușii luna viitoare. Deși, la cum îl știm pe Putin, asta e mult mai probabil.

IN Casual stuff

papucul_pantof

De câte ori nu vi s-a întâmplat să vreţi să mergeţi la pâine în papuci? Mai ales iarna, când e zăpadă mare şi n-ai chef să pui nişte bocanci zdraveni „doar până la colţ”?

Dacă ştii despre ce vorbesc, cu siguranţă ai nevoie de nişte Mahabis „slippers”. Gigeii ăştia îşi fac atâta reclamă pe Facebook încât nu trece zi fără să-i văd pe Newsfeed. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Prin toamnă am fost la o întâlnire cu jurnalişti şi bloggeri organizată de eMag. Foarte frumos şi relaxat totul, s-au discutat o serie de variante de îmbunătăţire a siteului.

Zilele trecute a fost o nouă astfel de întâlnire la care n-am ajuns din păcate. Dar citind concluziile pe la bloggerii prezenţi, m-am bucurat să aflu că una dintre chestiile care mă dureau pe mine cel mai tare şi-a găsit o rezolvare.

Mai exact, am întrebat atunci dacă nu s-ar putea găsi o variantă prin care să-mi setez pe profil afişarea rezultatelor doar de la eMag, eliminând astfel ce mai e prin Marketplace. În general nu prea vreau să cumpăr decât de la eMag, chiar dacă ştiu că firmele din Marketplace sunt verificate la sânge şi li se taie accesul după probleme repetate cu comenzile.

În orice caz, un feature asemănător s-a implementat deja, după cum am aflat de la Revo: poţi să cauţi direct după un anumit vânzător din Marketplace, fie că e eMag sau altul. Găsiţi aici detalii despre căutarea avansată.

Şi nu e singura chestie la care s-a luat în calcul pe bune părerea consumatorilor. Cred că o filosofie ca asta valorează mai mult decât 10 campanii de imagine.

IN Casual stuff

20160514_180928

Weekendul trecut am dat o fugă până la mare din motive gastronimice. Şi dacă tot eram în zonă, am oprit puţin să mai văd care e situaţia staţiunilor din sud, că prin Mamaia am ajuns de câteva ori în ultimii 5 ani şi acolo oricum economia duduie.

Vama Veche: N-am mai fost prin Vamă din 2011, pur şi simplu am avut lucruri mai bune de făcut. În 5 ani schimbarea e uriaşă. Vama a devenit exact ce se temeau hipsterii acum 5-10 ani. Adică un hibrid între hoteluri drăguţe şi terase bubuitoare. În locul chestiilor acoperite de stuf au răsărit tot felul de restaurante cu etaj, meniuri simandicoase şi cazări cu piscină. O mare bilă albă pentru Sandalandala, care nu-mi sugera nimic bun din pozele pe care le-am văzut pe net de-a lungul timpului. De fapt e un loc extrem de drăguţ, o variantă foarte bună în care poţi să-ţi pui cortul liniştit. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

predoiu

Aseară, la Digi 24 a fost dezbatere între catindaţii la Primăria Capitalei. Au fost prezenţi Turcescu, Firea şi Nicuşor Dan, în timp ce domnul Predoiu a declinat invitaţia, după cum ne-a zis de mai multe ori Cosmin Prelipceanu. Nu e prima oară când aud chestia asta. Într-un fel mă bucură, că oamenii politici nu au mereu timp de gramatică. Dar ceea ce cred că voia să zică moderatorul e că omul a refuzat invitaţia.

În limba română nu există sensul de:

politely refuse (an invitation or offer)

Deci de fiecare dată când vrem să declinăm ceva, zic să începem cu vocativul. Invitaţio!

Acum câţiva ani şi Ciprian Marica a declinat puţin.

IN Casual stuff

tetelejurnal

Când crezi că televiziunea a ajuns în punctul critic şi că pe internet sunt chestii oarecum decente, descoperi Tetelejurnalul de pe Gândul.info şi îţi vine să tai cablul de net.

Deci chestia asta e pe bune. Cineva dă bani pentru acest „produs” ce poate fi (cred) încadrat la categoria pamflet. Dacă cumva daţi click aici şi vă uitaţi 5 minute la tembelismul ăla de video, să ştiţi încă de pe acum că vă cer scuze pentru că v-am pierdut timpul.

Asta fiind din categoria „hai să-l dăm pe net, că aici nu există CNA”.

Şi nu că ar fi Gândul vreo publicaţie quality sau măcar în zona aia, dar chiar să ajungi atât de jos…

IN Casual stuff

Prin ţările civilizate se fac de câţiva ani campanii de awareness pe problema accidentelor produse de butonatul telefonului la volan. Zilele trecute mă uitam la o duduiţă cu SUV care stătea doar cu ochii în telefon în timp ce mergea în coloană lângă mine şi mi-am dat seama cât de utilă ar fi o astfel de campanie şi în România. Mici accidente există deja, oamenii sunt tot mai absorbiţi de ce se întâmplă în telefon, astfel că e o chestiune de actualitate.

Problema e că ne-am obişnuit să venim cu soluţii abia în momentul în care ajungem în punctul critic. Nu m-ar mira să existe o astfel de campanie abia peste 5-6 ani, după ce se va prinde Poliţia Română că s-au întâmplat prea multe accidente cauzate de telefon.

IN Casual stuff

shutterstock_411873463

În ultimele luni m-am tot intersectat cu clienţi din zona de fashion. Şi n-am auzit pe nimeni care să aibă vreo vorbă bună legată de bloggeriţele de pe nişa asta. Nici măcar un om care să spună „băi, eu lucrez chiar bine cu bloggerii, am şi ceva rezultate”.

Și asta e o mare problemă din două motive:
1. Pentru că ăsta e singurul rolul pe care îl au, să vândă produse (ok, să zicem că ar putea fi un rol și să seteze trenduri, dar hai să fim serioși). E super simplu: femeile văd poze frumoase, vor şi ele hainele alea, cumpără. Dacă nu reuşeşti să vinzi, înseamnă că eşti degeaba.
2. Pentru că oamenii de fashion duc vorba mai departe. Și nimeni nu zice ”n-am avut rezultate cu bloggerii de fashion”, toți spun ”n-am avut rezultate cu bloggerii”. Citeşte tot articolul

Meniu